332 matches
-
ținea de mână un copilaș foarte, foarte drăgălaș, negru și el. Aha. Sunt printre prieteni. Mă ridic greu. Văd. Se apropie coloana oficială. Ceaușescu și Mobutu sunt în prima mașină. Strig, la unison cu negrul cel mare, blonda prietenă și cârlionțatul mic: "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!"... Zice blonda: "Perfect! Acum strigă, de unul singur, dar în franceză..." Nu știu ce să fac. Îmi împleticesc, totuși, limba, fac repetiție, sâsâind ca un șarpe, și încep, solo: ""Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Încă, se Înfipse mai bine pe picioare corsicanul, indicându-i ceasul care arăta 8 și 25. Mai avem cinci minute. — Băieți, vă rog, interveni cu voce subțiratică un ins slăbuț, cu fața smeadă, din grupul yankeilor, cu părul negru și cârlionțat curgând de sub borurile pălăriei ca dintr-o chiuvetă Înfundată. Nu trebuie să ne batem. We are the world..., Începu el să cânte. — Taci, copile! i-o reteză Elvis. Napsie, dă-mi un singur motiv pentru care-ar trebui să te-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se lansează, o editură, o librărie - ca să se asorteze cu ceea ce ar fi urmat, dacă Andreea s-ar fi Întâlnit mai târziu cu producțiile noastre. Dar joc? Într-adevăr: ce fel de joc? De-a ce se juca matahala aia cârlionțată, bărbat În toată firea, noaptea, pe la ferestrele oamenilor? Nu știu cât a mai reușit s-o scalde Leac, cât a apucat să-i explice din ceea ce se Întâmpla cu adevărat, iar nasul de artist al Andreei mirosise. Știu că la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
interesant. Pârvu se Întoarce. Poate că e momentul să-l introduc cum se cuvine. Așadar: Scurt istoric al rolului lui Pârvu În viața mea: Îl știu din gimnaziu, mi-a predat fizica din a șasea până Într-a opta. Dolofan, cârlionțat, idiot. Securistul școlii, am aflat după ’89, pe atunci nu prea știam ce-i aia. Bătea copiii, când Îi plesnea avea obiceiul să exclame: Acțiunea egală cu reacțiunea! Și râdea fericit, văzându-i pe puștani cum se ghemuiau sub palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ziceai, Îmi spuse Tuni după ce Gula se Îndepărtase deajuns. Albul mă privea din spatele lui, fără să scoată o vorbă. Ziceai că nu se gândește la nimic. Era un om frumos, potrivit de Înalt, cu o claie de păr negru și cârlionțat, mai degrabă tânăr. Avea privirea blândă, dar nu știu de ce se căznea să fie așa de tăcut. - Da, Krog. Apoi l-am privit pe alb și l-am Întrebat: ai adus cu tine o scoică? Albul nu-mi răspunse. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
privit-o o clipă, a atins-o ușor cu vîrful cizmei butucănoase, apoi s-a Întors, cu fața lui roșie, brutală, și a exclamat crispat: — Doamne! În clipa aceasta, un evreu mărunțel, cu obrazul cenușiu, cu nasul mare, cu părul cîrlionțat și slinos, ce pornea spre spate de deasupra frunții brăzdate ca de reptilă, a ieșit În goană din prăvălia mizeră a unui croitor de peste drum suflînd din greu, emoționat, aducînd o găleată cu apă. Evreul alergă spre mijlocul străzii mișcîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Păi nu povesteau ei cum au intrat yankeii În oraș și l-au prins pe bătrînul Mackery? Cred că, de fapt, nu voiau decît să-și rîdă de el, că era mare și gras, avea fața cam măslinie și păr cîrlionțat, și oamenii ziceau, firește, că are sînge de negru... „Ei, și ce?“ zicea el, și-a recunoscut și-n fața yankeilor, poate că s-a gîndit c-or să-i dea drumul. „Bine, fie“ - au zis yankeii - „dacă ne dovedești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
coada, arătându-i biluțele de sub ea. Prima grijă a lui Cosmin fu să scoată din rucsac Sfânta Treime și s-o așeze pe polița unde se mai afla fotografia unui tip cu tenul nefiresc de alb. Barba și părul lung, cârlionțat, îi erau negre, deși firele albe începuseră să strice contrastul dintre ten și capilură. Bărbatul din poză părea să aibă în jur de treizeci de ani. Cearcăne mari, vineții, îi înconjurau ochii cu o privire încăpățânată. Cosmin privi poza, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în bibliotecă. Aici învățaseră la arte și pedagogie cei doi Ionici din Maramureș, Șerban cel ajuns știrist la ProTV, ca și mulți alți indivizi care au avut apoi ceva de zis prin excentricitatea lor. Șerban, de exemplu, era un tip cârlionțat a cărui mamă venea tocmai din Oradea, ca să învețe cu el pentru examene. Marile lui calități erau averea compusă din două case bătrânești și o cireadă de bivolițe, precum și succesul nebun la fetele de o frumusețe dubioasă, cărora le lăuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
noi, descătușate. L LIII Săptămânile treceau într-un fel de beție care mă făcuse să pierd cinci kilogame. Nici nu mai avea rost să mă duc la sala de sport. Naveta nord-sud și nopțile pierdute în încleștări pasionale cu negresa cârlionțată, parfumată când cu Bulgari, când cu Poison, mă storceau de energie. Creierul, însă, rămânea într-o stare de excitație continuă, de parcă m-aș fi hrănit cu pastile de ecstasy. Dragostea pătimașă e un drog - ar trebui administrată numai în doze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se schimbă iar dispoziția Este un mare nimeni ! Casă n-are, bani la fel... perspective, într-un viitor foarte îndepărtat și incert ! Adoarme plângând cu lacrimile șiroind pe pernă... Anii mei apocaliptici Roman umoristic, ironic cu CV - fragmentat - Când Edy, cârlionțatul, mi-a propus în seara asta să mergem la Peștera, din Piața Rosetti, mi s-au ciulit urechile ca unui iepuraș curios, fără să-mi ceară voie. Este un restaurant pe placul meu, cu băuturi spirtoase de toate soiurile iar
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și servicii de argint și guvernante. Purta rochițe precum Shirley Temple și după moartea tragică a tatălui, învățase să cânte și danseze la Paris, ca Audrey Hepburn. Cum de ajunsese atunci la București? Ca pinguinul Apolodor, zicea, scuturându-și capul cârlionțat și oftând, de dor. S-a măritat cu un tâmplar macedonean și au trăit destul de bine într-o curticică din Vitan, pe o uliță lungă, lungă, și totuși a fost scurtă, umbrită de castani și duzi, al cărei capăt se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dintre ei? — Băiatu’ care-și descoperise vocația de eunuc. — A, da. Eram acolo când venise. Era un băiat de vreo șaișpe ani. Când intrase, avea capul descoperit și era foarte agitat și speriat, Însă părea și foarte hotărât. Avea părul cârlionțat, era bine făcut și avea niște buze mari. — Care-i problema, băiete? Îl Întrebase doctorul Wilcox. — Vreau să fiu castrat, spusese băiatul. — De ce? Îl Întrebase doctorul Fischer. — M-am tot rugat și am făcut tot ce puteam face, dar nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aer de inocență adolescentină, ei bine, soții Knox nu au așa ceva, sînt exact ca desenele animate la care se uită, cu cei goi și cei morți, cum scria Norman Mailer sau Jack Scagnetti, detectivul care-a descoperit firul de păr cîrlionțat cum numai Într-o singură regiune umană se cîrlionțează el, numai că nici Jack nu stă prea bine cu psihiatria, prezintă și el traume din copilărie pe care le povestește În timp ce-și piaptănă părul dat cu briantină ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
umil și mai melodios glas al ei. (Vorbea în bengali ca să mă poată tutui, căci o exaspera placiditatea frazelor englezești, întotdeauna la persoana a II-a plural.) Îmi arătă cutiuța dată de Tagore, cu șuvița de păr alb, parfumată și cârlionțată, înlăuntru. ― Fă ce vrei cu ea; dacă vrei, arde-o. Nu o mai pot ține sus, la mine. Nu l-am iubit pe el. A fost rătăcire dragostea mea pentru el, căci trebuia să-mi fie numai guru, iar eu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
i-a purtat prea mult noroc. Sine studio etira (cum inversa dictonul eternul Păstorel, ca să poată rima cu lira). Tata îl mai credea, cîteodată, sub vraja muzicii lui Enescu. A flautului lui Hristache Popescu, distinsul muzician cu cărare în mijlocul părului cîrlionțat. Și, în ciuda tuturor necazurilor, puțintel și sub vraja pianului Marievici. Telefonul mobil scheaună: Terminat. Reîncărcați. Ce să mai reîncarc? Și mie, ca și tatei, tîrgul, dulcele, mi-a oferit circumstanțe constant nefavorabile. Dar îl iubesc. Și pentru mine "acoperișul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Tocurile Înalte erau plantate ferm pe măsuța de sticlă din hol, iar sutienul negru de dantelă se vedea clar prin țesătura de bumbac absolut transparentă a tricoului. Rujul cu care era ușor mânjită buza cănii de cafea și părul roșu, cârlionțat care i se revărsa pe umeri Îți dădeau senzația că petrecuse ultimele șaptezeci și două de ore În pat. — Salutare și bun-venit, a murmurat ea și am fost blagoslovită cu Întâia privire oficială din cap până-n picioare din partea altcuiva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
văicărească. O apucase damblaua pentru cultura rusă Încă de pe vremea când o profesoară de-a ei din clasa a opta Îi spusese că arată exact așa cum și-o Închipuise pe Lolita, cu fața ei rotundă și cu părul ei negru cârlionțat. Lily se dusese glonț acasă și citise acea capodoperă de depravare a lui Nabokov și nu o deranjase niciodată aluzia profesoarei cu privire la asemănarea ei cu Lolita, după care citise tot ce scrisese vreodată Nabokov. Și Tolstoi. Și Gogol. Și Cehov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ochi violeți, toată numai cârlionți (cârlionț-cârlionț, vino să te iau În clonț!): „Și tu dai examen?“, „Și“, „Unde?“, „În sala E“, „Cum te cheamă?“, „Mă cheamă Martin“, „Martin și mai cum?“, „Martin și basta“, „Cum te cheamă pe buletin?“, „Ascultă, cârlionțato, eu sunt un personaj literar, nu un ins cu buletin“, „Bine, personajule, baftă! Dacă te interesează, pe mine mă cheamă Aurora“, „Nu mă interesează deloc“. Găsesc astfel, Întâmplător, Într-un pliu leneș al memoriei mele, care au fost primele replici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
întrebi... Ai uitat că în problema morții sunt expertă. — Dă-mi și mie, căută s-o abată Papi. Poate așa m-o iubi și pe mine cineva... Le azvârli bucățelele una câte una, găsind porecle pentru fiecare : ia de-aici, cârlionțatule, hai și tu, Piticot, na-ți, tanti Aglaia... Termină și-și scutură palmele cu satisfacție, apoi o privi cu luare-aminte : Auzi, fată, ia fă-te-ncoa’ ! Îi atinse fața cu vârfurile degetelor, le mirosi și, pentru a nu greși, le
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de asemenea cum se va întâmpla adesea în secolul XX pentru că este încurajată să o facă de cele două bune prietene ale sale: Lisbeth, mai mare cu un an decât ea, și mai cu seamă Odette. Odette avea un păr cârlionțat, pieptănat cu îngrijire în bucle, obraji trandafirii, ochi albaștri, nasul în vânt, gura ca o cireașă, și purta încălțări cu tocuri și ciorapi transparenți cu model ajurat de-a lungul piciorului, de-o parte și de alta. Odette, înzestrată cu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în fața oamenilor" operele letriste, răcnetele, lungile-i poeme, "și te întrebai în fiecare clipă de unde-i venea vocea aceea și dacă mai rămăsese ceva pentru cuvântul următor"137. Unul poreclit "Tarzan", un tânăr robust cu ochi albaștri și cu părul cârlionțat și încâlcit, rivaliza cu poetul barbar. Era "cel mai gălăgios dintre gălăgioșii de la Tabou: când îl apuca nebuneala, se așeza în fața orchestrei și începea să urle niște "tra la la-uri" care nu aveau absolut niciun fel de suport ritmic
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
române, retrasă atunci în Moldova. Impresionează în mod deosebit măiestria cu care artistul medalier redă pe chipul doctorului Cantacuzino concentrarea caracteristică savantului cercetător. Impresionează, de asemenea, felul în care sunt surprinse și alte elemente de specificitate ale chipului părul bogat cârlionțat, căzut pe frunte și pieptănat cu cărare în stânga, mustața și barbișonul care-i dau o alură inconfundabilă. Modelul medaliei este realizat în 1918 la Iași, după o fotografie pe care o găsim reprodusă în monografia consacrată doctorului Cantacuzino, de Petre
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
române, retrasă atunci în Moldova. Impresionează în mod deosebit măiestria cu care artistul medalier reda pe chipul doctorului Cantacuzino concentrarea caracteristică savantului cercetător. Impresionează, de asemenea, felul în care sunt surprinse și alte elemente de specificitate ale chipului - părul bogat cârlionțat, căzut pe frunte și pieptănat cu cărare în stânga, mustață și barbișonul - care-i dau o alura inconfundabila. Modelul medaliei este realizat în 1918 la Iași, după o fotografie pe care o găsim reprodusa în monografia consacrată doctorului Cantacuzino, de Petre
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
taie parîma, Stubb îi întorcea neîndurător spatele, iar balena parc-avea aripi, atît de repede alerga. în trei minute, între Pip și Stubb ajunse să se întindă o milă întreagă de ocean. Din mijlocul acestuia bietul Pip își întorcea capul cîrlionțat și negru către soare - un surghiunit solitar ca și el, deși mai înalt și mai strălucitor. Pe o vreme calmă, a înota în plin ocean este un lucru la fel de ușor pentru cineva cu experiență, pe cît e de ușor să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]