551 matches
-
ca lipanu’ De trei ori potcovi calu’ Ca să trec la mândra dealu’. Urcai dealu’ jumătate Pierdui potcoavele toate...” Într-un an, era pe la sfârșitul lui decembrie, copiii satului au venit cu colindele străbune... Iată, vin colindători, Florile dalbe, Noaptea pe la cântători...” I-a lăsat să-și depene melodia știută și, după ce i-a omenit cum a putut mai bine, i-a-ntrebat, așa, într o doară: Mă, da’ voi nu știți și-un câtec cu ajunu’? Păi, nu ți l-am cântat, bre
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Abia aștept să văd una ca asta, dar aproape că nu-mi vine să cred. Nici ce văd, nici ce aud. Voi auziți, prieteni? Seamănă cu o explozie sărbătorească, de artificii... Acum aud un freamăt de codru și aud păsări cântătoare... Privighetori sunt sau ciocârlii? Eu vorbeam și în timpul ăsta codrii înviau? Înseamnă că Prințul Culorilor n-a stat degeaba. Grădinărița plantează pe planșeta ei un tablou fermecător, în relief. Parcă ar fi făcut din plastilină. Nu, e o sculptură foarte
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Statul sunt eu, zise tăios Enro. Gosseyn observă: - Am mai auzit vorba asta undeva... Nimeni nu păru să audă această remarcă. Și pentru prima oară avu impresia că era martorul unei disensiuni importante. Încremeni. - Noi doi, zise Secoh cu glas cântător, nu ținem decât o clipă cupa vieții. Când vom fi băut partea noastră, vom rămâne în umbră - iar Statul va dăinui. - Sub dominarea sângelui meu. zise violent Enro. - Poate... Glasul părea venind de departe. - Excelența Voastră, această febră care v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Statul sunt eu, zise tăios Enro. Gosseyn observă: - Am mai auzit vorba asta undeva... Nimeni nu păru să audă această remarcă. Și pentru prima oară avu impresia că era martorul unei disensiuni importante. Încremeni. - Noi doi, zise Secoh cu glas cântător, nu ținem decât o clipă cupa vieții. Când vom fi băut partea noastră, vom rămâne în umbră - iar Statul va dăinui. - Sub dominarea sângelui meu. zise violent Enro. - Poate... Glasul părea venind de departe. - Excelența Voastră, această febră care v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Și de sărbători. Dar de te duceai, De mi te perdeai Prin umbre răcori, Prin cărări de flori, Iată, mări, iată, Că-mi dădeai de-odată D-un pom de grădină Cu flori de lumină, Ce-nflorea în zori Pe la cântători, Iar la zi-n amiază Scutura de raze Înflorita-i leasă, Iar la miez de noapte Rodia mere coapte, Mere de - aur mari Cu sâmburii tari De mărgăritari. 274 {EminescuOpVI 275} VIȚĂ CĂTĂNUȚĂ Pe culmița dealului, Dealului Ardealului, Primblă-mi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
care a răscumpărat totul. "Dacă Isus n-a rezistat- apostolilor care i-au sucit mințile, ce să ceri unui om obișnuit?" perora, clătinîndu-se, călugărul renegat. Ceilalți ascultau, uluiți și puțin speriați de această blasfemie. Cu vocea lui nazalizată și ușor cântătoare apostatul îi liniști: "Chiar dacă Bătrânul nu există, noi trebuie să trăim ca și cum ar exista". "Cum adică?"' sări Domnul Andrei, mai mult ca să schimbe vorba. Călugărul l-a privit lung, cu un fel de milă, fără să-i răspundă. I-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a răscumpărat totul. „Dacă Isus n-a rezistat apostolilor care i-au sucit mințile, ce să ceri unui om obișnuit?” perora, clătinându-se, călugărul renegat. Ceilalți ascultau, uluiți și puțin speriați de această blasfemie. Cu vocea lui nazalizată și ușor cântătoare apostatul îi liniști: „Chiar dacă Bătrânul nu există, noi trebuie să trăim ca și cum ar exista”. „Cum adică?” sări Domnul Andrei, mai mult ca să schimbe vorba. Călugărul l-a privit lung, cu un fel de milă, fără să-i răspundă. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
căile vremii se duc și vin cu pas adânc ca de scoarță albe fecioare și negre fecioare: îndemnuri cerești să fim încă o dată, să fim încă de-o mie de ori, să fim, să fim! Dar eu umblu lângă ape cântătoare și cu fața-ngropată în palme - mă apăr: eu nu! Amin. SAT NATAL lui Ion Pillat După douăzeci de ani trec iarăși pe-aceleași uliți unde-am fost prietenul mic al țărânii din sat. Port acum în mine febra eternității, negru
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
La școală învățăm: Să scriem, să citim și să socotim Noi trebuie să știm, Școala să iubim și cuminți să fim. Profesorii iubiți să îi ascultați Și atunci să vedeți Ce note mari luați Dacă învățați. Păsările Păsările călătoare, Zburătoare, cântătoare Ne încântă cu a lor cânt Revărsat pe acest pământ. Ele cuib își construiesc, Nicidecum nu-l părăsesc Doar când pleacă-n Țara caldă și îndepărtată. Ele-n stoluri zboară-ntruna, Iar când vine furtuna, Într-un copac se adăpostesc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu gândul. Primăvară Primăvară, primăvară, Ești o aură frumoasă Floare mică, floare rară Dulce și armonioasă. Tu ai flori rare, flori mici: Toporașii cei pitici, Ghiocei, multe lalele Și sunt toate și-ale mele. Elegante, zâmbitoare Sunt atât de-n cântătoare! Că eu le-aș lua cu mine Să le am, să-mi fie bine. Banca din colț Merg pe alee și gândesc, Merg repede să nu greșesc Pe-o bancă mă opresc puțin Ca să gust soarele din plin. Dar în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Elena Dans cu îngerii Un înger alb, ca sticla, cosea cu fir de viață rana sângerândă a cerului. Și eu simțeam că am aripi din vise de mult uitate. Cu ele dansam în gânduri, pluteam prin temătorii nori, iar pădurilor cântătoare le dădeam glasul tăcerii. Vedeam cum umbre fugarnice mă înconjurau și mă salutau. Îngerii viselor, imaginilor uitate noi suntem și aducem parfumul inspirației ce face vise dulci, amețitoare. Argintia lor aură emanată mă făcea să simt și eu că toate
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
salopeta pe care-o purta era peticită, rânduri-rânduri, cu pene de păsări, aducea cu o armură ciudată și solzoasă, erau mai ales pene cenușii, de vrabie, porumbel și corb, din loc în loc se mai vedea câte una colorată, de pasăre cântătoare, eram atât de surprins încât, pentru o clipă, mi s-a oprit mâna în aer în timp ce mi-o scoteam din mâneca ruptă, după ce m-am dezbrăcat de haină, Csákány, fără o vorbă, mi-a luat-o, iar mărunțișul din buzunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a spus în șoaptă că păsările nu se pot suporta între ele, și de-aia cântă, zău, iar ceea ce noi luăm drept o muzică înduioșătoare, în realitate este doar o sumă de strigăte, ocări și amenințări, că, de fapt, păsările cântătoare se urăsc, nici nu ne putem închipui cât de mult, cei mai aprici sunt grangurii, chiar mai mult decât ciocârliile, și, de obicei, în captivitate, mor, dar cel puțin până atunci le putem savura furia, asta fiind pentru urechile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să le putem privi iar tinere, atît de tinere și de frumoase încît să fim uimiți de pielea lor subțire și albă din cer de ianuarie, să ne mirăm că ochi negri și adînci ca paralizia viselor prind iarăși păsări cîntătoare. atunci să ne fie teamă că femeia din poza crăpată și îngălbenită lipită de piept încetează brusc să mai fie mamă, lacrimile să mai fie lacrimi, ci numai durerea rămîne ca un plic netrimis.
atunci o să-l învăț adobe pe preotul din sat. In: Confluențe lirice () [Corola-publishinghouse/Imaginative/272_a_591]
-
nu alta, spre ring. După Încă o pauză, ceva mai lungă, decât prima, cineva, din prepeleac, ordonă: rămâneți pe locuri! Că urmează surpriza surprizelor! Acum. În data mare. Urmează dansul șatrei din Strehara! Hai! Fetelor! La atac! În același timp, cântătorii, din prepeleac, porniră o iureșească, de te lua cu fiori. Dar, și mai cu fiori, te lua, cu fiori de drag, cu fiori de nu mă uita, cu fiori de lasă-te În voia mea, cu fiori de Hop, ș
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Cât? Cât e Încă un pahar. Și gata. Sus. În două picioare, puștile pe umeri, și, la deal, spre păduricea de salcâm. Unde-i autorizația? Aici. Dă-ncoa. S-o pun, eu, la locul ei. Că, pe-aici, avem suficienți cântători. Și... Și, hai, ia-o, pune-o unde știi tu, și, paharele pe gât, și, afară, și, de-acolo, spre creasta Însalcâmată. După ce, mă, Apă bătută de Maluri? După de toate. Chiar? Ei, nu, chiar, dar, după cam pe aproape de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de hlei ], și m-am covrigit în clopotniță, cu dinții clănțănind și muiat până la piele; părul meu cel lung îmi cădea peste ochi - mânuțele mele slabe și reci le băgam tremurând în mînecele ude. Așa am stat toată noaptea. Pe la cântători am început a merge cu picioarele goale prin noroi spre casă... am intrat în bordei... pe vatră lemnele se topise... și zgura abia mai licărea... tata ședea pe un scăunaș scund și pe fața sa arsă și nerasă se strecurau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
părea a nu mai avea sfârșit. {EminescuOpVII 245} " Ce pustiu, gândi el, își bate drumul joc de mine! Eu am mai fost pe locurile astea, dar nu mi s-a părut niciodată astfel. Afară de-aceea* trebuie să fie pe la cântători și eu încă tot nu văd nici sat, nici casă, nici zare de foc, nimic, phiu*" Hi! cal... Deodată dădu ca d-un vad, calul se opinti și-l trecu, apoi i păru că vede o pată alburie de departe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
În genul declamator, dezvoltă dialetica lui celebră despre datorie și eroism. Retorică, adesea, goală, imagini ce au făcut o lungă carieră În ironie („De ești tu acela, nu-ți sînt mamă eu”), Însă ceva rămîne din această rostogolire de silabe cîntătoare: muzica exterioară, adevărul elementar al propozițiilor... Urmează partea a treia care prezintă efectele lecției morale dinainte. Este o ilustrare a vitejiei, cu unele momente de descripție (urmărirea, bătălia) care deviază de la obișnuita retorică seacă. Aceasta este schema. În interiorul ei poetul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de lume (ediția a II-a, 1837), parte culese de la alții, parte scrise de el. Cincisprezece poezii sînt de Alecu Văcărescu, două de Ienăchiță și opt de Iancu Văcărescu. Paternitatea altora e greu de stabilit. În 1850 publică ?????? Amorului sau CÎntătorul dorului, o antologie de poezie ?????? reluată, Într-o formă amplificată, În 1852. SÎnt În prima ediție, 88 de poezii, În cea de a doua, 298. Unele aparțin Văcăreștilor, lui Conachi, Momuleanu, CÎrlova, Alexandrescu, Bolliac, Bolintineanu, G. Sion, C. Aricescu, altele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poți face mai bine, fă!, dacă nu: „te sfătuiesc, frățioare, că e mai bine să taci!”. Asta Înseamnă a băga criticii pumnul În gură. Învăluirea lui Pann este Însă și mai subtilă: el atinge Întîi coarda națională. Citatul cuvînt Către cîntători Începe astfel: „CÎntă, măi frate române, pe graiul și limba ta, Și lasă cele streine ei de a și le cînta. ............................................................................. Cinstește ca fieșcare limba și neamu-ți mai mult...” pentru ca, numaidecît, gîndul să alunece spre latura comercială a lucrurilor. Dialectica
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și tu, care unul peste altul nu sunteți nimic, cu toate că de aia probabil aveți dreptate. Omul plin de viață în fața deplinătății muzicale, care sincronizează plin de adâncime viața, formează masele umane cu grijă Arena Unsă cu ulei și carne roșie cântătoare Arena maselor umane În fața seiful lui deschis Acasă Mai bine toate vasele coroanelor mortuare într-un craniu ca UNUL și singurul mușchi de închidere. Așa ajunge piața în sunet, știi, tu singur și ultim prieten, pentru că piața știe, că sunetul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
șopârla de câmp (Lacerta agiles), șopârla de nisip (Eremias argusta), gușterul (Lacerta virides). Batracianul cel mai tipic este Rana dalmalina. Ca elemente de ornitofaună, mai amintim, grație documentației furnizate de către inginerul silvic Cătălin Iftimie: sturzul de vâsc (Turdus viscivorus), sturzul cântător (Turdus philomelos), ciocănitoarea de pădure (Lullula arborea), câneparul (Cardulis cannabina), mai multe specii de pițigoi, iar în timpul iernii, gaițele nordice, pitulicea (Phyllocopus collybittie), fâșa (Anthus trivialis), țiclanul (Sita europaea caesca), porumbelul de scorbură (Columba venas), dumbrăvioara (Caracius garrulus) ș.a. Dintre
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
numește "mirul cel curat", ca să-și poată cînta cîntecul înainte de a trece în brațele morții. În această interpretare, comparația cu lebăda, la care Eminescu n-a renunțat este o frumoasă imagine poetică. Nu e vorba de lebăda numită și lebăda cîntătoare (Cygnus cygnus), care în țara noastră este oaspete de toamnă și de iarnă, ci de altă specie de lebădă, care, după credința vechilor greci, este mută tot timpul vieții, iar înainte de moarte, în loc să geamă, să țipe, ea... cîntă. La Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
aseamănă deloc cu noaptea din ajunul Crăciunului evocată de Marcellus, noapte sfântă și pură, nebântuită de fantome, de prevestiri amenințătoare, de descântece și de vrăji: Spun unii că în preajma sărbătorii Când s-a născut Iisus, o noapte-ntreagă Se-ngână cântătorii și atunci Nu umblă duhuri. Nopțile-s ferite, Căci aștrii nu lovesc, nu fură silfii Și nu fac hârcele solomonii - Atât de sfânt și milostiv e ceasul 2. Acum, însă, în noaptea cu care se deschide Hamlet, îndărătul tăcerii duhului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]