735 matches
-
Merg degrabă la fereastră. O suflare răcoroasă de afară mă înviorează... Cadranul transparent de pe foișorul de foc arată unui și un sfert... Când au trecut trei ceasuri? ... Am ațipit, prin urmare?... Ce e în stradă?... Măturătorii orașului... Au prins un câne la mijloc. Știu... Asta e o petrecere populară la noi; am văzut-o de atâtea ori... Câțiva inși se pun la pândă de o parte și de alta a uliții. Un câne flămând rătăcește căutând dosurile bucătăriilor și unghiurile unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
e în stradă?... Măturătorii orașului... Au prins un câne la mijloc. Știu... Asta e o petrecere populară la noi; am văzut-o de atâtea ori... Câțiva inși se pun la pândă de o parte și de alta a uliții. Un câne flămând rătăcește căutând dosurile bucătăriilor și unghiurile unde se scutură gunoaiele. La un semnal, toți se ridică și-l împresoară din toate părțile. O clipă, animalul se oprește înghețat, sângele-i dă năvală la inimă, care-ncepe să zvâcnească de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
strictul necesar de care are un om nevoie, parcă se asemuiesc cu diavolul căruia nu-i mai ajung sufletele câștigate prin viclenii și vor tot mai multe. Veșnic unii oameni sunt nemulțumiți. Când omul e sărac, vrea să fie bogat, câne e bogat, vrea să fie fericit, iar când trebuie să moară vrea mai mult ca niciodată să trăiască. Nimeni nu trebuie să se justifice, să se scuze sau să se acuze pentru că așa sunt toți oamenii, nemulțumiți. Găsesc totdeauna un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de minune cu boierul Gheorghe Cantemir din Bacău, cel care, primind în 1861 o adresă oficială în alfabet latin, o restituia cu următorul răspuns, scris cu frumoasă slovă chirilică: „Nici franțuzăști, nici lătinești, nici păsărești n-am învățat. Să fiu câne de am putut ceti literile de mai sus și prin urmare nu înțăleg ce să mai ceri di la mine, căci eu toati dările le am plătite, după cvitanțiele ce păstrez.“ La primirea unei noi circulare (dispozitivul birocratic nu înțelegea
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
adevărată întrecere de ingenioase minciuni vânătorești (Vânătoarea, Catrințaș, Boală cu leac, Milordachi). Voluptuos al povestirii, naratorul își pregătește cu grijă auditoriul, recurgând la strategii și trucuri anume, și totul dobândește un aer ceremonios, de ritual. G. are și gustul anecdotei (Cânele călcat pe coadă, Dac-a vrea Dumnezeu), al snoavei (Jalbă la Dumnezeu) de sorginte folclorică (Două nebunii - adevărată scenă de Decameron autohton). Sub aspectul oralității, apar unele potriviri cu Ion Creangă. Cu o memorie vie a întâmplărilor de altcândva, naratorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
la Dumnezeu) de sorginte folclorică (Două nebunii - adevărată scenă de Decameron autohton). Sub aspectul oralității, apar unele potriviri cu Ion Creangă. Cu o memorie vie a întâmplărilor de altcândva, naratorul revine, din când în când, în acel spațiu al candorii: Cânele Bălan, nuvelă de analiză psihologică, în care se insistă asupra sentimentului de frică, În vacanțe, unde scena dimineții la iaz, cu freamătul revenirii la viață, îl prevestește iarăși pe Sadoveanu. G. se îmbată de „poezia munților”, contemplă în extaz priveliștile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
Moldovei, fiind, ca și Calistrat Hogaș, îndrăgostit de aceste plaiuri. E însă lipsit de capacitate descriptivă. A colindat și alte țări, făcând ascensiuni, de pildă, în munții Elveției (Impresiuni de călătorie). O penetrație a fantasticului se produce în câteva nuvele (Cânele Balan, Sfântul Andrei, Andrei Florea Curcanul). Efecte insolite se percep în Hatmanul Baltag, „imitațiune după Dickens”, în colocviul eroului cu sinistra nălucă a disperării și a sinuciderii. Textul a fost prelucrat, într-un libret, de I.L. Caragiale și Iacob Negruzzi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
unei mai vechi confruntări, între doi vechi camarazi de studii (care se și chemau pe vremuri ̀ ntre ei „mon petit camarade”) până ce unul din ei, adică Sartre, declarându-l pe celălalt, adică pe Raymond Aron, reacționar, deci tâmpit, sau câne : un anticomuniste este un chien, l-a, cum ar veni, desființat). La început raportul era inegal. Favoritul tuturor pariurilor era Sartre, strălucitul, genialul, polivalentul, față de care Aron nu era decât un studios netalentat, specialist în domenii aride și lipsite de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
1906 până la cele din 1956 s-au succedat întreruperi frecvente. Volumele Cele mai vechi amintiri (1935), Anii de ucenicie (1944), Mărturisiri (1960) și altele se constituie în necesare întregiri. S-au menținut, la nivel lexical, fonetisme și forme precum pâne, câne, sară, fluer, boer, bielșug, îmbielșugat, bae, ploae, femee, barbat, păreche, răpeziciune, proect, simțimânt, credinți, suferinți, delicateță, întăi, chiamă, cătră, ceiace, novembre, dechembre, prietin,aceia, aceiași, ceia, creiază, câte odată, deadreptul, dela, dinapoi, deschee, eri, es, greeri, înnalte, însfârșit, nicio, pentrucă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și fetele joacă înfloriți și veseli. Zice răzășul. "Uite, vezi d-ta, hora nu-mbătrânește." D. [...]* în articolele sale încearcă a fi subtil și gingaș. Așa odinioară un măgar încerca să cânte-o serenadă (și răgea de prăpădea pământul). Și cânele mânâncă din farfurie, dar la piciorul mesei. Merge dârz și cu capul pe sus, ca și cum i-ar fi frică să nu cază, după cum s-ar și cuveni, în patru labe. Calicul, după ce s-a șters pe bot și a băut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acuma viață mai potolită. Și în amurg, trecând cu pădurarul prin umezeala și întunerecul pădurii după ploae, înțeleg că el a ucis pe boer. El l-a ucis? "Mă duc într-un rând la vânat. Trec printr-o miriște, aretează cânele, sare o prepeliță, bang, jos, o pun în torbă. Mai merg eu, sare un sitar: bang, jos, și la torbă. Mai merg eu, ocolesc prin niște popușoi, iaca un epure: bang, jos, la torbă. După aceia trec într-o margine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
jos, o pun în torbă. Mai merg eu, sare un sitar: bang, jos, și la torbă. Mai merg eu, ocolesc prin niște popușoi, iaca un epure: bang, jos, la torbă. După aceia trec într-o margine de pădure și intră cânele în pădure; scoate, domnule, un porc sălbatec. Bang, cade jos..." Atunci se scoală cel ce ascultă, scuipă în palmă și se pregătește mânios: "Ho! dacă-l vâri și pe ăsta la torbă, te trăsnesc, mizerabile!" Unul merge la vânat. Isprăvește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
e unul Irimescu, fost sergent major în armată, fost perceptor, un om gras, mâncău, fără scrupule, care cu orice preț vrea să facă pe boerul: țăranul, domnule, nu trebue să te uiți la el, cum nu te uiți la un câne! Notar e un băiat tânăr, eșit tot din sat, care se simte că va evolua spre starea de suflet a lui Irimescu. Vameș e Niculescu, un om molâu, care are o cucoană de toată nostimada. Vameșița de la Cornul Luncii. Vameșița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vânt rece. Vâjâie prin arborii mari de la margine, fâșâie prin câțiva stejari cu frunza uscată rămasă pe ramuri. Depărtările se pierd în ceață, întăiu ușoară ca un fum, apoi tot mai deasă. Din sat de la Oprișeni vin lătrături întărâtate de câni; țărci în crâng se chiamă cu țipete aspre. Clopotul de la biserică sună un timp. Și cum vântul crește, se umflă prin copaci și prin crâng, zgomotele împrejurimilor parcă tac, și rămâne numai sunetul de ape în răscoală a vântului toamnei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
calea flăcăilor obosiți de drum pășind greu sub raniță prin praful șoselei și zăpușala văzduhului. La o haltă, un soldat din a 6-a companie începe a cânta din fluer și compania începe o rusească fierbinte în mijlocul drumului, pe când Cazon, cânele companiei, dă târcoale cu limba scoasă. Același cântăreț înfioară cu o doină tristă adâncurile pădurii de la Probota, pe când luminile amurgului scădeau și bolțile se umpleau de umbră tainică. Seara, la popotă, unii din rezerviști mânâncă borșul în pahare. Marșul mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu mai poate umbla la vânat. Isprăvile vânătorești ale lui Boboc: cum a împușcat ursul Țiganului; cum a împușcat un urs în care a dat întăiu cu ploae de găinuși și cum tot fugea făcând ocoale și încărcând pușca, și cânii îl năcăjeau pe urs... Cum pe urmă l-a împușcat. Cum cânii lui au purtat un cerb prin târgul Neamțului și după o zi ș-o noapte l-au dus de unde l-au sculat. [Boboc " Când a căzut Moș Calistru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a împușcat ursul Țiganului; cum a împușcat un urs în care a dat întăiu cu ploae de găinuși și cum tot fugea făcând ocoale și încărcând pușca, și cânii îl năcăjeau pe urs... Cum pe urmă l-a împușcat. Cum cânii lui au purtat un cerb prin târgul Neamțului și după o zi ș-o noapte l-au dus de unde l-au sculat. [Boboc " Când a căzut Moș Calistru pe Deleleu" și "Singurătate"] Râsul cum se iscă: când lupoaica fată 6
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și pe brațul Sulina. Sunt acolo rânduri liniștite de sălcii, și sate care par tihnite în pacea amurgului. În pulberea răscolită ca nouri ușori vin gospodarii de la câmp; trec și copii și fete, cu apă, se întorc vitele, mugind, latră cânii, zburdă caii; și într-un târziu se aprind lumini și prin ogrăzi pretutindeni, focuri mari de gunoae, ca s-alunge prin fum roiurile de țânțari. Itinerar dobrogean [PERSONAJE DIN BUNEȘTI] Doi moșnegi Vasile Blană și Neculai Prună Cum Vasile e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tânguesc multă vreme. Proprietarul zice că va vesti autoritățile. El nu știe de asta: "Dumneata ești tata nostru, noi pe dumneata cunoaștem". După patru zile, azi, la 14 Octomvrie, jandarmul nu s-a arătat să cerceteze deși a fost vestit. Cânii au sfâșiat leșul epii în dosul bordeelor. Am văzut pe un om tare de altfel la clonț, un fel de derbedeu numit Neculai Botez. Când era anul bun, lunea îl apuca jucând cu muierile de după cap. Într-un rând i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în Lovcea peste 70 de oameni 30 localnici și 40 soldați. Tot eri, ofițerii au făcut o recunoaștere în urmă și au găsit bolnavi căzuți în lungul drumului unii muriseră, alții mureau, Bulgarii îi despuiaseră de arme și muniții, și câni hămesiți îi pândeau și le așteptau sfârșitul cu limbile atârnate. Holera, grozavă și înfiorătoare, începe să râdă hidos în preajma noastră. Azi pleacă la Dunăre ofițeri bolnavi: maiorul Mihăescu, sublocot. Chirculescu ș.a. Vremea e frumoasă și foarte caldă. Wolf și Cordelea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
serii, la un canton singuratic în munte... * La Dorna 6 August. La Hotar. Bistrița murmură între plutele înșirate la amândouă malurile. Poenile și răriturile pe de laturi. În fund la obârșie, neguri, și lucirile portocalii ale soarelui. Un lătrat de câne, undeva un plâns de copil, mugete de viței, sunetul arcurilor unei trăsuri. Scovarză. Acesta a fost un băiat pe care l-am cunoscut în gimnaziu. Era în urma mea, băiat bun. A isprăvit 4 clase gimnaziale, pe urmă a fost notar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
culce pe Savel. Gavril Boca Popa Gheorghe Ortoanu și Nicu Ortoanu. Sciagamozzi = Șaga Mâții Acti bombei Cioc berbelei Canis Kras Xictir was Siti sitirli parle Mămăligă cu cafe. Pe vremea puhoaielor, la rapidele Toancelor, vin năhlapii până-n pieptul plutașului. Un câne la o casă evrească bate încet și leneș, parcă cu oarecare tristețe, parcă-ar grăi " Ia, și eu o slugă la Ovreiu!" Pe Neagra plutele Pe Bistrița apoi doi flăcăi cari se urăsc și la vreme de noapte cu plutele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de noapte cu plutele pe Bistrița, se urmăresc. Drumul prin Valea Putnei Spre Iacobeni, pârăul de lângă linie. Tunelul Bistrița Dorna Gura Ortoaei Rusca Osoiu Sunători Pietrosul Colțul Acrei Colbul La Chei Coiful Moara Dracului Cojoci Cruci Genunea Crucei Scăriceana Balta cânelui supt Dealul Ursului Toancele Barnarul Jneamăt = jnemete obstacol Argestru = strânsură de surcele și gunoi aduse de apă Băda deasupra Dornei Abonat la "Răvașul" Ilie Miron Crucea Broșteni PARTEA a II-a (1919-1927) [IAȘI COPOU]* 7 Iulie 1919 Copou În tragedia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
majoritate) 9 miliarde scont. Pentru agricultură 250 milioane. Numai faptele au dreptate. Soluția (a doua) al lui Teofil la problema cu lupul, capra și varza. Elefantul Lupul, Ursul, Vulpea, Iepurele, Bursucul, Cățelul pământului, Cerbii și Căprioarele, Mistrețul, Bourul, Castorul. Calul, cânele. Curcanul. Manuel scientifique d'éducation physique par Dr. M. Boigey (Payot). Le tragique destin de Nicolas II et de sa famille par Pierre Gilliard (Payot 1923). 11 Fevr. Coperta cărții lui Goga. Guy de Pentalis La vie de Frantz Liszt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
VI. 1922. Rg. n 13. se guie se urcă vipt mâncare paradaise tomate clătite cu zămăchișă cu brânză de vacă belitoare moră scaldă spesez cheltuiesc pleasă, plese fel de mâncare Șvabul Iohan Frick portar de 16 ani, un fel de câne credincios al școlii normale. El a ascuns lucruri ca să nu le ieie fostul director al școlii, și a păzit cu credință școala până ce a venit s-o ia în primire un nou "director"... cortel cuartir àvilie curtea bisericei ariete berbece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]