349 matches
-
în vederea eliberării și lenea universală a supunerii necondiționate. ADAOS. Întregul scenariu al puterii descris până acum se bazează pe distribuirea inegală a libertății, simultan cu existența unei aspirații către libertate egal distribuite. De aici ideea unei duble consimțiri: consimțirea la călăuzire, deci la exercitarea puterii în numele libertății dobândite, și consimțirea la faptul de a fi călăuzit, ca formă de libertate a celui supus. Puterea pervertită, la rândul ei, a fost analizată ca formă de dereglare a acestui scenariu. Însă astfel a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se presupune că cei doi termeni ai scenariului au consimțit aceluiași țel: omogenizarea libertății prin actualizarea optimă a posibilului celui călăuzit. Or, în lumea reală a istoriei sânt mai frecvente alte două scenarii, în care hotărâtoare este tocmai neconsimțirea la călăuzire în vederea dobândirii libertății. Într-un prim caz e vorba de o lume în care, în afara călăuzitorului, nimeni nu are, nici măcar auroral, conștiința libertății, și în care călăuzirea către libertate nu se poate face decât prin constrângere (cazul monarhiilor luminate). Într-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sânt mai frecvente alte două scenarii, în care hotărâtoare este tocmai neconsimțirea la călăuzire în vederea dobândirii libertății. Într-un prim caz e vorba de o lume în care, în afara călăuzitorului, nimeni nu are, nici măcar auroral, conștiința libertății, și în care călăuzirea către libertate nu se poate face decât prin constrângere (cazul monarhiilor luminate). Într-un al doilea caz e vorba de o lume care, neavând conștiința libertății și astfel neresimțind nevoia eliberării, nu se lasă călăuzită nicicum către libertate, posibilitatea constrângerii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
popoarelor leneșe ale istoriei, care au pierdut tradiția libertății și a educării ei. Rămâne o întrebare fără răspuns cum, în condițiile extremei ei fragilități, libertatea nu dispare cu desăvârșire sau cum, în condițiile în care puterea pervertită și neconsimțirea la călăuzire sânt predominante în economia istoriei, răul nu învinge definitiv dând naștere absolutei entropii a nelibertății. Problema puterii pusă în termenii unui scenariu al puterii articulat pe o dublă consimțire dă naștere și unui alt tip de aporie. Dacă cel puternic
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Drept în poarta intrării în incinta catedralei episcopale Huși am reușit, din mers să realizez un scurt interviu din care extrag doar câteva replici. ,,E un moment important pentru drept credincioșii din aceste istorice locuri, care vor beneficia de o călăuzire spirituală directă și eficientă...” ,, Unde se va ajunge cu religiozitatea românilor”, l-am întrebat. Era soare, cald, părea incomodat... ,,Pericole mari, în primul rând prozelitismul promovat de alte secte religioase, au impus reînființarea episcopiei de Huși, (până atunci fusese Roman
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
care-i un dat al naturii, atunci și arta poate fi o călăuză; nu numai cum spunea Michelangelo, că nu se naște în el nici un gând în care să nu fie sculptată moartea, ci chiar în sensul adevărat al unei călăuziri; iar dacă el vrea să scrie și simte că are ceva de spus și a făcut o opțiune riscând bucuria imediată din alte posibile preocupări, oricât de naiv ar fi gândul acesta, ar trebui să scrie despre moarte, speranță, șiretlicurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
odihnă, fântâna cu apa uitării, întâlnirea cu „Maica bătrână”), fie participă (ajutând sau nu) la trecerea „dalbului de pribeag” dintr-o „zonă” în alta (traversarea mării, ascensiunea la cer etc.). Am văzut rolul major pe care îl joacă paltinul în călăuzirea și ascensiunea sufletului, așa cum apare în unele bocete bănățene. Iată și cunoscutul pasaj al salciei, care jalonează fatala bifurcare a drumului : Ține, dragă suflete, Drumul nainte Până vei ajunge Unde se înfrânge Drumul jumătate Ce locuri desparte Acolo să stai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de argilă antropomorfe descoperite în mormintele din epoca mijlocie a bronzului (1600-1500 î.e.n.), în sud-vestul teritoriului românesc de astăzi (Cultura Gârla Mare). Una dintre statuetele antropomorfe prezentate pare a fi un talisman, conținând (conform traducerii propuse) un descântec funerar de „călăuzire” a sufletului la cer : „Mergi suflete la cer...” (118, pp. 116-118). Este probabil că amulete similare, conținând diverse formule magico- rituale (de alungare a duhurilor rele, a bolilor, a furtunilor etc.), erau purtate în scopuri apotropaice de populația arhaică autohtonă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
să-l iubim. Cei vechi se pricepeau la om, deci și la poezie, când au lăsat asta: "Iar Dumnezeu a creat omul [pentru ca el] să crească și să stăpânească lumea și a pus în el două duhuri după a căror călăuzire trebuie să meargă până la judecata de pe urmă. Acestea sunt duhul adevărului și cel al stricăciunii." (Manualul de disciplină, din "Manuscrisele de la Marea Moartă"). Dar care adevăr, al lui Nietzsche, al lui Pilat? Poetul este, de regulă, un om de frontieră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un film, ușor învăluit. Cu o secundă de oprire, trăsura coti șoseaua spre dreapta. Verva feministă a lui Nory se întrerupse. Fu iar tăcere și toate trei rămaseră atente drumului, căutând parcă, la o busolă invizibilă a călătoriei, acul de călăuzire în noapte. - Am intrat pe Șoseaua Mogoșoaiei, zise moșul. Luna acum era mai sus însă și, extaziată în propria ei lumină, nu-și proiecta conturul net de altădată; ca și a soarelui, forma i se cufunda în propria-i orbită
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
printre rețelele vehiculelor, care se încîlcesc la acea încrucișare. Mini rămase un minut pe loc, învăluind, cu o privire plăcută, edificiul Cercului Militar, care se proiecta armonios. Privirea nu se adresa clădirei, decât întrucît blocul ei dura un punct de călăuzire în insula vie a Cetăței. De pe trotuarul cellalt, Nory se întoarse să mai zărească pe amica ei singuratică. O absorbise Cetatea și timpul. III In dimineața-aceea, scoțând nasul devreme pe fereastră ca să dea drumul zilei să intre în odaia ei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ce să ajungă criminal. Da, criminal, deși, în fond, el nu prea a fost așa de vinovat pe cît l-a învinuit mai ales Bărzăunul, care nu i-a putut ierta niciodată divulgarea secretului peșterii și adeziunea lui totală la călăuzirea unei echipe străine. Dar acum nu interesează pe nimeni părerile Bărzăunului, că nu-i el buricul pămîntului, ci cum s-au petrecut lucrurile cu noua echipă pornită spre peșteră. Plecarea s-a făcut fără nici o vîlvă, pentru a nu stîrni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
acum vagabondez privind curios pe geamuri la școlari neterminați ca tine. Și ai tăcut (Gustav a tăcut), convins că aveam nu numai dreptate, dar și un grad superior pe treapta învățăturii, din moment ce renunțasem de bună voie la stereotipia metodologică a călăuzirii pe Cărările Lumii, ținut mereu în lesă de cineva străin. T eza n-avea nimic poetic. Băncile claselor erau pe arătură. Nu bătea niciun pic de vânt. Din când în când, păsări. În dreapta, lanul de floarea-soarelui, tăcut ca să nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la despărțire, salutându-ne, mi-a zis: mulțumim lui Dumnezeu că ne-a lăsat Biserica. Dacă nu ar fi ea, cu ce am mai rămâne?! M-au surprins cuvintele lui. Un laic care simte că fără protecția bisericii, sau fără călăuzirea ei, oamenii nu ar mai avea la cine să apeleze. In afară de surprindere, cuvintele lui mă îngrijorează, căci mă întreb: biserica este cu adevărat, în mod total, în slujba oamenilor? Eu sunt dăruit oamenilor, sau aștept ceva de la ei
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
neamului omenesc.(Lamartine); Istoria este emulul timpului, depozit al acțiunilor, martor al trecutului, exemplu și înștiințare a prezentului, avertisment al viitorului.(Miguel de Cervantes în Don Quijote de la Mancha); Istoria este martorul care confirmă trecerea timpului; iluminează realitatea, vitalizează memoria, oferă călăuzire în viața de zi cu zi și ne aduce știri din antichitate. (Cicero); Istoria nu e ceea ce s-a întâmplat. Istoria e ceea ce ne spun istoricii că s-a întâmplat.(Julian Barnes (15 mai 1989). Și pentru a demonstra că
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93065]
-
și mult mai învățat decât majoritatea pictorilor. Nu era, ca mulți dintre ei, ignorant în privința artelor surori și gustul pentru muzică și literatură conferea profunzime și varietate înțelegerii sale în materie de pictură. Pentru un tânăr ca mine, sfaturile și călăuzirea lui au avut o valoare neprețuită. Când am părăsit Roma am rămas în corespondență cu el și cam o dată la două luni îi primeam lungile scrisori scrise într-o engleză ciudată, care îmi aducea în minte, plină de vioiciune, conversația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de o lumină diferită. Mai puțin sordidă, dar absurdă. Oastea falșilor ciumați. Amestecați cu pelerinii care se Îndreptau spre Roma, exilații ghibelini Își dădeau oare Întâlnire la Florența, odată cu aventurieri și cu intriganți precum Cecco, pentru a se pune sub călăuzirea unei regine ascunse? O târfă? Cei pe care Giannetto spunea că Îi văzuse În refugiul cerșetorilor erau, poate, avangarda unei armate care se aduna pe tăinuite În criptă, și ale cărei conciliabule fuseseră luate de acel prostovan drept celebrarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mesaj de moarte. Îl urla. Se pomeni În stradă aproape fără să Își dea seama, pradă unei neliniști crescânde. Crima Îl fascina. Dar era oare just să Își dedice Întreaga lumină a minții faptei rele a unui singur individ, neglijând călăuzirea unui Întreg popor? Treptele ce duceau la camerele de oaspeți de la San Marco dădeau către o străduță laterală față de piața din fața bisericii. De jur Împrejur, Îmbulzeala celor lipsiți de orice ocupație părea să sporească, Într-o gălăgie confuză care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și a longevității corporale, o cale pe care fiecare, dacă este îndeajuns de disciplinat și de hotărât, o poate urma după propria voință și putere. Calea spre nemurirea spirituală necesită nu numai o lungă perioadă de practică dificilă, ci și călăuzirea personală de către un maestru luminat, care deja a ajuns la acea stare. Astfel de maeștri sunt greu de găsit, dar mai dificil este să fii acceptat de ei ca ucenic. Totuși, după prezentarea câtorva tehnici fundamentale de meditație, de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
preotul își veni repede în fire și începu să se uite uimit la pământul care se depărta sub ei, la norii ca niște câlți lăptoși, la mișcările ușoare ale mâinilor cârmaciului care alergau pe mânere și pe alte unelte de călăuzire a luntrei, toate așezate sub un arc de geam cu cercuri luminoase, săgeți și semne necunoscute. Auta ședea în spatele cârmaciului. Îi arătase încotro să zboare și acum privea pe geamul de jos. Auzi însă glasul lui Tefnaht: - Auta, tu ai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
era sprijinită de asociația civilă Zveno (Legătura), fondată în 1927 și era condusă de colonelul Kimon Gheorghiev, un ofițer în rezervă. Puțin numeroși, membrii acestei asociații se considerau drept un grup de elită menit să modernizeze Bulgaria prin mijlocirea unei călăuziri politice superioare. Ei erau împotriva acțiunilor de masă, rămînînd adepți ai conceptului intervenției politice directe sub conducerea unor oameni luminați. După părerea lor, parlamentarismul și rolul partidelor politice erau pe cale de dispariție. Răul fundamental al Bulgariei nu era legat de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
preocupată. Prin aceasta, ea devine o conduită, o datorie permanentă a omului față de el Însuși, dar și față de semenii săi. Rezultă de aici faptul că nu numai cei căzuți sau cei aflați În suferință au nevoi morale de sprijin și călăuzire, ci oricare individ, indiferent de starea În care se află. Terapia și grija morală de sine devin astfel o permanentă și constantă preocupare de care suntem obligați să ținem seama. La Întrebarea de ce este necesară mântuirea, N. Ionescu (v. Problema
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
culturală europeană / 133 III. NOUA CONȘTIINȚĂ / 141 1. Europa dintîi / 143 2. Schimbări de identitate / 149 3. Crize de cultură și civilizație / 155 4. Fragilitate / 161 IV. COMUNITATEA DE DESTIN / 173 1. Destinul comun / 175 2. Amenințarea comună / 179 3. Călăuzirea călăuzelor / 191 EPILOG: Provincia meta-națională / 203 AL DOILEA EPILOG: Noi reflecții asupra Europei / 225 MULȚUMIRI Țin în primul rînd să-i mulțumesc doamnei Dominique Le Ray, fără de care volumul de față nu ar fi putut niciodată căpăta o formă concretă
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
mit al lumii contemporane. Deși cuvîntul filozof și-a schimbat sensul în secolul al XIX-lea, cînd devine universitar, compartimentat, erudit, misiunea militantă inițiată de "filozofii" secolului al XVIII-lea continuă și se amplifică; ea va oscila între două Vocații: călăuzirea sau / și slujirea poporului: pe de o parte, scriitorii, filozofii, poeții se proclamă conștiințe suverane, chemate să lumineze popoarele; pe de altă parte, ei aspiră să se consacre Suveranului modern, izvor al tuturor virtuților. Astfel, poporaniștii ruși s-au îndreptat
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
caracteristică auto-distrugerilor, ajungi la concluzia că este probabil ca Europa să se avorteze pe sine și, în acest caz, este posibil ca ea să se lase vasalizată. Însă ca-racteristica și semnificația acțiunii politice stau în a lupta pentru improbabil. 3 Călăuzirea călăuzelor Improbabil nu înseamnă imposibil. Comunitatea de destin a devenit o stare de fapt în anii 1960-1980. Comunitatea de destin este cea care generează noua conștiință europeană, iar această nouă conștiință europeană este cea care face vizibilă și sensibilă comunitatea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]