540 matches
-
vas făcut din doage de lemn, cu toartă (și capac), cu care se cară și în care se ține apa; cofă, botă; găleată de lemn (largă în partea de sus) în care se mulg vacile sau oile; șiștar scatiu: pasăre cântătoare mică, foarte vioaie, cu ciocul puternic, penele verzi-gălbui, cenușii pe spate, iar pe aripi cu două dungi negre sticlete: mică pasăre cântătoare cu penele viu colorate cu roșu, negru, alb și galben 1.Care sunt personajele care apar în text
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
găleată de lemn (largă în partea de sus) în care se mulg vacile sau oile; șiștar scatiu: pasăre cântătoare mică, foarte vioaie, cu ciocul puternic, penele verzi-gălbui, cenușii pe spate, iar pe aripi cu două dungi negre sticlete: mică pasăre cântătoare cu penele viu colorate cu roșu, negru, alb și galben 1.Care sunt personajele care apar în text? 2.Spune părerea ta despre comportamentul copiilor. 3.Completează cu cuvinte din text. NICOLAE LABIȘ ( 1935 - 1956) Poetul Nicolae Labiș s-a
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
una în istorie: „Și iei, frate, să vâneze,/ Bălțile cu peștili/ Șî munții cu urșii...”, însă pregătirile pentru plecare trădează incursiunea în mit: „Citi vineri și sâmbătă,/ Iar când fu duminică,/ Ei mi se sculau în zori,/ După glas de cântători,/ Când dorm toate apele,/ Când tac toate frunzele./ Și daca mi se sculau,/ Fața albă că-și spălau,/ Cruce la Domnu-și făceau,/ La icoane se-nchinau,/ Din cas-afară ieșeau,/ ’ N grajd de piatră că intrau,/ Caii de frâu că-și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este în mod fundamental mijlocită de un arbore considerat sacru în mentalul românesc: salcia. Botezul încheie și desăvârșește procesul inițiatic prin capacitatea lui de a anula formele superficiale de existență și de a recrea viața. În basmul Pomu raiului, puiu cântător, bobul mărgăritar, cules în Fărcașele, Olt, protagonista (mezina ce promite să-i nască prințului copii cu embleme astrale) este îngropată de vie și ținută astfel până ce fiii ei cresc și demonstrează îndeplinirea făgăduielii. Aceasta implică necesitatea ca descendenții ei, de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
intenția acestui statut nubil creează contextul rupturii de nivel existențial. Plecarea lor, similară cu cea a dalbului de pribeag, are și o explicație pragmatică; numeroase plante de leac necesită recoltarea înainte de răsăritul soarelui: „În revărsatu de zori,/ În glasu de cântători,/ Ele mi-a plecat/ Și mi-a mânecat/ Cu roua nescuturată,/ Cu ceața neridicată” (Idem). Asemenea chinuitei nurori a babei Dochia, fecioara de 15 ani dintr-un basm cules de G. Dem. Teodorescu este trimisă după fructe imposibile în timpul calendaristic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
urmașilor noștri, unele semne din moștenirea lăsată de aceștia. -Pe 2 februarie, în ziua întîmpinării Domnului, dacă va fi gheață, se duce, dacă nu va fi gheață, aceasta va veni. - La 11 februarie, Sfîntul Mucenic Vlasie, episcopul, deschide ciocul păsărilor cântătoare. Semn de primăvară. Dacă în acea zi, păsărelele nu ciripesc, avem semn că iarna se prelungește. - La 24 februarie, la «Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul», iese ursul din bârlog. Dacă își vede umbra, se întoarce și hibernează în continuare, semn
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
rock, jazz, șansonete, după cum se nimerea. Iar bolnavii se comportau și ei după cum se nimerea. Fredonau, se hâțânau în ritmul muzicii ori rămâneau absenți, într-o încremenire inaccesibilă. Nu știu dacă înțelegeau cu adevărat ceva, sau dacă simțeau nevoia timpului cântător doar pentru a nu fi siliți să audă neîntrerupt croncănitul ciorilor aciuiate în vârful plopilor ori zarva cumplită din propriul lor creier. Ceea ce știu sigur e că n-am dat acolo peste nimeni care, ajuns nebun de pe urma persecuțiilor politice, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de farse și fleacuri, purtător de papioane ridicole e Christopher Walken. Iar mama ei deși o umilă spălătoreasă obeză e John Travolta. Ideea de Travolta pe post de mamă, de sursă și matrice, de fons et origo a acestui fenomen cîntător și dansant sună nu doar dărîmător de comic, ci și plauzibil, dată fiind însemnătatea contribuției travoltiene din Grease (1978) la îmbunătățirea mobilității unei întregi generații de pelvisuri adolescente. (Apropo, Michelle Pfeiffer a pus și ea cîndva umărul la propășirea musicalului
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Niculăiasa P ă l ă r i a La data de 11 iunie, anul 1977, Într-o sâmbătă, era o zi liniștită de vară. Trandafirii Înfloriți răspândeau parfum Îmbătător, iar livezile din Lămășeni erau În stăpânirea grangurilor și altor păsări cântătoare... O mașină de Iași adusese trei oaspeți necunoscuți și unul cunoscut (de la Suceava) . Când s-a Înserat, am intrat În sufragerie, să urmăresc emisiunile micului ecran. Fiind semiîntuneric, dau să mă așez pe un scaun. Pipăi și descopăr prezența unui
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de Vest. Atunci când vorbim despre această frumusețe a naturii, trebuie să pomenim și de cele zece puncte peisagistice principale: Dimineață de primăvară pe Digul Su, Flori de lotus în grădina Qu, Luna, toamna, pe Lacul Pinghu, Podul rupt, Ascultând păsările cântătoare, Contemplând peștii la Huagang, Cele trei turnulețe reflectate în lumina lunii, Turnul Leifeng, Clopoțelul de pe Muntele Nanping și Cele două piscuri înalte. Multe legende circulă despre acest lac. De exemplu, Podul rupt este locul unde s-au întâlnit, din întâmplare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de hlei ], și m-am covrigit în clopotniță, cu dinții clănțănind și muiat până la piele; părul meu cel lung îmi cădea peste ochi - mânuțele mele slabe și reci le băgam tremurând în mînecele ude. Așa am stat toată noaptea. Pe la cântători am început a merge cu picioarele goale prin noroi spre casă... am intrat în bordei... pe vatră lemnele se topise... și zgura abia mai licărea... tata ședea pe un scăunaș scund și pe fața sa arsă și nerasă se strecurau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
părea a nu mai avea sfârșit. {EminescuOpVII 245} " Ce pustiu, gândi el, își bate drumul joc de mine! Eu am mai fost pe locurile astea, dar nu mi s-a părut niciodată astfel. Afară de-aceea* trebuie să fie pe la cântători și eu încă tot nu văd nici sat, nici casă, nici zare de foc, nimic, phiu*" Hi! cal... Deodată dădu ca d-un vad, calul se opinti și-l trecu, apoi i păru că vede o pată alburie de departe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-o în mare, și a zis: "Cu așa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, și nu va mai fi găsit! 22. Și nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cîntece din instrumente, nici cîntători din fluiere, nici cîntători din trîmbițe, nu se va mai găsi la tine nici un meșter în vreun meșteșug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii. 23. Lumina lămpii nu va mai lumina în tine, și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
a zis: "Cu așa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, și nu va mai fi găsit! 22. Și nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cîntece din instrumente, nici cîntători din fluiere, nici cîntători din trîmbițe, nu se va mai găsi la tine nici un meșter în vreun meșteșug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii. 23. Lumina lămpii nu va mai lumina în tine, și nu se va mai auzi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
în unele momente religia nu e decât o formă a mulțumirii de sine, acum aud cum răsună în toată valea cuvântul preotului ce ține slujba, nu-mi dau seama cum se poate auzi de aici, cu toată puterea ei vocea cântătoare nu acoperă vacarmul asurzitor al lumii, intru pe poarta de fier a mănăstirii dată la o parte, de aici de pe deal văd, slujba se ține afară, în odăjdii preoții înșiruiți după rang pe un podium imens de lemn, mă opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fugind ca un apucat la vestea morții părintelui, a rămas acolo pe trepte, și când m-am întors, târziu, n-am mai găsit-o nicăieri, nu știa nimeni de ea, E multă liniște în poiana asta întinsă, glasuri de păsări cântătoare prin arbori și clopotele de vecernie cheamă lumea la slujbă, dar în urechile mele nu mai ajunge nicio chemare, X Singur în poiană cu caietul lui Theo, mă trântesc în iarba înaltă și citesc, 6 februarie, peste două zile voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pat, dar las să-mi alunece halatul de baie pe jos, ea îl prinde, o simt din adierea parfumată a aerului din jurul meu și crisparea mea dispare ca prin minune doar la atingerea pe pieptul meu gol a degetelor ei cântătoare la vioară, o las să mă îmbrace ca pe un copil, nu s-ar putea spune că orbirea nu-și are avantajele ei, taci! abia îmi încheie nasturii la cămașă pentru că i-am îmbrățișat mijlocul cu amândouă brațele, fii cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
atât de grav Încât s-o pedepsești cu propriile tale mâini? — E o nesuferită. Dădea de mâncare unei păsări rare care mi-a fost trimisă tocmai de la Kyoto și a lăsat-o să scape, răspunse cu seriozitate Ujizane. Adora păsările cântătoare. Nobilii știau bine că, dacă cineva găsea o pasăre rară și i-o trimitea, Ujizane era nefiresc de bucuros. Astfel, fără să miște un deget, devenise stăpânul unei colecții de păsări și colivii extravagante. Se spunea că, În casa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
său nu-l liniști deloc pe Katsuyori. Shoyoken rămase tăcut. Nici Katsuyori nu mai spuse nimic și-și continuară plimbarea În liniște. Între fort și citadela interioară se afla o vale Îngustă, plină cu copaci de diverse soiuri. O pasăre cântătoare zbură foarte aproape de pământ, de parcă ar fi căzut, bătu din aripi și fugi speriată. În același timp, dinspre un șir de pruni se auzi, pe neașteptate, un glas: — Sunteți acolo, stăpâne? Am vești importante. Chipul vasalului păli. — Adună-te. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
a prefăcut în caos și-n piatră luminosu-mi aur. Acolo unde eu cîndva șezut-am, umblu-n durere și restriște ostenit, Căci dinăuntrul sînului meu vestejit, de chinurile-mi strîmtorat, Se prefăcură Grînele-n scaieți și merele-n otravă, 110 Și cîntătoare pasarelele în ciori ucigătoare, si bucuriile-Mi în gemete amare, Glasurile de copii din corturile mele în strigate de prunci lipsiți de apărare, Si întru totul surghiuniți din fața razei de lumină și-a strălucirii dimineții În asta lume-ntunecoasă, strimta
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sclavul o purta singur este astăzi împărțită între oamenii liberi din clasele inferioare. Toți participă la mizerii, la vulgarități prozaice, la urâțeniile sclaviei. Rasele cele mai fericit născute, de pildă, frumoasele noastre rase din sud, atât de vii și de cântătoare, sunt trist încovoiate de muncă. Omul singur este sărac, înconjurat de enorme forțe colective care-l antrenează, fără ca el să le înțeleagă, se simte slab, umilit. Nu mai are acel orgoliu care odinioară făcea atât de puternic geniul industrial. Dacă
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
muncă; nasol; nașpa; nedormit; nervi; noi; nori; nouă zi; nu; oameni; obositoare; obositor; oftare; ora 8; oră; oribil; piele; plînsete de copii; poftă de a trăi; porumbei; proaspătă; puritate; e răcoare; răsare; a răsărit; rea; realitate; relaxare; revigorare; cu rîndunici cîntătoare; rocă; cu rouă; sara; senină; somn dulce; după somn; somnoroasă; strălucire; suc de portocale; surprinzătoare; și; de toamnă; timp; tîrzie; tîrziu; trezește-te; trezire în voie; veselă; veselie; viață; vitalitate; zare; zări; zi grea; o zi nouă; ziuă; zîmbăreață; zorile
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
teritoriu existențial. Lirica de acest tip, configurată în notația discretă, se înscrie în descendența tradiționalismului transilvănean, îndeosebi a lui Lucian Blaga, prin predilecția pentru satul arhaic, arhetipal, prin frecventarea simbolurilor folclorice, eresurilor și a unor însemne naturale specifice: „O, pe la cântători, / mi-am vopsit chipul cu nori. // Mi-am întins culori umede, rele, / cu gheare-nroșite de stele. // Pe la cântatul negru-ntr-o parte / mi-am cioplit un suflet de moarte, // un cort tremurat în cheaguri sure / cu duhuri și zei de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
vopsit chipul cu nori. // Mi-am întins culori umede, rele, / cu gheare-nroșite de stele. // Pe la cântatul negru-ntr-o parte / mi-am cioplit un suflet de moarte, // un cort tremurat în cheaguri sure / cu duhuri și zei de pădure. // Pe la cântători, pe la cântători / m-am dedat unei mari vânători: / dar nu erau zorile, nu apa vântului, / ci chipul de alt somn al pământului”. Poezia pendulează între două polarități: „aur” și „scrum”, primul fiind simbol al voluptății de a gusta clipa, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
cu nori. // Mi-am întins culori umede, rele, / cu gheare-nroșite de stele. // Pe la cântatul negru-ntr-o parte / mi-am cioplit un suflet de moarte, // un cort tremurat în cheaguri sure / cu duhuri și zei de pădure. // Pe la cântători, pe la cântători / m-am dedat unei mari vânători: / dar nu erau zorile, nu apa vântului, / ci chipul de alt somn al pământului”. Poezia pendulează între două polarități: „aur” și „scrum”, primul fiind simbol al voluptății de a gusta clipa, iar celălalt al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]