361 matches
-
mai ales așezările sezoniere ale păstorilor transhumanți (argea, cătun, vatră și gard). Tot păstorești sunt cele patru cuvinte care denumesc alimente (arichiță, brânză, bulz, zară). În sfârșit, alți termeni trimit la formele unei agriculturi primitive, impuse de păstorit: buc (prelucrarea cânepii), grapă (cultivarea cerealelor), gresie (cositul fânului). Concluzia este aceea că aproape toți termenii de origine autohtonă (sau traco-dacă) nu depășesc, prin conținutul lor semantic, sfera de viață elementară a păstorilor de odinioară. Această concluzie capătă o semnificație specială dacă termenii
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
cu pumnul și o împinge către Carol. Ia, nu te sfii! Că acolo unde mergem noi nu sunt obrazuri simandicoase, să le pută. Da' mai știi, poate așa frițul o să fugă de tine, hohotește el, împingându-și în față mustața cânepie care ascunde buzele groase. În timp ce râde, cicatricea de pe obraz se încrețește, lucru ce-l face să închidă pe jumătate ochiul drept. Trăsăturile osoase ale chipului aspru arată deslușit cei treizeci și trei de ani tocmai împliniți. Poreclit Americanul, pentru că tatăl său, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un zâmbet rău pe dinții mici, aspri de dorințe și făgăduințe, înainta din lan spre un flăcău tomnatic (care stătea lângă o colibă de frunzar) o țărancă tânără, cu un tulpan verde răzvrătit pe cap, o femeie subțire, cu părul cânepiu, cu coapsele fine în rochia de cit, cu sânii mici, desculță, cu gleznele goale. Flăcăul stătea nemișcat, zâmbind. Femeia încordată îl sidera cu ochii ei scânteietori, împlîntați în ochii lui nesiguri. Dar flăcăul scund nu era o altă ediție a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
împotriva amintirilor mele, ca în Apocalipsa lui Brueghel. Am sărit în picioare la gândul ăsta, exact ca acum o săptămână, când am hotărât să nu mă mai privesc niciodată în oglindă. Și, așa cum atunci am cusut husa aceea de pânză cânepie, grosolană, cu care am învelit apele oglinzii, acum m-am hotărât să scriu, să fac din paginile astea altă husă, altă țesătură, care să mă apere de data asta nu de corpul, ci de psihicul ei, de tristețile ei, de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tenta dominant cerealieră dată în primul rând, de creșterea suprafeței cultivate cu porumb (cu aproximativ 12 - 15% în ansamblu față de cele cu grâu, care scad cu 20%; cele cu orz rămân stabile); • renunțarea aproape completă la unele culturi tehnice (cazul cânepii, a leguminoaselor pentru boabe și a soii); • singurele culturi tehnice care rezistă sunt cele cu valoare alimentară deosebită: floarea soarelui (scăderi de circa 18%), sfecla de zahăr (scăderi de 14%), cartoful (care a înregistrat o creștere de circa 13%). Global
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
Companiei, înainte ca acei biologi și evangheliști să-i facă pe toți să se sperie de sângele amestecat. Când băiatul se apropie de el, Harry tocmai pleca de la club, mergând apăsat de parcă ar fi fost brusc îngreunat de pielea lui cânepie. Luminile începuseră să se aprindă și el se ducea la întâlnirea cu Jennifer Cash, fata cu trăsături fine și tenul de culoarea pergamentului. În seara asta, s-ar putea simți o ființă umană decentă. Atâta timp cât n-ar undeva unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
au pătimit”. Despre furt calificat, nu poate fi vorba nicidecum în cazul cireșelor mătușei Mărioara, despre care se face în text mențiunea: ,,hârsita de mătușa”, la fel ca și despre soțul acesteia ,,un cărpănos, un pui de zgârie-brânză”. În ce privește deteriorarea cânepii, pagubele au fost deja plătite, după cum se menționează la pagina 65: ,,tata a dat gloabă pentru mine” și în plus ,,mi-a tras o chelfăneală”. A doua tentativă de furt, cum a fost calificată, cea a pupezei din tei, nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de vărsat, cu nasul coroiat și urechile clăpăuge ascunse sub pletele proaspăt retezate. A doua siluetă părea mai scundă, dar la o iscodire mai atentă se vădea a fi un tânăr extraordinar de înalt, cu picioarele rășchirate, pistruiat, cu părul cânepiu și cu un ochi hoțoman care-ar fi făcut să tremure orice femeiușcă mai slabă în vârtute. După veșmânt, ai fi socotit că sunt călugări benedictini, numai că pe cap purtau bască. Mergeau iuțit, înturnându-și din când în când capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din tot sufletul că vom avea ce mânca nu numai de Crăciun dar și câtva timp după. Bucuria nu s-a spulberat când, întoarsă "în familie" am găsit doi musafiri neașteptați: un bărbat pirpiriu cu o barbă subțiratecă de culoarea cânepii și un tânăr de vreo șaptesprezece ani, înalt și osos. Îmbrăcați în haine cenușii de pușcăriaș amândoi erau slabi și păreau suferinzi. Buzele le erau arse, ochii febrili priveau fix. Ulitia mi-a șoptit că erau doi evadați care lucraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
intensitate o stare de tensiune, ce trebuia să se fi tocit de mult. Uite și la Ovidiu, continuă ea în gând, pe el nimic nu-l poate atinge, nimic nu-l poate clinti din superba lui indiferență. Îi privi părul cânepiu, tuns după ultima modă, pieptănat într-o parte, cu firele bine ticluite la tâmple, orientate spre ceafă, îi privi ochii de culoarea mierii. El îi prinse privirea și pentru o clipă păru să coopereze cu ea, dar, nu, aluneca, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trei, apoi după patru zile. Urmau alte patru date încercuite cu albastru. Privi la semnele ciudate în felul lor de pe calendar. Rămase o vreme cu ochii suspendați în gol. Îl ardeau buricele degetelor. Așa cum ședea, cu fruntea plecată, din părul cânepiu, pieptănat cu foarte multă grijă, se desprinse o șuviță. Nu se gândea la ceva anume. Îl stăpânea un sentiment difuz de regret. Din camera alăturată se auzea vocea subțirică a Larisei. Cânta copiilor ceva despre broscuța Oac. Privi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce-i, femeilor? întrebă cucoana într-un rând, ridicând fruntea de deasupra gherghefului. Ce v-a făcut? Ce zavistie s-a stârnit? Câteva sunteți și nici acelea nu vă puteți înțelege?... Natalița, nevasta grămăticului, își feri din ochi părul rar cânepiu și se plecă spre genunchii cucoanei Aglaie. —Măria ta, grăi ea cu obidă, noi celelalte toate ne înțelegem. Dar casă bună cu Cristina lui Alexa nu putem duce! — Și tu, Luță, se îndreptă cucoana spre chelăriță, ce ai de împărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
deasemeni fuse și linguri. —Țigani? Nu sunt țigani; sunt rudari. Într-adevăr, în corul care se întocmise într-o clipă în ghiol, deosebeam glasuri subțiri de fete; câteva din aceste fete aveau în jurul frunții coroane de păr de un blond cânepiu. Ochii acestor rudărese blonde se cuvenea să fie verzi. Limba în care cânta laia era „rumânească“; se simțea însă într-însa ceva străin și vechi. Versurile cuprindeau unele vorbe crude, pe care, în alte împrejurări, le-aș fi socotit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trupul a cărui subțirime se distingea cu greu în rochia de casă foarte largă, aplecându-se să-și vadă de aproape chipul, nimic altceva, obrazul ușor palid și plin de încrețiturile vremii, părul cândva de culoarea oțelului și acum brusc cânepiu și mereu mai rar, fruntea bombată a cărei piele se subțiase îngrozitor, i se părea că până și ochii îi obosiseră și nu mai sclipeau; să fie cu adevărat întocmai cum vede? Dacă nimic deosebit nu se întâmplase, totuși se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
portar scormonind gunoaiele de la bucătărie, în vreme ce cățelușa, ghemuită în poala halatului meu, suferea de foame fără să scâncească. Cocota elegantă care mi i-a cumpărat, i-a sărutat pe bot, strângându-i pasionat în brațe. Zitta, sârboaica mea cu părul cânepiu, înaltă și dreaptă, întoarse capul cu dispreț către mine și, cârâind printre buzele subțiri, trase ca din grifel, susținu că niciodată nu i-am arătat atâta sentiment, demonstră, martorei calitatea inferioară a sărutului meu rar, rece și convențional. Își șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
târî după mine, fără șovăire, în prăpastia morții. M-ai pătruns ca o râie și n-am puterea să mă spăl de tine cu leacul tămăduitor, la care cuget cu spaimă, atunci când te urăsc mai mult. Sârboaica mea cu părul cânepiu plângea, nefericită. Lacrimi îi curgeau din ochi și din nas. Din nasul acela mic, cu linia concavă și aripile palpitânde, cioplite inegal și grosolan. - Lacrimi de crocodil! Continuai întunecat, împingând violent farfuria cu mâncarea aproape neatinsă. Se ridică brusc, oprindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-ți inima sub căpătâi și îmbrățișându-te cu pietate, ca pe niciuna până la tine. - Vorbește-i ceva despre Omul cu ciocul de aramă - interveni piticul meu schilod, dându-se tumba peste inima mea obosită. Dar Zitta își puse pe părul cânepiu tricornul ei de diplomat și de cioclu, îmi ținu raglanul și aducându-mi apoi pălăria, plecarăm unul după altul, eu cel dintâi, ea grăbită să mă ajungă. Iepuroaica ne privi uluită, se opri din ronțăit și-și târî pântecul mărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
le lumina pașii și calea, cîntînd laolaltă Întru Slava Domnului. În frunte Îl purtau pe Ioan, cuviosul păstor; cu mîinile Împreunate a rugă Își șoptea o rugăciune simplă, atît de dragă Domnului; apoi urma Malhus cel cu lunga-i barbă cînepie, Îl Înfășuraseră și pe el cu straie țesute În fir de aur, iar imediat venea legănat ca-ntr-o luntre, pe umerii vînoși ai purtătorilor săi, el, Dionisie. Oare și ăsta fusese tot vis? Și atunci văzu capetele rase chilug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
buze, și-a dat seama, ulterior, că dorința aceea nu prinsese rădăcini prea adânci. O dată, visând că visul i se Împlinise, s-a trezit brusc, cuprins de o panică rece, fiindcă femeia din vis fusese o Clara toantă, cu părul cânepiu, fără irizări aurii În plete și cu o mulțime de banalități picurându-i insipid de pe limba neostoită. Dar ea a fost prima femeie rasată pe care a cunoscut-o și unul dintre puținii oameni care l-au interesat cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și, în consecință, muțenie). Mircea Eliade subliniază existența unui fenomen similar în afara României : „Mandragora trebuie să fi fost denumirea comună a mai multor plante narcotice”. De altfel, acesta pare a fi un fenomen lingvistic destul de uzual. Vechea denumire iraniană a cânepii, bangha - plantă folosită la provocarea transei extatice în vechiul Iran -, a ajuns să desemneze, la multe populații din Asia Centrală, diferite alte plante narcotice folosite de șamani (ciuperca Amanita muscaria, de exemplu) sau chiar narcoza însăși (43, pp. 399-401). În O
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Unde-și dă brazda rodul cel mai cald Acolo-i sare vârful mai înalt (58). Despre stări de intoxicare involuntară cu cânepă, atestate la țăranii francezi și ruși, amintește și poetul Charles Baudelaire, în Les Paradis artificiels (1860). „în timpul secerișului cânepii”, spune el, secerătorii „au adesea amețeli ciudate”. „Capul seceră- torului e cuprins de vârtejuri, uneori purtătoare de reverii. În unele momente membrele le slăbesc și nu-i mai ascultă. Am auzit vorbindu-se de crize de somnambulism destul de frecvente la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
atras atenția savanților și a oamenilor de lume din Franța” (59, p. 37). De fapt, în Europa polemica durează de pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. În celebra sa lucrare Species plantarum (1753), suedezul Carolus Linnaeus a dat o singură denumire cânepii : Cannabis sativa. Disputa s-a declanșat imediat. Naturalistul francez Jean-Baptiste de Lamarck a susținut că trebuie făcută diferența între Cannabis sativa (care crește în Europa, fiind înaltă și fibroasă) și Cannabis indica (ce crește în Asia, fiind scundă și psihotropă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a propus o etimologie interesantă : Numele plantei kannabis își are obârșia și înrudirile în limbi foarte vechi, ca asiriana ; konabos era un cuvânt grec pentru zgomot. El sugerează răbufnirile parțial vesele, parțial agresiv-agitate în care se manifestă de obicei beția cânepii (27, p. 246). Contemporan cu Herodot, Sofocle asociază kannabis-ul cu muzicianul trac Thamyris (din tragedia omonimă), eroul orbit de muze pentru că s-a lăudat că poate cânta din liră mai frumos decât ele (Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, III, 67
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
trebuia uneori explicat în limba română, mai ales în Moldova și Muntenia. Astfel, Dimitrie Cantemir traducea cuvântul „apotecar” (popular „poticar” sau „poticarăș”) prin „cela ce vinde erbi de doftorie” (Istoria ieroglifică, 1703- 1705). Dar adevărații beneficiari ai virtuților terapeutice ale cânepii au fost țăranii, care foloseau semințele acestei plante mai ales în scopuri analgezice (17, p. 72). Vorbind despre „fumigația cu sămânță de cânepă”, atestată la traci și la sciți, Vasile Pârvan scria în 1926 că este o practică „până astăzi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
magice legate de cânepă atestate în folclorul românesc, crede că acestea sunt datorate tocmai virtuților narcotice și tămăduitoare ale plantei. „Rolul ei vindecător sau de alinare a durerilor a contribuit, ca în alte cazuri similare, la crearea și întreținerea în jurul cânepii a unei atmosfere de religiozitate, atât de favorabilă înfloririi credin- țelor și practicilor legate de ea” (88, p. 62). în fine, o informație de teren personală. La sfârșitul anilor ’60, aflat la o stână în Munții Apuseni, stăteam într-o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]