596 matches
-
sângele nu va mai avea putere să-ți înmiresmeze / trupul, chiar dacă fratele te va vinde ca pe un inel, / chiar dacă iubita nu va înceta să te urască pentru rănile tale / frumos mirositoare iar pasărea lyră te va prăda / de toate cântecele neprihănite cu care-ai amăgit cetățile!” (Abia murmurată zăpadă). Pe alocuri se aud rezonanțe din versul lui Lucian Blaga: „marie vara ce-a trecut / m-a tot rănit m-a tot vândut /și toamna toamna care trece /spre akheron mă
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
directe sugestii tanatice ( Cântecul lebedei, Masa tăcerii), nu sunt puține versurile ce anunță moartea, aluziv sau explicit: „Am fost nisip. Și-o să mai fiu.../ Nisip mai ales o să mai fiu... o să fiu...”, „Calul morții mele era, - calul morții era”, „Toate cântecele au un sfârșit,/ Un sfârșit va avea și cântecul meu”. Prozodic, și structural în genere, nu este nici o deosebire între poemele de tinerețe, de maturitate și cele târzii. Prodigioasă, publicistica scrisă de S. în deceniul al patrulea este, cum o
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
părăsită; se zburlesc de frig ciulinii și se scutură pe deal; pe firul de telegraf s-au așezat, ca niște mărgele pe ață șirul ultimelor rândunele călătoare; toamna harnică a strâns de pe ogoare grânele aurii; păsările duc pe aripile lor cântecele pădurilor; toamna a stropit în zori cu aur pomii din grădina mea; toamna rumenă cu flori roșcate în păr; aur vișiniu de toamnă; aracii poartă ranițe de stuguri în spinare; frunzele dorm amețite de fierbințeala vinului; viile-și zornăie grelele
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
grădiniță. Evident, n-am putut face nimic decât să rămân și să văd, în compania altor părinți, cum se produc cele mai mici vlăstare ale patriei. Educatoarea, o femeie matură, nemalformată de indicațiile primite, a început programul artistic cu câteva cântecele în grup. Textul unuia dintre ele l-am recunoscut recent: Astăzi, Românie dragă, Te admiră lumea-ntreagă. Românie, parcă ești Cosânzeana din povești, Iar Partidul, Făt-Frumos, Care te-a-nălțat de jos. Au mai urmat câteva despre Ceaușescu. Apoi educatoarea s-a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de public l-au înregistrat poveștile pentru copii ale lui V.; cea mai cunoscută, Ber-Căciulă (1920), a beneficiat la interval de câțiva ani și de o continuare „științifico-fantastică”, basmul Ber-Căciulă împărat (1928). Dintre poeziile în manieră folcloric-lăutărească strânse în placheta Cântecele lui Iancu (1924), o carieră nesperată va face textul romanței Maria neichii, Marie. SCRIERI: Draci și strigoi, București, 1899; Mârlanii, pref. M.Gh. Bujor, București, 1911; Fără pâine, București, 1912; Nevestele lui Moș Dorogan, București, 1913; Lupii, București, 1915; Florica și
VISSARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
dovadă, Corespondență între doi rumâni, unul din Țara Rumânească și altul din Moldova, din „Muzeu național”, 1836). Un diletant este N. în părerile lui despre folclor, dar unul cu bun-simț și intuiție. Considerând laolaltă aspectul muzical, coregrafic, etnografic, literar, împarte cântecele populare în mai multe categorii - cântecul ostășesc sau istoric, religios, erotic, de nuntă, cântecul codrului sau voinicesc. Ocazional, face și critică literară. A scris, cu un evident talent portretistic, prefețe, biografii, necrologuri despre Dimitrie Cantemir, Antioh Cantemir, Daniil Scavinski, Al.
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
Mircea Dinescu, Hur infödingarna i reservatet förlorade rätten att resa [Cum și-au pierdut indigenii din rezervație dreptul de a călători], Stockholm, 1990; Torgny Lindgren, Frumoasa Merab, Cluj-Napoca, 1993 (în colaborare cu Corina Mărgineanu); G. Bacovia, Sanger i blygrå tid [Cântecele timpului plumburiu], Eslöv, 1995; Lucian Blaga, Sömnlös vind [Vânt fără somn], Eslöv, 1995; Anghel Dumbrăveanu, Trastens sång [Cântecul mierlei], Eslöv, 1995; Grete Tartler, Med fyra vingar [Cu patru aripi], Eslöv, 1995; Vid tytnadens bord [Panorama poeților români din lumea întreagă
MILOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
caracteristice pentru toată poezia noastră. Altfel nu s-ar putea explica faptul că Heine a pus să declare ironic - după ce a ascultat un șir de poezii - că de la scriitorii noștri nu este de Învățat decât «cum din idei puține ies cântecele lungi». Iubitorii de poezie au tot dreptul să fie neplăcut surprinși de această afirmație, când numai În Viața Românească - revista unde și-a publicat tovarășa Banuș poezia - au apărut o serie de „poeme lungi”, bogate În idei, creații valoroase ale
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
bucată/ de șmirghel/ și uitând de mine/ am început s-o curăț.” Versurile acestea fac parte din volumul Greutatea cernelii pe hârtie (1984), debutul editorial individual. Următoarele cărți - Literatură, viață (1989), Dragoste & bravură (1995; Premiul Asociației Scriitorilor din Arad) și Cântecel(e) (1998; Premiul ASPRO) - beneficiază, firește, de libertatea deplină de expresie de după 1989, dar, ciudat, oboseala existențială, puseurile ricanante și sentimentul tot mai acut al „târziului de sine” încercănează poezia fostului insurgent. Chiar și poemele antologate în volume apărute în
BUCUR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
și Ion Stratan, prin Dorin Tudoran și Alexandru Mușina, prin Florin Iaru, Mircea Cărtărescu, Caius Dobrescu ș.a. SCRIERI: Cinci (în colaborare), pref. Nicolae Manolescu, București, 1982; Greutatea cernelii pe hârtie, București, 1984; Literatură, viață, București, 1989; Dragoste & bravură, Arad, 1995; Cântecel(e), Pitești, 1998; Poeți optzeciști (și nu numai) în anii ’90, Pitești, 2000. Repere bibliografice: Eugen Simion, Sfidarea retoricii, retorica sfidării, RL, 1982, 42; N. Steinhardt, Vârsta poeților, O, 1983, 6; Al. Călinescu, Desene pe hârtie, CRC, 1985, 8; Simona
BUCUR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
Poezia în haine de lucru, O, 1990, 15; Al. Cistelecan, Cavalerism și lehamite, „Cuvântul”, 1995, 7; Caius Dobrescu, Cum se redactează o scrisoare deschisă, VTRA, 1995, 1; Ioana Pârvulescu, Dragoste nouă, bravură veche, RL, 1995, 29; Alex. Ștefănescu, Romulus Bucur, „Cântecel(e)”, fast food poems, RL, 1998, 47; Cărtărescu, Postmodernismul, 394-395; Cistelecan, Top ten, 27-29, 132-134; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, I, 85-88; Grigurcu, Poezie, I, 151-154; Manolescu, Lista, I., 390-391; Pop, Viață, 239-244; Mircea A. Diaconu, Poezia postmodernă, Brașov, 2002
BUCUR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
nu se poate dezvălui frumusețea lui spirituală? Iată însă uneori poetul se ferește, nu crede că viața personală, sentimentele intime, pot defini caracterul, fizionomia morală a oamenilor noi, că pot fi caracteristice pentru ei. Un exemplu îl constituie două dintre Cântecele de iubire publicate de Eugen Frunză în Contemporanul nr. 14/1953. Prima poezie începe emoționant, firesc: Nu mă-ntreba,/ Ca să-ți răspund n-ar fi de-ajuns/ O viață întreagă./ E poate adâncul castaniu/ Lucrând sub gene?/ E zâmbetul pe
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
o s-o cheme pe maică-sa, a recunoscut glasul tatălui, acolo, jos. Nu mai vrea lumea asta în care totul e minat de cuvinte. Nu vrea să-nțeleagă. Prin gâfâiala agitației, aude deodată o melodie. O muzică abia perceptibilă. Un cântecel aproape mut, pe care femeia îl murmură la urechea lui. Încearcă să prindă cuvintele. Dar vorbele au o frumusețe ciudată, lipsită de sens. O limbă pe care n-a mai auzit-o niciodată. Cu totul altfel decât cea a părinților
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mai multe straturi de civilizație, dintre care cele mai evidente sunt stratul sătesc și cel orășenesc. Cert este că în evul de mijloc, Sud-Estul reprezenta o lume cu o manieră distinctă de a gândi; cu o viață cotidiană deosebită, cu cântecele, obiceiurile, virtuțile și viciile sale, - cu alte cuvinte o societate care, începând cu secolul al XV-lea, imediat după cucerirea turcă, a intrat în sfera civilizației levantine. Europa Centro-Răsăriteană oferă, la rândul său, pilde dintre cele mai strălucitoare privind drumul
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
la drum! Unde-i Miki, mergem și pe la mormântul lui Grivei. Miki (apare): Sunt aici, gata de plimbare. Fetele, cântând, se îndreaptă către ieșirea din curte; încep să cânte: Păsări multe ciripesc/ Și cu noi se sfătuiesc/ Să ne cânteun cântecel/ Să ne îngânăm cu el... Ana: Stop! Aia nu-i o Vulpe?! Raluca (care rămăsese puțin în urmă): Da, e o Vulpe moartă. Ana: Când este vorba de o Vulpe, niciodată să nu fii sigur că-i moartă. Raluca: O
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
iar ei mulțumiți de starea lucrurilor, cască zgmotos, expirând ultimele picățele de somn. -Oare când vine mămuca? - întreabă Pit, puiul mai mare, născut mai repede cu un sfert de oră. -Doar nu ți-e foame, măi frățioare? -Ba, am un cântecel în stomac! Nu-l auzi? -Să nu spui că-ți cântă stomacul! -Ba da. Din când în când. -Uită-te, a ieșit coana ciocârlia să-și aranjeze penele, de ziua bună! Și mămuca nu mai vine. -Bufnița își spune rugăciunea, apoi
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
un imens zâmbet pe față. ― Jemima Jones, asta trebuie să fie ziua ta norocoasă. ― De ce? Tot mai tremur. ― Ai primit un mesaj, ai primit un mesaj, începe Lauren să-mi cânte, ridicându-se și dansând prin sufragerie în ton cu cântecelul ei cel ciudat. ― De la cine? Lauren se oprește și face o pauză teatrală, înainte să anunțe personificându-l cum poate ea mai bine pe Johnny Carson: ― De la...Ben WILLIAMS. Rămân cu gura căscată. ― Și nu e doar atât. ESTE ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Colindătorul Elenă Marin Alexe (în memoria tatălui meu) Mi-e plină inima de pace când seara-ncet coboară, Ascult la geam un cântecel pe-o struna de vioară. Un bătrânel cu părul nins și fața-mbujorată, Eu îi zâmbesc și-l rog șoptit, să mai colinde-o dată. Privirile i se-aprind de bucurie muta Și-mi spune blând încetișor- fetița mea asculta! Cândva
Colind?torul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83252_a_84577]
-
acasă pentru că, de zece minute, tot cânta Diamonds are Forever, urlând din toți rărunchii. Mi-a deschis purtând pantaloni scurți de blugi cu lame aurii și șlapi înflorați. Arăți minunat, am zis. —Intră, m-a invitat. Hai să cântăm un cântecel. Am clătinat din cap. Am nevoie de un bărbat. Ornesto a făcut ochii mari. —Ei bine, unde am putea să găsim unul, dulceață? — Mă mulțumesc și cu tine. Știu și eu, a zis el, în cumpănă. Ce-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Winder fin a mul“. Cânta ocolind masa, cu mâinile înălțate spre tavan, într-un fel de implorare, cu cămășuța ridicată, lucind argintiu în pala de lumină strecurată printre draperii, o copilă zveltă, culegând parcă sunetele și cuvintele acelea ciudate ale cântecelului din nevăzutele crengi ale unui copac crescut dintr-odată în mijlocul odăii. O urmăream nesătul de ea. Nu îndrăzneam totuși să mă reped și s-o trântesc în pat, hulpav, de parcă n-aș mai fi avut-o până atunci. Mă rușinam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am spus doar că îmi plăcea cum sună fiecare cuvânt. „Asta pot să-ți dau.“ A rupt o foaie din caietul de pe noptieră, unde își nota ceea ce îi trecea prin cap înainte de a adormi, și mi-a scris cuvintele acelui cântecel de Hanuca. „Când ai să faci ce mi-ai spus că odată și odată tot ai să faci, eu am să te alung, Simioane, să știi. Fără lacrimi, fără istericale“, mi-a spus din senin, întinzându-mi foaia aceea. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
glumește. Înseamnă suferință, multă suferință, pe care tu niciodată nu o vei înțelege.“ Am ridicat din umeri, amintindu-mi de astea tocmai atunci, la ușa doamnei Petricius. Ca și cum dintre toate amintirile cu Ester doar seara aceea când mi-a cântat cântecelul de Hanuca mai rămăsese în mine. Mi-am luat geamantanele și am plecat... 19tc "19" Biblioteca, acum, când scriu aceste rânduri, mi-a dat și această putere de a le scrie. Ester m-a făcut să trăiesc, aproape trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
confrerie atotputernică. Și poemele. Și montajele. Și fotomontajele. Și tușele. Și retușările. Portretele pictate. Panourile gigantice. Grandoarea minciunii intens colorate, pretutindeni afișate. Fonduri erau cu nemiluita. Pe seama unor bieți copilași care tremurau în izmene, fote, bundițe și opinci ca să iasă cântecelul sau dănsulețul bine se agitau bine plătite șleahta specialiștilor în tocat bani și armia lihnită de profitori ai osanalelor. În spatele paravanului patriotic, s-au tocat și se toacă sume fabuloase, justificabile oricând prin cele mai imponderabile și inefabile mânării. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-ai tu cui a dat zapisul de vânzare?” - m-a luat repede gândul de veghe. “Am auzit”. “Cui?” “Păi... <lelii Marii Oprei>”. “Așa spune, vere. Îi prima oară când întâlnim acest apelativ. Și să nu te ducă gândul spre acel cântecel “Lelea cu fusteica scurtă”, fiindcă aici îi vorba de treabă serioasă!” “Am priceput, gură spartă ce ești!” --Ce te frământă, fiule? Te văd plecat undeva în lume... --Nu-i nimic, părinte. Mă mai fură și pe mine câte un gând --Dacă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
coarda. Era stângaci și avea niște mișcări stranii, dar era tare dulce. Chipul îi exprima o concentrare maximă, fiindcă se străduia să nu greșească pașii. Am rămas în continuare pe scaun, simțindu-mă îngrozitor. îi ascultam pe toți cum fredonau cântecelul ăla cu care chemai următoarea persoană, când l-am auzit pe Chris rostind: —Și o cheeeem pe Rachel... Veselă nevoie mare, am sărit în sus de-un cot. îmi plăcea la nebunie să fiu chemată să sar, dar pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]