1,128 matches
-
ne-a sfătuit că trebuie să alegem viața cea mai bună și să facem fapte de virtute, cu nădejdea că obijnuința va face plăcută o viață ca aceasta. Este rușinos să pierdem prezentul, iar mai târziu să rechemăm trecutul, când căința nu ne mai folosește. V-am spus acum acele lucruri pe care le-am socotit a fi cele mai bune; celelalte vi le voi spune în tot cursul vieții. Voi, însă, din cele trei feluri de boală ce există să
DESPRE OMILIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE CĂTRE TINERI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351145_a_352474]
-
prin acest cuvânt din urmă poporul de jos. O situație asemănătoare s-a petrecut și cu cuvântul pocăință care, în înțelesul său adevărat, indică una din cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii noastre care constă în mărturisirea păcatelor săvârșite, din căință, regret și hotărâre de îndreptare, din împlinirea, după caz, a canonului primit, urmată de dezlegarea pe care o acordă preotul duhovnic. Dicționarul mai sus amintit, consemnând acest înțeles originar și adevărat al cuvântului pocăință, nu întrevede să amintească și sensul
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352068_a_353397]
-
putem s-o încheiem într-o oră și apoi să spunem: am făcut destulă pocăință. Ea este și trebuie să fie lucrarea unei vieți întregi. E adevărat că pocăința ca Sfântă Taină, numită și Spovedanie sau Mărturisire, înseamnă mărturisirea cu căință momentană în fața preotului duhovnic. Acest fapt, însă, nu exclude ci chiar presupune pocăința ca lucrare a vieții întregi. „Tatăl l-a primit pe fiul risipitor ca pe un fiu, nu ca pe un argat. Vedem de aici că orice păcate
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352068_a_353397]
-
mărturisească; la început în gândul și în mintea sa, apoi tatălui la care se întoarce: - Tată! Greșit-am ... primește-mă ... ! În aceste cuvinte se află tot ce se cuprinde în noțiunea de pocăință; și mărturisirea cu lacrimi a păcatelor, și căința sau părerea de rău pentru încălcarea poruncii și părăsirea casei părintești, precum și hotărârea de a se îndrepta, de a se întoarce la casa la care, conform propriei sale mărturisiri, era îndestulat de toate. Ca și Zaheu vameșul, el își elaborează
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352068_a_353397]
-
bine tatăl ce-a făcut fiul său, precum bine cunoaște Dumnezeu păcatele noastre. Ci noi, noi înșine avem nevoie de această mărturisire: „Fărădelegea mea o cunosc și păcatul meu este înaintea mea pururea” - zice psalmistul David. Numai o mărturisire cu căință și părere de rău „șterge fărădelegea”, dar pentru aceasta este nevoie de „brațele părintești” întinse de Dumnezeu prin mâinile duhovnicului spre fiul care se mărturisește. Lui i s-a dat de către Iisus Hristos „puterea legării și dezlegării păcatelor” (Ioan XX
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352068_a_353397]
-
succesul, nici chiar desăvârșirea stilistică ori nativă, important e să fi spus ce avea de spus, tot ce avea de spus, a se fi luptat cu el însuși, cu „întâmplările”; important e a nu sfârși copleșit de regrete, melancolie și căință”. De fapt, orice frază, propoziție, cuvânt rostite de Steinhardt, dovedeau chizbuință, pricepere, discernământ, răspundere, temei, valoare, judecată temeinică, îngăduință, cultură dusă la înălțimile elitismului și, în același timp, deschidere către celălalt și mai ales, modestie. Un om modest, cinstit și
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356206_a_357535]
-
datorită universalității păcatului (cf.Iac.3,2), iar instituirea ei s-a făcut de Mântuitorul Iisus Hristos după învierea Sa din morți (Ioan 20, 22-23). Remarcăm faptul că în limbajul teologic ea apare sub mai multe denumiri - Pocăință, Mărturisire, Spovedanie, Căință - fiecare dintre ele punând în lumină unul sau altul dintre aspectele specifice ei. Mai reținem că puterea de a ierta păcatele a dat-o Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos Sfinților Apostoli și urmașilor acestora printr-un act cât se
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355693_a_357022]
-
omului și autocunoașterea, cu alte cuvinte introspecția, sunt legate de pocăință, căci Dumnezeu, care se află în sufletul nostru - în chip vădit - de la botez, devine o prezență efectivă pe măsura împlinirii poruncilor. Cunoașterea păcătoșeniei noastre, a nedeplinătății duhovnicești, izvor al căinței permanente, este prima fază a cunoașterii de sine. Cunoașterea de sine este una dintre cele mai adânci cunoașteri pe care o poate dobândi omul. Pe o treaptă superioară, această cunoaștere obiectivă dobândește un sens moral mai accentuat, constând în dorința
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354684_a_356013]
-
în ispite față de care mai înainte era protejat. Adică toate cele ale Domnului, sunt pline de iubire față de noi toți, care suntem copiii Lui. - De ce Doamne, am parte de atâtea belele, că înainte nu se întâmpla așa ceva? - adică împotrivire în loc de căință. Dorința de zbor este una din calitățile pe care omul și-a dorit-o, fie chiar pe subconștient, încă din perioada copilăriei sale. Și cu toate astea cei mai mulți dintre noi, ne dăm sau nu seama, coborâm. Dar până unde se
DOUĂ SCĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354815_a_356144]
-
există o etică a sihăstriei, se răspunde în continuarea cuprinsului cu formularea unor răspunsuri desprinse din experiența de viață trăită de Robinson. Așa întâlnim conștiința și ursita, care par să-i regleze existența, analizate separat sau în interdependență, instinctul moral, căință, recunoștință, ca beneficii morale, cele mai timpurii ale singurătății. Prin apariția lui Vineri se recuperează alteritatea reală cu celălalt, pierdută atâta vreme. În capitolul opt, numit Darul lacrimilor (Etica lui Robinson) (2) Încercarea singurătății îi provoacă eroului solitar plânsul. Lacrimile
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
nr. 281 din 08 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului La sorți I-au tras apoi, oroare, cămașa la sorți, Doar nu Îi mai era de trebuință, Cum ar putea să se apere cei morți? Cei vii nu au măsură, nici căință. Se mulțumesc acum cu un guler doar, Iar alții numai cu o mânecuță, La concurență mare, pe un alt culoar, În viața lor “săracă” și “micuță”. Aleargă mai departe cu trofeul sus, În veselie vie și totală. Câți au rămas
LA SORŢI, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355554_a_356883]
-
sunt gata, Să-mi fac măcar o rugăciune! Să-mi pun sacoul si cravata Și vom pleca, unde-mi vei spune. Aș cere, totuși, o favoare, Ca și-o ultimă dorință: Doar cinci minute de savoare Și un secol de căință! Referință Bibliografică: Mă dor amintirile vieții / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 298, Anul I, 25 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
MĂ DOR AMINTIRILE VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356852_a_358181]
-
Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 488 din 02 mai 2012 Toate Articolele Autorului AI NIMĂNUI Unde sunteți, bătrânii mei sculptați în amintiri cu chip de zei, rătăciți în viscol de istorii, sub pătura tăcerii cu tot cu glorii? Că lacrima deșartelor căinți s-a subțiat până la voi, iubiți părinți... Prea repede-am uitat ce ne-a durut și crucile care-au căzut într-un trecut uitat departe, ascuns în pagini de istorii moarte. Pașii ni se pierd prin purpura subțire și nici
AI NIMĂNUI de STELIAN PLATON în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356844_a_358173]
-
Lucrări > ESEU - CE ROST ARE O STRADĂ CARE NU DUCE LA BISERICĂ? Autor: Ioan Ciobota Publicat în: Ediția nr. 292 din 19 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului CE ROST ARE O STRADĂ CARE NU DUCE LA BISERICĂ? La sfârșitul filmului „Căința” este o scenă care conține o discuție absolut superbă, prin mesajul transmis. O femeie în vârstă, personaj principal din capodoperă „Căința", se întâlnește pe o stradă, într-un orășel, cu cineva și întreabă: „Stradă asta duce la Biserică?” Interlocutorul îi
CE ROST ARE O STRADA CARE NU DUCE LA BISERICA? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356558_a_357887]
-
19 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului CE ROST ARE O STRADĂ CARE NU DUCE LA BISERICĂ? La sfârșitul filmului „Căința” este o scenă care conține o discuție absolut superbă, prin mesajul transmis. O femeie în vârstă, personaj principal din capodoperă „Căința", se întâlnește pe o stradă, într-un orășel, cu cineva și întreabă: „Stradă asta duce la Biserică?” Interlocutorul îi răspunde: „NU, strada aceasta este stradă Varlaam și nu duce la Biserică!”. (Varlaam îl întruchipa pe fostul dictator comunist Stalin). La
CE ROST ARE O STRADA CARE NU DUCE LA BISERICA? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356558_a_357887]
-
o mărturisire tulburătoare despre actul creației. Cu atât mai importantă cu cât reflectă cu fidelitate întreagă capacitatea narativă a scriitoarei. Este un dialog fascinant, acela dintre Maestru și discipolă, pornind de la Scrisoarea trimisă către Nimeni, o scrisoare șoptită ca o căință . Un fel de epitaf, despre Moarte. Omul, hăituit de ireparabil așa cum scrie Maestrul, trebuie să poarte gândul morții cu sine, toată viața. Cu ideea aceasta, nu va putea să se obișnuiască niciodată, nici măcar în clipa teribilă din urmă. Nici dacă
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
Și ai plecat singur de acasă? - Am vrut să prind un fluture. Un fluture mare și cu aripi colorate foarte frumos. - Mie nu îmi plac poveștile cu copii găsiți. - Acum mămica ta e îngrijorată și te caută. Două mărgăritare de căință i se scurgeau de-acuma de-a lungul obrajilor. - Să nu plângi, micuțule, că te ducem noi acasă. Dimineață te urcă nenea Cornel pe motocicletă, tu ne arăți drumul și gataa! - Unde stai tu? - La pod. - Dar satul tău cum
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]
-
cu toată convingerea că înaintea Lui ai venit să-i spui păcatele tale. Eu, preotul, sunt doar un martor. Eu nu te pot dezlega, prin harul primit de la Domnul, decât de păcatele mărturisite de tine. Dacă vii cu smerenie, cu căință și făgăduiala că nu le vei repeta... - Și dacă Dumnezeu mă iartă, oamenii mă iartă? Mă mai judecă ei? - Dumnezeu este deasupra tuturor oamenilor. El te iartă pentru sufletul tău... Oamenii te vor judeca pentru răul făcut lor, după legile
ISPITA (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355500_a_356829]
-
cred și atât? Îndoielile mele și necunoașterea în problema asta sunt și ele slăbiciuni? Poate că și ele vin din păcat ori invers... Nu, nu pot desluși acum toate astea. Trebuie să mă lămurească preotul. Poate că sunt începuturi de căință, după cum vorbea el. Este foarte posibil... Nu, nu. Sunt prea bulversat acum. Trebuie să mă odihnesc, să mă liniștesc. Apoi le pun pe toate în ordine. Las orgoliile de o parte. Altfel, nu mă pot analiza. Să fiu corect cu
ISPITA (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355500_a_356829]
-
era crucificat și nu mai putea să facă nici un fel de fapte bune. S-a căit numai de viața lui risipită în răutățile lumii acesteia și, care se aseamănă foarte bine cu lumea noastră de astăzi. Și Dumnezeu a văzut căința lui sinceră și l-a mântuit. - Mai departe? - Mai departe să se spovedească preotului ca să își ușureze sufletul și să se roage neîncetat, așa cum știe el să o facă, sau cum îl învață preotul. Un om care se spovedește, scoate
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 14 de ION UNTARU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355636_a_356965]
-
noapte, unde se mișcau umbrele, omul putea să cadă stării de meditație, de analiză a răului și căutării izbăvirii prin inițierea în bine. Pronumele negativ „nimic”, cu sensul de primejdios, închide brusc tentația de a găsi vreo scăpare omului, fără căință, din toată această formă de a exista. Pustiul, care se tot mărea, aduce în sufletul profanului teama de moarte, afectat fiind în cele din urmă chiar unul dintre organele vitale ale trupului, pentru că și natura, cu „noaptea lui amară tăcuse
ARTĂ A SENSULUI CODIFICAT ÎN POEZIA BACOVIANĂ ASTFEL de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346169_a_347498]
-
Oh, lacrimă ce-mi arzi obrazul usucă-n veci păcatul meu, ajută-mă s-aplec geniunchiul către Iisus, Fratele meu. Tu, suflete ce simt că suferi fruntea îți 'pleacă-n umilință, cu dragoste să te acoperi și cu prea sinceră căință. SE CRAPĂ ZORII Se crapă zorii și-odată cu ei pășesc ,încet, tăcuți și ei ... norii. Eu.. p-acolo... gustând amarul cărărilor pustii ... te-aștept că să revii. Se crapă iar zorii, în clipe albastre, în clipe sihastre, și tac.. iar
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
Publicat în: Ediția nr. 1576 din 25 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Cad acordurile grele pe fărâma de iubire Din flori rupte faci inele și le-agăți în șapte fire Numărându-mi neputința, înfruptându-te din mine Neștiind ce e căința, neputând să dai din tine Te-ai ascuns în apa-ți dulce, în noianul de colinde Lăsând florile să-ți culce doar iubirile-ți flămânde Cozile-ți se colorează în închipuiri absurde Mintea ta ne înnoptează în a timpului voci
PRIMĂVERII-I DĂM SĂ POARTE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369797_a_371126]
-
datorită universalității păcatului (cf.Iac.3,2), iar instituirea ei s-a făcut de Mântuitorul Iisus Hristos după învierea Sa din morți (Ioan 20, 22-23). Remarcăm faptul că în limbajul teologic ea apare sub mai multe denumiri - Pocăință, Mărturisire, Spovedanie, Căință - fiecare dintre ele punând în lumină unul sau altul dintre aspectele specifice ei. Mai reținem faptul că puterea de a ierta păcatele a dat-o Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos Sfinților Apostoli și urmașilor acestora printr-un act cât
DESPRE PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI, ÎN VIZIUNEA PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370008_a_371337]
-
Ce-adorat prin a ei dragă simțire, Acea dovadă de a ei mare iubire... Cum o poți ști chiar prin tine Ea pare că-ți trece și prin vine, Știutul bine apare din credință, Ea da, este chiar a ta căință... O poți ști prin câte mai îndură, Scrâșnind, nicicând nu-njură, Ba parcă tot mai mult greșind O iubești mai mult ca nicicând.. O ști de cum îi citești purul vers Îl vezi pân și pe-al norului mers, Ce afli
POETA... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370341_a_371670]