352 matches
-
tristă, care se chema Roman și-a ajuns altceva și în a cărei prezentare s-a strecurat nu știu cum ca proasta în loc de a proasta. Ceea ce, trebuie să recunosc, nu-i totuși o mare eroare. În plus, nici nu se cuvine a cârti pentru niște fleacuri la sfârșitul unui mega-ospăț. Mai bine să mulțumesc frumos și să zic: sărumâna pentru masă. Asta și fac. rockin’ by myself Jazz la miezul insomniei Dumitru UNGUREANU Nu mă număr printre fericiții 3-5 % cumpărători de muzică pasionați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
dispare în dreptul tatălui nevăzut. Tatăl înfulecă toate felurile, de parcă în gura lui se băteau lupii. "Mai mâncă până ce se isprăvi și aceste bucate. Mânca, nene, și nu se mai sătura. Nemaiavând ce să mai aducă la masă, zâna începu a cârti că nu mai rămăsese și pentru roabe. Când iată copilul că strigă iarăși: Mamă! zău că este tata. Dară unde este, mă? ce tot aiurezi tu? Ba nici aiureală, nici nimic. Uite-l, este colea lângă mine, uite-l, mă
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
să fie mai știutori decât noi, ceștilalți, chit că pare că avem simțurile întregi. Facebook e deci body language de Internet, dans cu săgețica mouse-ului. Organizarea piramidală dată de text și scheme logice abdică în fața butoanelor. Noi, alfabeticii, oftăm și cârtim în fața acestui nou și nein telectual tip de realitate. Dar nu e, cumva, la fel de greșit să ceri intelec tualism de la Facebook, ca și cum ai face-o în fața unei flori de tei, cea din poemul lui Nichita? Oricum, dacă facem prea multă
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
stimulantă, admirația, îngenuncherea inte lectuală care nu implică nici umilire, nici vreun sen timent de neputință, este prerogativa, certitudinea și mân tuirea sufletelor pure, adică tocmai a acelor suflete care nu bântuie saloanele. Despotismul literaturii Numai popoarele zavistnice, indiscrete, pizmașe, cârti toare au o istorie interesantă: cea a Franței este în cel mai înalt grad. Bogată în evenimente și, pe deasupra, în scriitori care să le comenteze, ea este norocul providențial al moralistului. Nici o altă țară n-a produs atât de mult
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
o are despre sine este o prejudecată pe care a primit-o așa cum a primit și toate celelalte păreri ale ei; crede în ea în același fel în care crede în Dumnezeu și în Descartes, fără să judece, fără să cârtească. Oglinda nu i-a stârnit nici cea mai mică îndoială în privința agrementelor persoanei sale. Are mai puțină încredere în mărturia ochilor săi decât în judecata celor care au hotărât că este frumoasă și bine făcută. Vanitatea ei este de un
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
bineînțeles Ono. El este în același timp narator și personaj observat cu detașare. Când își amintește lucruri din trecut, devine mască fixă. Prezentul amuțește și ni se oferă o retrăire pe care Ono ar vrea s-o acceptăm fără să cârtim, dar o relectură a romanului ne arată că pasivitatea nu e înțeleaptă dacă vrem să ne apropiem de adevăr. Relectura aduce amănuntele în prim plan și scoate și mai tare în evidență ironia povestirii. A reciti, în cazul lui Ishiguro
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
maicii tale. Și bine ar fi fost de tine, vânzătorule, de nu te-ai fi născut" (În Sfânta și marea Joi, slava Canonului spălării picioarelor); "Iuda, cu adevărat, este fiul viperelor celor ce au mâncat mana în pustie și au cârtit asupra Hrănitorului; că încă fiind în gura lui bucatele, cârteau asupra lui Dumnezeu, nemulțumitorii" (În Sfânta și marea Joi, seara, la Vecernie); "Iuda sluga și vicleanul, ucenicul și pizmărețul, prieten și diavol" (În sfânta și marea Joi, dimineața, la Laude
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de nu te-ai fi născut" (În Sfânta și marea Joi, slava Canonului spălării picioarelor); "Iuda, cu adevărat, este fiul viperelor celor ce au mâncat mana în pustie și au cârtit asupra Hrănitorului; că încă fiind în gura lui bucatele, cârteau asupra lui Dumnezeu, nemulțumitorii" (În Sfânta și marea Joi, seara, la Vecernie); "Iuda sluga și vicleanul, ucenicul și pizmărețul, prieten și diavol" (În sfânta și marea Joi, dimineața, la Laude); "Astăzi și-a pus aspră Iuda sugrumare pentru bani și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Jertfa Sfântului Constantin Brâncoveanu, domnul Țării Românești, este exemplu suprem de dragoste pentru Hristos, de tărie În credință și de mărturisire a valorilor credinței creștine. Este un Iov al Olteniei, care a răbdat cu tărie moartea copiilor săi fără să cârtească. Jertfa sa reprezintă suferința unui neam ce a trebuit să Îndure de-a lungul timpului jugul greu al stăpânirii musulmane. Sfântul Constantin Brâncoveanu a uimit prin jertfa sa lumea Întreagă, fiind exemplu pentru neamul nostru românesc. Mitropolitul grec Calinic al
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Cristina-Alina Bardos-Micu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92314]
-
În primul rând. Iar În al doilea rând, trebuie să conștientizăm că În urma noastră mai așteaptă mulți oameni să se mărturisească și dacă noi ne apucăm să divagăm interminabil, punem la Încercare răbdarea acestora și chiar Îi putem determina să cârtească. La spovedanie trebuie să ne acuzăm pe noi Înșine, fără a ne căuta justificări de genul ,,diavolul m-a Împins”. Diavolul ne ispitește, Într-adevăr, dar săvârșirea păcatului stă la voia noastră, căci el nu ne poate forța. Spovedania este
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92296]
-
viață subterană secretă aproape tot mai viguroasă. De ce această viață subterană din hârtii nu apucă să se transfere decât arareori în realitate, e o discuție largă. Profesorul face parte dintr-o categorie profesională obedientă, receptivă, dar destoinică și creativă. Profesorul cârtește în ascuns și printre dinți. Nu ripostează. Îndură până la desfigurare. Dacă n-ar fi acestea forme ale lașității și oportunismului, ar fi forme ale martiriului. Multor profesori le place la catedră. Interacțiunea cu tinerii care rămân frumoși în ciuda oricăror gânduri
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cuvenită, apa sapă când incisiv, când mângâietor, inepuizabil de fertilă în strategii; împrumutând abraziunea mediului, ea o întoarce insurecțional împotriva lui. Reciproc, piatra ademenește tacit la statornicire aluviunile dinspre marginea mai domolită a șuvoiului - cele mai vlăguite și mai ezitante, cârtind tulbure împotriva răpirii și roase de nostalgia întregimii cu prundișurile din amonte. Pentru aceste dizidente ale făgașului bine bătut, între uscat și curent se dă o neluptă clisoasă ca îndoiala, ce alunecă până și dintre propriile-i contururi înspre un
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
În cea mai mare parte anihilați. De fapt anihilarea se practică peste tot În Închisorile comuniste. „Îmi amintesc că lucrăm la un atelier de stanțat nasturi din corn. În astfel de ateliere mirosul era insuportabil și, vă dați seama, am cârtit. S-a auzit imediat la șefi și am fost scos la apel și bătut chiar de generalul Nicolschi. M-am trezit pe la o bucată de noapte În morgă Închisorii, În pielea goală. Nu sunt sigur dacă astea sunt amintiri triste
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Orb/ și cu celălalt văd hârtiile care-mi sosesc pe biroul/ meu de la etajul XI din Palatul administrativ,/ cu o mână înfig bâta asta de la Gregory Corso între/ jnepenii de pe munte, cu cealaltă semnez dările/de seamă pentru primărie și cârtesc..." (din Bătrânele versuri, în Aur și iederă, 2011). A.B.De când ne cunoaștem noi, Domnule George Vulturescu? Sunt atât de multe amintiri frumoase, evenimente, fotografii... Am ieșit mereu din Satu Mare: am făcut revista Poesis trecând pe la târguri de carte, pe la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Ursu, Fredolin Nădăban, Luca, Sever Ursu); oltenii (Teodosiu, Gheorghe Matală, Gicu Cismaru, Eugen Șerbănescu, Aslan, Aurelian Guță, Constantin Popa); Brașov (Luca Călvărășan, Victor Roșca, Petre Paraschiv); Beiuș (Alexandru Andrițoiu, Ioan Măduța, Ioan Crișan, Ioan Popiu, Maximilian Briscan, Alexandru Pantea, Gheorghe Cârtea, Gheorghe Panciu, Roman Dănilă); Cluj (Septimiu Râmboiu, Martinel Nemeș, Vasile Ilea, Mitică Grad, Toader Săuca, Zirbo, Ioan Popșa, Mircea Prișcu, Bar, Ionel Ladea, Ioan Pușcaș); Brad (Zeno Oarcea, Toader Gligor); Timișoara (Petru Păcuraru, Vasile Lascu, Gheorghe Sicloveanu, Ioan Vist, Gheorghe
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
am cam răspuns la întrebarea asta lungindu-mă la cea dintâi. Dar mai pot adăuga: sunt sigur că și noi, ăștia din Est, dacă o să mai avem timp, după mulți ani de la eliberarea din ghearele „Marelui Frate” estic, o să cam cârtim și împotriva celui vestic, mai ales că am învățat că e voie, ba chiar nevoie de așa ceva ca să fie democrație. Căci, apoi, frăția cu orice drac, fie el și unul mai alb, sau chiar roz, ține, în general, și este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mult la mediu, foarte rar la maximum și doar pentru „cei încă fideli”. Cei fideli se recrutau mai ales dintre cei mai bătrâni și mediocri, bine înscăunați și bine plătiți în epoca lui Dej și care, nu puțini dintre ei, cârteau chiar și contra noului șef de stat ce părea a neglija comandamentele leniniste în artă și literatură! Un reflex târziu și teribil de elocvent sunt unele mărturii ale unor foști ideologi staliniști și, chiar dacă, cu timpul și cu vârsta, și-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ungariei și regele Poloniei au socotit că nu este prudent să turbure domnia Moldovei, țară atât de importantă, câtă vreme exista amenințarea turcească. Alexandru Lăpușneanu, în Moldova, și Mircea Ciobanul, în Țara Românească, au căsăpit fără milă pe cei care cârtiseră împotriva autorității lor, după care a venit înăsprirea jugului otoman, domnul devenind intermediarul dintre sultan și țară; cine se ridica împotriva lui, se ridica împotriva sultanului. S-a spus despre Ștefan cel Mare că, în ultima parte a domniei, a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ceilalți au trebuit să se supună. Nu există o domnie autoritară, care să nu stârnească ostilitatea unora. Dar, după campania din 1467 și după executarea vornicului Isaia, a paharnicului Negrilă și a stolnicului Alexa nimeni nu a mai îndrăznit să cârtească pe față, deși ocaziile s-au oferit în timpul deselor războaie, care au avut loc până la moartea domnului. Neagu Djuvara se răsfăța, boier fiind, că Țările Române au fost conduse de marii boieri, de oligarhia boierească. În 1523, când s-au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
e cea de critic de poezie...! Adică cum să critici o frumoasă inutilitate? Apucă-te și critică răsăritul de lună! Apucă-te, dacă îți dă mâna, să critici cum cade, de mii de ani, spuma mării de pe capetele mării! Sau cârtește măcar la două versuri precum: ... n-am fost îndeajuns de mîndru de tine, doamnă Ortansa/ ca Iov m-am îmbogățit din frumusețea ta...etc. De asta meseria care l-a "consacrat" pe Al. Cistelecan, cea de "critic de poezie", face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Într-un poem din volumul "Cotidiene", spuneați: Nu poți visa nu poți a nu visa/ nu poți vedea nu poți a nu vedea/ nu poți umbla nu poți sta locului/ nu poți iubi nu poți a nu iubi/ nu poți cârti nu poți a nu cârti/ nu poți uita nu poți a nu uita/ nu poți să fii tu însuți dar nu poți/ să fii nici Celălalt". E limpede că această ipostază a negăsirii este proprie poetului. Să însemne că spiritul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cotidiene", spuneați: Nu poți visa nu poți a nu visa/ nu poți vedea nu poți a nu vedea/ nu poți umbla nu poți sta locului/ nu poți iubi nu poți a nu iubi/ nu poți cârti nu poți a nu cârti/ nu poți uita nu poți a nu uita/ nu poți să fii tu însuți dar nu poți/ să fii nici Celălalt". E limpede că această ipostază a negăsirii este proprie poetului. Să însemne că spiritul critic operează cu mai multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
român care ajunge în Iași caută, mai întâi, Casa Pogor, acolo unde este (prezență obligatorie!) Lucian Vasiliu... În timpul vieții mele n-aș putea concepe "geografia Iașului" fără reperul care e Lucian Vasiliu. Dezavuez, de altfel, pe oricare "individ" care ar cârti la această afirmație. Ce a însemnat pentru tine și pentru devenirea ta scriitoricească această apropiere "ombilicală" de Muzeul Literaturii Române din Iași? Tatăl meu m-a crescut în cultul a trei orașe: Cernăuți (unde a studiat teologia), București (unde vedea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o răsucește, o îndoaie, o aruncă și iarăși o prinde. Pentru o clipă, Marele Prozator părea fascinat, dus. Nu puteai ști precis care era ocupațiunea sa mintală. Dar, după această perioadă de reflecție, începe să mustăcească, să mârâie și să cârtească. Deocamdată numai onomatopeic. Dar sugestiv. Expresiv. Și când ceilalți erau mai nedumeriți, neștiind cu ce i-au greșit, izbucnește: „Mă, ai dracu’! Orice ar face ăștia doi, doar să nu muncească!“. Acum R.T. trebuie să predea la facultate știrea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
această epocă hipersexualizată. Cu toate acestea, o anumită revoltă față de propriul gen mi-a fost mereu caracteristică, deși nu-i pot localiza cu precizie sursa. Poate să fi fost de vină patriarhatul luminat în numele căruia mama îmi recomanda să tac, în loc să cârtesc în legătură cu vreo decizie a tatălui meu sau a bunicului, neuitând să adauge că tăcerea este una dintre lecțiile cele mai importante ale femeii. Poate să fi fost din cauză că jocurile băieților mi se păreau mereu mai palpitante sau că rolurile de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]