743 matches
-
am udat ieri...și vinetele și cu varză ‘’ m-a asigurat ea mai tarziu. Amândoi sunt supli și sprinteni pentru vârsta lor, “ că doi titirezi’’,cum se amuză nepoțelul meu bucureștean. Am intrat în curte, întâmpinați de micuțul Bobita,un cățeluș cu blănita gri, cu ochișorii acoperiți de obraznicul breton, ce nu se lasă îndepărtat, cât de mult se agită micuțul, si chiar dacă mama mea i-l mai ‘’scurtă’’ din când în când. E atat de zglobiu!...Îmi sare în brațe
CAND PAZNICII SUNT LUPII ( INJUSTITII IN JUSTITIE) PARTEA I-LINISTEA DINAINTEA FURTUNII-CAP.I:LA TARA(FRAGMENT) de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353701_a_355030]
-
Cățeluș cu păru' creț, Fură rața din coteț, El se jură că nu fură, Dar să vezi ce-ncurcătură! Că, fusei la judecată Reclamând javra netoată, Care avea și recidivă Și dosar mare-n arhivă, Vechi client pe la hingheri De unde-a
JUSTIŢIE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1172 din 17 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354137_a_355466]
-
ai adus aminte de amărâtul ăla? - Dar bine, nu ne întâlnim cu el aproape în fiecare zi? - Cum să-ți explic eu relația mea cu el? Știi, mergi pe stradă, uite aici în parc și pe o alee întâlnești un cățeluș maidanez. Prima senzație îți este de milă, apoi de drăgălășenie, să-l ei în brațe, să-l mângâi, poate îl și pupi pe bot, însă la un moment dat te plictisești de el și-i dai drumul să se ducă
ROMAN, CAP.XVIII -FRISOANELE OLIMPIADEI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354582_a_355911]
-
ireal de suplă, cu niște ochi mari, vii. Coana preoteasă/profesoara mă invită în mașină...într-un nor de fum. Am simțit că mă înec...am dat să cobor, instinctiv. “Lăsați, că voi lăsa geamurile deschise...” Mă simțeam ca și cățelușii ăia, cărora vara le atârnă limba pe la vreun geam deschis...Femeia conducea, fără griji, cu sticla de cafea între picioare, sorbind tacticos câte o gură, din când în când, ori mai trăgea din țigara plasată în mâna stângă. “Știți, când
PREOTEASA BOEMĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354675_a_356004]
-
conștient că zvâcnetul primăverii întârziate îi răscolea adrenalina. Nu se mai simțea obligat, se minuna de sine cât de deschis și dezinvolt se simțea. Tocmai traversa o stradă când, din sens opus, venea o doamnă între două vârste cu un cățeluș în lesă. - Sărut-mâinile, distinsă doamnă, simțiți și dumneavoastră primăvara?!... Dar și cățelul, e foarte simpatic... Pot să-i ofer un biscuite?... Cu un zâmbet indulgent, femeia și-a văzut de drum. - Nu-i așa, părinte, am așteptat cam mult de la
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
mama care zăcea întinsă pe o parte, cu ochii deschiși, privind cerul atât de senin în dimineața aceea. Ca și cum natura n-ar vrea să lase nimic să se piardă, ci totul trebuie să se transforme dintr-o formă în alta, cățelușul cauta cu febrilitate țâța mamei. Laptele, încă, mai era cald... Afară se așternuse o liniște ca de priveghi. În mașină, din cuștile pline, tăcerea condamna această primăvară care venise parcă... prea târziu! Referință Bibliografică: O primăvară târzie / George Safir : Confluențe
O PRIMĂVARĂ TÂRZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357434_a_358763]
-
de borangic” în decorul creat cu atâta sensibilitate. Maricica Stroia dăruiește o parte din puritatea sufletului său, cu dragoste, inocentelor creaturi care ne înseninează existența, descriind pe înțelesul lor frumusețea anotimpului alb - ninsoarea - simbolul al neîntinării: “Azi, pe drum, un cățeluș, / Cu urechile de pluș, / Se mira cum de se poate / Alb să fie, peste noapte. / Alb e dealul și câmpia, / Albi sunt pomii și scufia / Caselor de peste drum, / Alb e coșul pentru fum. / Alb e cerul și pământul, / Alb împrăștie
LA MULŢI ANI DOAMNA MARICICA STROIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357449_a_358778]
-
Alb e dealul și câmpia, / Albi sunt pomii și scufia / Caselor de peste drum, / Alb e coșul pentru fum. / Alb e cerul și pământul, / Alb împrăștie și vântul, / Alb e omul din grădină, / Albă-i noaptea ce-o să vină! / Însă bietul cățeluș / Observă chiar cu stupoare / Că și bolul de mâncare / Este plin de ... nonculoare!”( Alb).Poezia copilăriei, poezia purității, poezia suflețelelor celor mai nobile și mai sincere, este adunată cu dragoste în cartea doamnei Stroia “Pastel de borangic” - țesută cu fire
LA MULŢI ANI DOAMNA MARICICA STROIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357449_a_358778]
-
de cei trei copii năzdrăvani cu care Dumnezeu mi-a binecuvântat viața. ─Mamă! Mamă!... Uite ce am găsit! Mirată, am privit la Alex, cel mijlociu în vârstă de opt anișori care, strângând la piept un ghemotoc micuț și alb de cățeluș, mă striga cu așa foc, încât nu mai avea timp nici să-și tragă sufletul. Din puful acela imaculat, mă priveau speriați doi ochișori tremurători ca două mărgeluțe sclipitoare, transmițându-mi astfel, pe calea acestor unde misterioase, o mulțime de
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
salariații vor îngriji de el, pentru că era frumos foc și de rasă pe deasupra. Pe de altă parte, mai eram încredințată că acolo nu-i va lipsi mâncarea. Zis și făcut! Dar, în dimineața imediat următoare, pe când ziua abia biruia noaptea, cățelușul acela, pe cât de micuț pe atât de inteligent, își făcea iarăși victorios intrarea în curtea noastră. Poarta, cum era cu puțin mai ridicată de la pământ, binențeles că îi permitea să se strecoare fără probleme. De data aceasta, ghemotocul, n-a
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
crescut eu, vrând-nevrând, mai mulți câini și o droaie de pisici de-a lungul anilor, datorită celor trei băieți ai mei, cu gusturi și capricii diferite, dar, Ursu, a rămas unic în viața noastră. Ghemotocul acela micuț și pufos de cățeluș alb, s-a făcut până în iarna următoare o frumusețe de câine, după cum ne și așteptam, un dulău inteligent și cu multă personalitate, care a știut să-și găsească singur rostul și locul său potrivit în familie. Nu știu cum a putut să
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
fi pus la gât. Traversa strada singur, dar cu multă atenție, ferindu-se, de evenualul pericol al mașinilor, exact ca un om mare. Și cel mai curios, din toate cele ce am sesizat la el, a fost că nici unul dintre cățelușii mai micuți purtați în lesă de stăpânii lor, nu îl lătrau când se întâlneau cu el pe stradă. Le era parcă, un fel de prieten sau frate mai mare. Să se oprească, cumva, din drumul lui să-i miroase, așa cum
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
guardia espalda”! Și când mă gândesc, că eu am fost aceea care la început eram gata-gata să nu-l primesc, îmi vin și azi în urechi, cu mustrare de cuget, ecoul acelui lătrat cristalin, și plângăreț totodată, de pui de cățeluș neajutorat, care mă dojenea așa cum se pricepea el atunci, de imprudența ce aș fi putut-o face, dacă nu-l acceptam. Momentele de remușcare și melancolie, nu m-au părăsit niciodată. Ba mai sunt și altele, ...când în prezența copiilor
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
învățat-o să iubească, așa că a cedat și ea repede, și-a făcut un prieten cît ai clipi din ochi, s-a dus cu tupeu acasă la el și i s-a dăruit cu furie parcă, apoi l-a făcut cățelușul ei, după un timp și-a mai făcut un prieten, trăia concomitent cu cîte doi-trei, dar în sufletul ei era numai disperare, pleca năucă după cîte o partidă de sex, se ducea cu ei la mare, la munte, băteau restaurantele
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
de borangic” în decorul creat cu atâta sensibilitate. Maricica Stroia dăruiește o parte din puritatea sufletului său, cu dragoste, inocentelor creaturi care ne înseninează existența, descriind pe înțelesul lor frumusețea anotimpului alb - ninsoarea - simbolul al neîntinării: “Azi, pe drum, un cățeluș, / Cu urechile de pluș, / Se mira cum de se poate / Alb să fie, peste noapte. / Alb e dealul și câmpia, / Albi sunt pomii și scufia / Caselor de peste drum, / Alb e coșul pentru fum. / Alb e cerul și pământul, / Alb împrăștie
LA MULŢI ANI, POETEI ŞI PROZATOAREI MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358099_a_359428]
-
Alb e dealul și câmpia, / Albi sunt pomii și scufia / Caselor de peste drum, / Alb e coșul pentru fum. / Alb e cerul și pământul, / Alb împrăștie și vântul, / Alb e omul din grădină, / Albă-i noaptea ce-o să vină! / Însă bietul cățeluș / Observă chiar cu stupoare / Că și bolul de mâncare / Este plin de ... nonculoare!”( Alb).Poezia copilăriei, poezia purității, poezia suflețelelor celor mai nobile și mai sincere, este adunată cu dragoste în cartea doamnei Stroia “Pastel de borangic” - țesută cu fire
LA MULŢI ANI, POETEI ŞI PROZATOAREI MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358099_a_359428]
-
artiștilor. Tobele băteau ritmic, ritualic, subliniind pericolul sau suspansul situațiilor. Numere comice cu elefanți, maimuțe, câini mergând pe biciclete. Piticii erau una dintre principalele surse de amuzament ale copiilor. O lume stranie, plină de mister...lumea circului. Intră în scenă cățelușii, cimpanzeii, focile, dresoarea de șerpi dă fiori reci publicului. Șarpele ..mărul discordiei...ispita ... Ursul plimbat în două picioare, încearcă să facă giumbușlucuri...elefantul răbdator se mișcă greoi, efectuându-și numărul. Îngenunchiază, salutând spectatorii. Reflectoarele luminează centrul arenei, dresura de tigri
ÎN ARENĂ ... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358182_a_359511]
-
mi fusese atât de familiar cândva, provenind de la tutunul fin al țigărilor lui uica Livi și de la medicamentele depozitate într-o mică debara de sub scările holului, îmbinat însă, mai nou, cu un iz pronunțat de câine. Ce nume nostime au cățelușii ăștia, nu mă putusem abține să observ, trecând pe lângă tanti Drina pentru a intra în hol, Polux, Leto!... Alcmeon, Agenor, Belus, Dione ... , completase stăpâna casei, astea sunt născocirile lui Livi! După ce tanti Pipi murise, uica Livi și-o adusese în
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > CĂȚELUȘ CU PĂRU' CREȚ Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 1229 din 13 mai 2014 Toate Articolele Autorului Astăzi tata m-a-nvățat, Cât e el de ocupat, Să lecit o poezică Ce-o stiam în glupa mică, Si foalte
CĂŢELUŞ CU PĂRU' CREŢ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344594_a_345923]
-
nu minte ?... că va fi ial plesedinteee! -Hai că m-ai înebunit! Iarăși văd că ai zbârcit, Nu poți zice-o poezică De o strofă mititică?! Ți-o spun eu numai o dat' ... ... ne-au bătut de ne-au uscat!... Cățeluș cu părul creț, Fură rața din coteț, El se jură că nu fură, Dar l-am prins cu rața-n gură! Te complici, și pentru ce?! Vezi cât de ușoară e?.... ... poate data viitoare Câștigăm în deplasare ... . Valeriu Cercel Referință
CĂŢELUŞ CU PĂRU' CREŢ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344594_a_345923]
-
părul creț, Fură rața din coteț, El se jură că nu fură, Dar l-am prins cu rața-n gură! Te complici, și pentru ce?! Vezi cât de ușoară e?.... ... poate data viitoare Câștigăm în deplasare ... . Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Cățeluș cu păru' creț / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1229, Anul IV, 13 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valeriu Cercel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
CĂŢELUŞ CU PĂRU' CREŢ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344594_a_345923]
-
impun pe cine să alegi. Ar trebui să te închini de 100 ori înainte de a primi o pomană electorală. Nu este o cale în viață demnă de a fi urmată. Pupă mâna care te hrănește nu o mușca. Nu fi „cățeluș cu părul creț” deoarece sabia dreptății va cade asupra ta cu sau fără voia lui Dumnezeu. De ce aleg unii căile necinstite în viață? Simplu. Deoarece se cred în rai. Singurul loc în care nu trebuie să muncești. Și ca totuși
CĂLĂTORIA VIEŢII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350690_a_352019]
-
reziști pe pagina principala ,cănd lupii-critici vor veni să te sfâșie și să te facă să-ți sară pofta de dulcețuri" Am râs,pentru că mi-a adus aminte de un dulău care vroia să-și marcheze teritoriul. Sau de un cățeluș care lătra și lătra ,poate ..poate se face auzit. Ah...da:))))))și de cantorii de la una dintre bisericile din zona mea ,cantori care chiar dacă și pe Cel de Sus îl ating într-un mod neplăcut la urechile divine ,dumnealor tot
...SI-UN PRAZ VERDE:) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359284_a_360613]
-
romanul eșuat „Recviem pentru nebuni și bestii”, apărut în 1999? Lăudat de critici, inclusiv de Alex Ștefănescu. Romanul fiind de proastă calitate, inclusiv din punct de vedere al construcției, stilului și al esteticii. Dar, domnul Augustin Buzura era director și cățelușii de critici trebuiau să beneficieze de stipendii din partea Centrului Cultural Român. Aceasta este critica literară de la noi. Dacă nu ești din gașca criticului respectiv, fii sigur că vei fi pălmuit fără milă, chiar dacă cartea este bună, aceasta este caracteristica, în
DIALOGURI PRIVILEGIATE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360563_a_361892]
-
cu lumea toată Crezând că tâmpitu' că lumea e o idioata. Cât de prost eram și acum îmi pare rău Că vroiam dinadins să fiu doar al tău, Iar pentru asta am plătit prețul ce-l merităm Când că un cățeluș prea mult te iubeam. Noroc cu prietenii care-au fost mereu cu mine Și m-au ajutat să trec peste și să uit de tine. Acum desfund o bere și mă gândesc la tot ce-a fost Și realizez că
ADIO de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360610_a_361939]