2,960 matches
-
Roxana Covrig " El este Riri, prietenul nostru de trei luni..." Este mesajul care a cucerit Facebook-ul. Mesajul unui prezidențiabil. Cristian Diaconescu, candidat la Președinție al PMP, a postat, pe pagina sa de Facebook mai multe poze cu Riri, un cățel despre care scrie că l-a adoptat dintr-o parcare. Cristian Diaconescu îndeamnă: "Adoptă și tu!". Imaginile au stârnit reacții pozitive în mediul online. Albumul a stâns în trei ore 80 de distribuiri, o parte dintre ele pe cele mai
Cristian Diaconescu, imagine de campanie extrem de apreciată by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81972_a_83297]
-
Roxana Covrig " El este Riri, prietenul nostru de trei luni..." Este mesajul care a cucerit Facebook-ul. Mesajul unui prezidențiabil. Cristian Diaconescu, candidat la Președinție al PMP, a postat, pe pagina sa de Facebook mai multe poze cu Riri, un cățel despre care scrie că l-a adoptat dintr-o parcare. Cristian Diaconescu îndeamnă: "Adoptă și tu!". Imaginile au stârnit reacții pozitive în mediul online. Albumul a stâns în trei ore 80 de distribuiri, o parte dintre ele pe cele mai
Cristian Diaconescu, imagine de campanie extrem de apreciată by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81971_a_83296]
-
de la (mică) depărtare. O scenă idilică, de vreme veche, în care rînduiala e un passe-partout asortat la orice, în care idealul nu e să-ți schimbi locul pe scară, ci să tragi de pe urma lui maximum de foloase. Instalația" (sic!) cu cățel și obiecte nu are continuare. Nu știm dacă stăpînul ia pălăria, și-o potrivește pe cap, dacă întinde mîna și după umbrelă. Lumea s-a oprit înainte ca el să ia o decizie. Și stă acolo, în unghiul mort dintre
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
la turnarea acelui cîine lîngă acea intersecție. Doar o asociere de imagini, avînd savoarea întîlnirilor-surpriză. Transpunerea unei morale onorabile, în felul ei, într-un detaliu de salon care-i schematizează procedeele: bunăstarea burtăverzimii lui Caragiale se bizuie pe imaturitatea unor căței în care doar simțim dulăii. Vremurile care au urmat i-au adus, pe acești servi încă inocenți, la vîrsta ferocității lor depline.
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
se îndepărtează. E ora 21.00. Liliane, într-o pijama bărbătească, având un crac al pantalonului tăiat pe lateral, ca să treacă peste ghips, stă în fotoliu și citește. Despre Liliane Liliane e o fată bună. Are ceva din Doamna cu cățelul, dar dintr-o traducere foarte proastă a lui Cehov, făcută prin intermediul unei traduceri din engleză: trăsăturile i s-au asprit, e ceva mai slăbuță și poartă ochelari de vedere cu ramă metalică. Și e lipsită complet de nuanțe. Judecând după
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mai îmbrăcat această rochie o singură dată, la nunta unei verișoare din Vesoul, iar despicătura și-a făcut-o singură, în această după-masă. Poartă mănuși negre, care-i acoperă brațele. Și în brațe - pe Robespierre. Despre Robespierre Robespierre e un cățel bun. Însă, așa cum o arată și numele, e foarte radical: când mușcă, mușcă sănătos, astfel încât agresatul să nu-l uite toată viața. Nimeni nu se așteaptă ca o stârpitură ca el - coafat, parfumat și bine îmbrăcat - să aibă niște dinți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Moara-i colea, peste deal. Mă chitesc așa, că-n două-trei zile ajung înapoi acasă. Tu, Smarandă, în vremea asta mai mână cei handralăi la pădure; niscaiva hribi sau hulubițe s-or mai găsi pentru o fiertură ca lumea. Câțiva căței de usturoi ceri peste gard, la mătușa Marița. Și-apoi până adunați și faceți voi toate acestea tocmai bine cad și eu c-o traistă de făină, și-ntindem o masă, știi colé, pe săturate. Ei, bună vorbă? SMARANDA: Vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dar Simona era departe de binecuvântarea mamei sale. Aceasta o urmări cu inima frântă de durere prin geamul ce dădea spre stradă, ascunzându-și lacrimile în basma și mâhnirile în suflet. Fata făcu drumul până la poartă însoțită doar de un cățel tărcat, un ghemotoc cu ochi care n-o cunoscuse până atunci pentru că, la plecarea ei în lumea largă, acesta nu se afla în gospodărie. I se alăturase gudurându-se, voind ca măcar el să-i dea un semn de afecțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o dată, apăru o femeie a cărei vârstă nu putea depăși treizeci de ani, care târa după ea un castron legat cu o sfoară și striga fără încetare: Nu mai lătra Bobi, te-am rugat! Acestea sunt prietenele mele..." și mângâiindu-și cățelul imaginar, după un timp, continua; Așa, vezi ce înțelept poți să fii!". Dacă cineva ar fi studiat în profunzime comportamentul celor nouă ocupante ale salonului șase, ar fi putut conchide că sursa manifestărilor lor se afla în spațiul insondabil al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de aceste animale de companie, care căutau mereu răcoarea când soarele era prea arzător. Ano! Ești acasă? Vino și liniștește-ți câinii, că nu vreau să ajung pe la spital. Ana a ieșit În pragul casei, În urma ei gudurându-se un cățel de vreo două luni, alb, cu două pete negre În frunte. Se chinuia să-și așeze baticul peste părul Încâlcit și alb de ziceai că-i o cânepă nescărmănată. După ziua În care a muncit prin sat și a băut
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de bază la această lecție se numea: „Mimi et Fifi”. Mimi era un cățeluș, iar Fifi era o pisicuță, și niciodată nu reușeau să devină prieteni. Copiilor le erau foarte plăcute aceste două personaje, fiecare din ei avea acasă și cățel și pisică, așa că ei cunoșteau foarte bine cum poate fi o prietenie între aceste două animale. Lecția fu interesantă și le plăcu la toți subiectul discutat. Spre sfârșit, doamna profesoară îi rugase pe copii să spună care dintre aceste două
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
povesti eu despre viața mea, nimeni până acum nu mi-a povestit nimic esențial despre viața lui, îmi venea greu să cred că cineva o va face vreodată, am crescut la orfelinat, femeile de acolo te priveau ca pe un cățel care le fură mâncarea, trebuia plesnit de câte ori se apropia de om, vai cum am învățat care e locul meu, colțul întunecat, mâncarea proastă și picioarele în fund, frumosul meu povestea cu înduioșare despre nevasta lui bolnavă, pe care o lăsase
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
zile) că astăzi vor veni cu siguranță. Sorb tăcut, uitându-mă aiurea. Privirea Îmi cade pe cana din mână. E frumoasă. Nici nu mai știu de unde o am. Albă, cu un desen simplu: o copilă slăbuță, cu codițe, lângă un cățel pufos, pe care Îl invită să bea lapte dintr-o farfurioară. Fetița e leit Neli, partenera mea de joacă din copilărie. Nu știam prea multe despre Neli. Venea de undeva, din mahalaua Îndepărtată a târgului unde locuiam, ciripind ca o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Niște dolofani, de mai mare dragul și frumusețea. și nici pe oamenii străzii, care-și aveau acolo culcușul, nu i-au anunțat, ca să iasă, și să se ducă pe altundeva, nu i-au anunțat. și? I-au îngropat, de-odată cu cățeii, de vii. Sub beton. Acum ce facem? Nu știu, nu mă pricep, dar, auzi-i cum se vaietă, pe-acolo, pe dedesupt. Să facem cumva ca să fie scoși la lumina zilei. Administratorul a auzit alarma. A venit la fața locului
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
una. Cei de la descarcerare au șomat. Pentru ei nu s-a găsit întrebuințare. Pentru restul da. Au perforat betonul. Din gaură au fost ajutați să iasă cei cinci nenorociți uitați, alaltăieri, acolo. Fiecare a ieșit de sub pământ cu câte un cățel în brațe. Îi țineau, sus, vii și victorioși, ca pe niște drapele, într-o luptă pe care primăria o câștigase, într-un mod atât de eroic. După care, primarul, zise: care e șeful parcului? Eu, răspunse administratorul. Coboară și inspectează
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
într-o luptă pe care primăria o câștigase, într-un mod atât de eroic. După care, primarul, zise: care e șeful parcului? Eu, răspunse administratorul. Coboară și inspectează, atent, nu cumva să mai fi rămas, peacolo, vreun om ori vreun cățel. Ăla a coborât. Între timp, Lolica, împreună cu dolofanii ei, s-a dus pe la locurile lor de joacă. În adâncimea parcului. Administratorul, ieșind la suprafață, raportând cu mâna la cozoroc, precum, că, ordinul fusese îndeplinit în mod ireproșabil. Primarul, ordonă: acum
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pradă ale noii societăți se băteau de la cioszvârtă, mai rău decât hienele, umflându-și burțile și pungile cu de toate. Cu de toate care le cădeau în mână, între fălci și-n gheare. Cei mai slabi stăteau, retrași, ca niște căței înfricoșați și înfometați. Cei tari, înfulecau și iar înfulecau. și societatea nouă, în devenire, se dezvolta. Dar, oare, ce fel de societate era asta? și, încă, ce fel de societate avea să devină. În vârtejul acesta au nimerit, vreinu vrei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
golești de nervi, de gânduri negre și să te umpli în schimb de energie benefică și serenitate, iar apoi, iaca, precum un duh al lămpii, Cosmosul întreg, cu energiile lui, se pune în slujba ta și-ți aportează ca un cățel drăgălaș orice ți-ar trece prin diblă. Vrei un milion de dolari? Nu-i nicio problemă. Trebuie doar să-ți fixezi aproximativ termenul și, poc-poc, na milionul, verișcane! Altceva? Niște treburi mai abstracte cum ar fi gloria? Poftim, nene! Ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
agresivă a celor ce o caută cu lumânarea și care, în general, sfârșesc prin a o găsi. Sigur, are și asta palierele ei. Mai există beția melancolică, cu manifestări liricoide, care ajunge până la lacrimi și dor de mama ori de cățelul din copilărie, dar și aceea a veseliei debordante însoțită de o limbariță pe măsură. La ultimele două se mai adaugă interpretarea plină de sensibilitate a unor cântece de jale de genul "De ce oare eu te-am cunoscut" sau, dimpotrivă, de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe pietriș. Simțindu-ne, s-a oprit și parcă, sub capota ei prelungă, s-a Încordat. — Ai grijă! am spus, Încercând s-o trag pe Anna Înapoi, dar ea făcuse deja un pas spre mașină, vorbindu-i blând, ca unui cățel. A trecut o secundă În care a părut că limuzina va țâșni Înainte, apoi portiera s-a deschis, Încet. — Are cheile În contact, a șoptit Anna. Am urcat. Ea s-a așezat la volan și am pornit. De primul baraj
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mititei, dreptul de a-și boteza subiecții, asemenea astronomului care, cu capul dat pe spate, descoperă galaxii sau stele? Nu e astfel de mirare, zic, că uneori bacilul și cometa apar În albumele de familie, alături de copii, nepoți, nevastă și cățel, e drept Însă că privitorii neatenți sau insuficient informați le pot confunda cu pixelii. Paralizia m-a Învățat că nu numai trupul e capabil să te poarte peste mări și țări - boala și, mai ales, imaginația pot fi agenți de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu pătura moale a pleoapei, spre a recompune, peste noapte, Întreaga aventură, iar și iar. Dar visele veneau cum voiau ele, uneori iuți ca niște avioane În picaj, aruncându-și teribila Încărcătură explozivă asupra minții adormite, alteori blânde ca niște căței nou-născuți care-și oferă pântecele moi spre mângâiere, niciodată Însă nu erau coșmaruri, ca În anii deplinei mele integrități fizice, când cataclismele Îmi despicau somnul În două. Curând aveam să descopăr și strania legătură dintre vise și bucătăria spitalului, aflată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tramvai numit dorință și moare strivit. 28 martie. Nu se Întâmplă nimic deosebit. 29 martie. La fel, pace și liniște În toată lumea. Nici măcar Berlusconi nu face vreo boroboață. 30 martie, ora 13:55. Planeta Începe să se scuture ca un cățel ud. În aproape toată lumea se produc seisme de intensități diferite. E zguduită până și Scoția, care nu mai avusese de-a face cu un cutremur de atâta timp, Încât oamenii nici nu mai știau cum se scria corect cuvântul. Raport
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
timp soția își luase cîmpii în urmărirea unei cariere prodigioase alături de un pasional muzician ungur. În jurul acestor Romeo și Julieta balcanici evoluează întreaga poveste, al cărei glamour idilic este întregit de pastorala locală cu pisică, un motan mare și obraznic, cățel, care fugărește găinile, găini, rațe și porumbei, din care mai ciugulește și pisica, un măgar bolnav de chagrin d'amour, care plînge și se așează suicidar pe linia ferată și un păstor bătrîn. Cu acești protagoniști nevorbitori la care se
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
urcat pe Terasa Aviatorilor, de unde aveam o perspectivă mai largă; iar după ce ne am oprit cîteva minute Într-un loc de joacă pentru copii, am coborît Înapoi către malul apei. Nu Întîlneam decît pensionari singuratici, unii dintre ei Își scoseseră cățeii la plimbare, sau dădace Împingîndu-și landourile cu un soi de gravitate solemnă și totodată suspicioasă. După cum mergeau lucrurile, aș fi putut paria că, oricît ne-am fi Învîrtit pe acolo, rezultatul căutării noastre ar fi fost același. Pablo Încercă, la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]