613 matches
-
cineva ceva la haină îmbrăcat cu ea, căci își coase mintea; dar dacă voiește ca aceasta să nu se prindă, în timpul cînd i se coase să se țină cu mîna dreaptă de ceva. Să nu cîrpești pe cineva, că-i cîrpești mințile. Nu se mănîncă ceva uitat, că acela uită degrabă. Se crede că cetind cineva seara și punîndu-și cartea sub căpătîi nu va uita cele cetite. Mire Mirele e dator să nu se bărbierească pînă în sara de vedere. Mireasă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și să nu ție mînile în cruciș pe pîntece. Femeii împovărate să nu-i treacă nimeni pe dinainte tot timpul cît se află în această stare, că ci acela în cealaltă lume o poartă în spinare. Femeia îngreunată să nu cîrpească ciurul. Femeia îngreunată dacă poftește ceva și cineva nu i dă, acela face un păcat. Femeia îngreunată să nu cumva să doarmă pe pragul casei, căci i se lasă copilul în prag, și-i greu de ea. Femeia împovărată nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
morților mănîncă ce li se dă de pomană. Cei care nu primesc iau de la cei care au - dar numai o dată, c-apoi sufletele care le-au dat le urmăresc și le blestemă. (Gh.F.C.) Stomacul e sălașul sufletului. (Gh.F.C.) Sugel Cînd cîrpești cămeși murdare, faci sugel. Să nu pui fus pe foc, căci faci sugiuri la degete. Cînd iei ceva cu mîna din vîrful măturii, ai să faci sugel. Sughiț Cînd sughiți, te pomenește cineva. Se crede că, dacă cugetă cel ce
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
gîndea la ea și la bărbatul ei. Cred că-i tare prost. Și ea-i sătulă de el; nu încape îndoială. Are unghiile murdare și e neras de trei zile. În timp ce el bate drumurile pe la bolnavii lui, ea stă să cîrpească ciorapi. Și ce se mai plictisește [Ø]! Și cît ar vrea să stea într-un oraș, să joace polca în fiecare seară... Biata femeiușcă! Aici [Ø] oftează cu gura căscată după dragoste, cum oftează crapul după apă pe masa din
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
răsărit și ea? Unde a găsit-o rotofeiul ĂSTA? [...] Cred că-i tare prost. Și ea precis e sătulă de el. Are unghiile murdare și e neras de trei zile. În timp ce el bate drumurile pe la bolnavii lui, ea stă să cîrpească ciorapi. Cum Rodolphe abia a cunoscut-o pe Emma, anaforele demonstrative urmăresc mișcarea gîndurilor personajului și recategorizările succesive pe care acestea le impun viziunii sale asupra cuplului Bovary. Același lucru îl putem spune despre parfumul despre care este vorba în
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
III. Deoarece fiecare gospodărie post-comunistă este implicată într-o multitudine de economii, venitul nu este o măsură bună a capacității de subzistență (vezi Rose și McAllister, 1996). Gospodăriile pot rezista "întin-zînd" resursele, de exemplu luînd mese fără carne duminica sau cîrpind hainele vechi pentru a le face să reziste mai mult, în loc de a cumpăra altele noi. Dar dacă oamenii se lipsesc în mod frecvent de mîncare sau de hainele de care au neapărată nevoie, sau nu-și pot încălzi casele pe
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
suprem” etc.), din care am derivat termenul optimizare, adică acțiunea de „a face lucrul cel mai bun cu putință”. Prin urmare, principiul comenian al optimismului ne obligă să nu facem decât cele mai bune lucruri cu putință, nu doar „să cârpim” („îmbunătățire”) sau „să sporim” („ameliorare”) ceea ce era inițial bun. Or, în decembrie 1989, școala românească era o „școală bună”. În conformitate cu principiul optimismului, ea nu trebuia „îmbunătățită” pe ici, pe colo și nici chiar „ameliorată” prin asimilarea unor „forme fără fond
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
identificării și ieșirii de sub presiunea modelului. Începută ca o paradă cu explicația în rivalitatea masculină, competiție ce se cere alimentată cu fapte, decizia logodnicului e grăbită de evenimente: "Apoi, peste frămîntările lui, izbucni războiul... Și concepția de viață, clădită și cîrpită în trei ani de chibzuiri, se zdruncină din temelii. Războiul nu intrase în socotelile concepției lui. Și totuși acuma trebuia o hotărîre..." (s. n.) Un capitol întreg al cărții întîi este construit ca o analepsă, întoarcere în trecutul personajului, procedeu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
odihnea o căruță hodorogită pe oiștea căreia atârnau două hamuri de cai ferfeniță. Imediat lângă atelaj își repauza senectutea și efectele sale colaterale neplăcute, agasante și dureroase un exemplar uman matusalemic ambalat într-un raglan maro, uzat, slinos și grosolan cârpit pe alocuri cu ață albă, iar pe cap în ciuda timpului frumos și călduros avea o căciulă neagră zoioasă și roasă pe la margini de timpul îndelungat de când se afla în câmpul muncii. Omul care stătea pe scăunel în bătaia soarelui fierbinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a treia și ultima schimbare de locuință din localitatea Gelu. Ciocălăii... Nu era nimic spectaculos în viața noastră. Tata muncea cu ziua acolo unde era solicitat, mama se ocupa de cei cinci copii: ne făcea de mâncare, ne spăla, ne cârpea hainele, avea grijă de noi. Venise toamna și începuse culesul porumbului. Pe atunci tractoarele erau foarte rare; în sat n-am văzut decât un tractor cu pinteni, un "Lantz Buldog". Majoritatea muncilor agricole se făcea cu caii. Inclusiv arătura. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
prea târziu. Milițianul de serviciu a raportat comandantului despre cazul puștiului, acesta a înștiințat Securitatea și astfel Gabi Papadopol s-a trezit în fața lui Fanache și a lui Gârmoci. Și ei, ca și el, erau cu fețele trase, cu ochii cârpiți după o nenorocită noapte albă. -Ia zi, mă, ce-ai de zis?! s-a răstit la el Fanache, nevenindu-i să creadă ce noroc dăduse peste ei: dacă e adevărat ce l-a informat ăla de la miliție, atunci chiar că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de ce procedează așa și nu altfel. Acum însă, arzând rapid treptele, ajunsese un profesionist al puterii, conștientiza ce se întâmplă cu el, știa că are stofă, că e croit pentru calea aceasta, își făurise chiar și o teorie, o filosofie cârpită din câteva propoziții simple - unii sunt puși să-i belească pe alții, numai unii, câțiva, au talentul să-i țină în mână pe cei mulți, el deține știința de a-i stăpâni pe ceilalți, pe care tre să-i strângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dormit, mai aproape de toaletă, poate să aibă nevoie de ea. După o noapte de călătorie cu trenul, V. Voiculescu era acasă, în strada Dr. Staicovici nr. 34, București. „La ieșirea din închisoare, spune Gabriela, tata era îmbrăcat cu un pulover cârpit cu niște petice de pătură și în picioare avea un fel de burlane de lână. Când l-am întrebat ce erau lucrurile acelea, mi-a răspuns: „A, săracii băieți, au scos sârme de la pat, au adunat ce au mai găsit
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
bună voie și nesilit de nimeni"... Din prisosul nostru că suntem îndeajuns de pricopsiți să facem parte și celor vrednici și celor oropsiți... Și... și negustorimea să dea! Și breslele, că, har Domnului, au de unde. Mai oblojim și noi rănile, cârpim țara stricată... Ce ziceți? Dăm?! Boierii, cu voci mormăite în bărbi, anonime, șovăielnice: Apăi... om da ... Ce să facem? De-i poruncă... Ștefan, cu elan, filozofând: De te gândești bine, cine suntem? Vremelnici pribegi pe ăst pământ... Și câtă osârdie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe tipa mea n-o chema Clementina, ci Carmen (dar tot cu „C“ începea !). Afară era încă noapte și, ajuns la căsuța unde stătea fata, am insistat mult bătînd în geam. Într-un tîrziu a apărut și Carmen, cu ochii cîrpiți de somn. Parcă nu mai era așa de mișto, dar ce conta ? - ziua arăta bine. și mai era puțin pînă să răsară soarele... Am început să mergem agale pe țărm, înspre epavă. Nu ne spuneam mare lucru. Cum eu țineam
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fiindcă la ora 9 aveam lecțiile particulare. Nu era nici una din ele ca să mă trezească. Ce mai, am fost furioasă toată dimineața. Dacă lucrurile merg tot așa, are să mă îmbolnăvească, are să mă îmbolnăvească de-a binelea. La prânz, după ce am cârpit centura de cauciuc a lui Ly, care doar printr-o minune mai rezistă, m-am dus iute la coaforul nostru care s-a mutat în micul magazin (ex Gioconda), vizavi de ruinele T[eatrului] N[ațional]; într-o oră și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bocești tu ca la moarte și-mi strici mie inima me? Că eu ție de toate ți-am lăsat: vacă și făină ai? Ai! Copchii ți-am făcut. Lasă-mă să mă duc eu la treaba me, că altfel te cârpesc! La revizia doctorului, la regimentul de artilerie 12, doctorul, ofițer de rezervă, se interesează de familie și de cuprinderea fiecăruia. Pe unul vrea să-l scutească pentrucă are la coastă o rană abia cicatrizată, pe altul pentru că-l vede dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
toponime. Evocarea unor personalități, interpretarea simbolisticii animaliere autohtone, reconstituirea motivelor biblice, invențiile lingvistice oferă un spectacol miraculos-fantastic ce stă sub semnul unei naivități simulate: „Una, / due, / trema / pana / trage un poștalion / la mănăstirea Tismana. // Talion / fecior de domn,/ cu ochii cârpiți de somn,/ cu tichie/ de frânghie/ face semn la dorobanț - / oprica/ poprica - / boc - / țangăr/ mangăr/ clanț - / dă poarta la loc!// În căruța domnului/ de la apa somnului - / Gheorghe Șincai, tatăl/ și fiul/ răposatul/ și viul...// La râul Vavilonului/ au pe ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
Eco, am rămas mut. Sp. s-a prefăcut că se concentrează asupra altui articol din ziar. A urmat o tăcere stupidă, îndeajuns de jenantă. Din nou în vervă, marți a dat drumul la următoarea cogitație pe tema cuplului: „Eu nu cîrpesc niciodată - nici ciorapi, nici sentimente”. Miercuri, nesuportînd laudele pe care Sp. i le aducea actriței F.V. pentru felul în care joacă în piesa lui Arbuzov, a desființat-o, sec, cu o singură frază. „Are fața urîtă și sînii ca niște
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aseamănă cu versurile unei poezii pe care am găsit-o în revista ,,Solia Adevărului Prezent” intitulată: ,,VOCEA contra PROFEȚIEI” Amos, nu vezi că ești pe dos? Needucatule, încăpățânatule, neînduplecatule, În loc să te ocupi de strugurii teascului strigi ,,Împotriva Damascului”. În loc să-ți cârpești găurile coviltirului, Strigi “împotriva Gazei, a Moabului, a Tirului Împotriva lui Iuda si Israel”! Cine te crezi? Pe tine nu te vezi?... Du-te înapoi în vale la oile tale! Strânge acolo în coșul tău smochine și nu mai filozofa
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
repetă multe idei inițiale. Ajung la Sahagún, un orășel în care se împletește noul cu vechiul; sunt blocuri moderne dar și case din lut. Oprindumă la un bar pentru o bere rece, mă întreb de ce vis-a-vis niște muncitori încearcă să cârpească acoperișul unei case ce stă să cadă? Probabil că au motivele lor care mie îmi scapă cu totul. Părăsesc orășelul în care, la fel ca în satele dinainte nu găsesc o biserică deschisă, iar la Calzada del Coto mă înscriu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
39 soi de ceapă cu cozi subțiri; 40 a tiohăi-a alunga un animal cu strigătul; 41 diminutiv, fluier scurt de lemn de paltin, trestie sau soc, având la capăt o deschizătura lunguiață; 42 bucată de piele cu care se cârpește încălțămintea; 43 boală cu o umflătură la gât datorată apei de băut fără iod; 44 formă de bâlbâit datorat repetării vocalei â; 45 crengi de spini; 46 intoxicație a organismului cu uree sau cu acid uric care se acumulează în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
știe unde să găsească bestia supremă și poate să îi curme răutatea. De un umor ingenuu este portretul mamei drăcoaice dintr-un basm cules în Chirculești, Giurgiu: „că cică și la draci tot muierile sunt mai ale dracului, și-i cârpesc câte o dată de te miri, draci sunt ăia or ce sunt”. Supremația infernală a feminității materne rezidă în capacitatea ei de zămislire a răului, gineceul conține atât puterile materializate, cât și pe cele virtuale. Mama vitregă este ipostaza profană a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
După terminarea orelor de program, firește, plec acasă. Cum ajung, mama, doar după miros, își dă seama că ceva era în neregulă cu cămașa de pe mine. Mă dezbracă, mi o spală imediat, că nu mai aveam decât una, și aceea cârpită de nu i mai știai peticele, dar când îmi dă jos cămașa și vede pe spatele meu vânătăile, o și aud adresându-mi-se: —Ce-s cu astea? Am ocolit a-i spune realitatea. Am căzut, mamă, pe niște bare
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
exteriori din care tencuiala era căzută - de se vedea cărămida - clădirea avea două camere, iar în curte era o cișmea. Mă apropii de intrare, strig să iasă gazda, apare un bărbat slab-slăbuț, de statură mijlocie, cu niște pantaloni pe el cârpiți mai peste tot și o cămașă ruptă, cam ca ceea a mea, pe care o lăsasem acasă, fac cunoștință cu el și-mi spune, fără a-l fi întrebat, că lucrează la curățenia orașului. Între timp, cât mai schimbăm noi
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]