1,424 matches
-
Au dat foc la ogoare, iar acum se ascund prin apropiere. Noi trebuie să mergem până la Veracruz... Vă însoțim noi! Japonezii știu să mânuiască puștile? — Știu să tragă cu pușca poate cu mai multă dibăcie decât voi. Sunt un popor călit în războaie. Moșierul și oamenii săi le aruncară niște priviri neîncrezătoare, dar nu ziseră nimic. Indianca îngenuncheată la poalele măslinului își ridică fața, își strânse copiii lângă ea cu amândouă brațele și scoase din nou un glas ascuțit ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cum se numeau. În cele din urmă un slujbaș veni să-i cheme. Cei doi urmau să răspundă la întrebări. Când intrară în încăperea unde senior Tsumura stătea așezat pe locul de onoare, înaltul oficial își aținti privirile asupra lor. Călită în numeroase bătălii, strălucirea din ochii lui era tăioasă și pătrunzătoare. Lângă el stăteau trei însoțitori. Printre aceștia, samuraiul descoperi chipul uscățiv al lui Matsuki Chūsaku de care se despărțiseră în Mexico. Din cine știe ce pricină, Matsuki însă ocolea privirea plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
chip și cu părul încă des, chiar dacă albit în multe locuri; avea încă umerii lați, gâtul robust și toracele larg, care îi ținea întinsă eleganta tunică dalmatica de culoare purpurie, cu o bogată broderie în aur; brațele îi erau musculoase, călite în exercițiul fizic făcut în tinerețe și în acțiunile dificile desfășurate chiar de curând în război, iar pantalonii militari, mulați, îmbrăcau două picioare puternice, cu pas elastic, aproape felin. în ochii săi gri-verzui strălucea lumina unei inteligențe vii, iar privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ar fi „Știința este mintea rasei“. Chiar e adevărat, știi? E mai bine să scoți asta În evidență decât alte fapte colective, precum bolile sau păcatul. Și când văd aripa unui avion cu reacție nu văd doar metal, ci metal călit de acordul multor minți care știu presiunea și velocitatea și greutatea, socotind cu riglele lor de calcul indiferent dacă sunt hinduși sau chinezi sau din Congo sau Brazilia. Da, În general era o persoană inteligentă și de bun-simț, de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
trebuia aplicată vieții sale pentru a putea merge mai departe, îi era dat să retrăiască vârsta la care suferise din dragoste pentru prima oară și pe care acum o putea rescrie cu mintea mult mai coaptă și cu sufletul mai călit de experiențele prin care trecuse. Niciun băiat din școală nu era așa de dezvoltat fizic ca el. Erau vreo doi sau trei care foloseau o lamă și un aparat de ras, dar nimeni nu-l putea înfrunta și nimic nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
taie mămăliga cu sfoara. -Azi nu suntem singuri la masă, mi-a zis ea zâmbind cu o mândrie suspectă... -Dar cine mai vine? am întrebat oarecum mirat, gândindu-mă la o anume vecină care-i mai călca pragul și-i călea nervii cu gura ei spartă. -Ai să vezi, parcă spunea ridicând din sprâncene. Din bucătărie venea un miros ca de ars. O fi afumat mămăliga, mă gândeam, dar e bună la foame. Liliana maică, mai zăbovești, că i-o fi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
doi bărbați descărcau buteliile și le duceau În magazia din colț. Unul dintre ei avea vreo douăzeci de ani și părea că suferă de stomac. Celălalt, cam la vreo treizeci de ani, pe care valurile vieții par să-l fi călit, avea un prosop În jurul gîtului. Muncea fără pic de tragere de inimă, de parcă nu-i plăcea ceea ce face. Nici nu era de condamnat, la cîte butelii erau acolo! — Șeful e pe-aici? — Șeful ? Îmi trînti cel tînăr, de parcă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
știți că eu vă stimez foarte mult. Dumneavoastră sunteți omul de viitor, nu un boșorog ca mine. Da, da, știu că v-am mai spus asta, dar v-o repet. Eu sunt un intelectual ramolit, tovarășu’ Todea, nu m-am călit la școala grea a muncii proletare ca dumneavoastră și mai am doar câțiva ani până la pensie. Conștiința mea a rămas mult în urma vieții social-economice, da’ nu pentru că nu vreau, ci pentru că nu mă mai ajută capul, tovarășu’ Todea. Dumneavoastră sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sau te-a-mpins familia, că e conștientă totuși de cum merge societatea spre viitor, că aplică poate și directivele din documentele astea noi, da p-ormă stai, tăticu’, un an, doi și pă șantier, între oameni, la heirup, să te călești, să vezi ce-i aia clasă muncitoare, să te pătrundă avântu’ și devotamentu’ și p-ormă treci, dacă mai vrei, la facultate“. Am dat să-i spun că fusesem și eu câteva luni pe șantier. Dădusem la facultate și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dreptului la viață, împotriva așazisei democrații, împotriva legilor țării, așa cum sunt ele depășite de noile prefaceri pe plan național și universal, împotriva constituției. Legea 51/1991: Un delicvent de drept comun, Adrian Năstase, fost Prim Ministru sub președinția notoriului kaghebist călit la Moscova, Ilici I. Iliescu, sub acuze false de fascism, ne scoate în afara legii, deși nu avem nici o tangență cu alte ideologii străine. Mișcarea Legionară s-a născut pe pământul românesc din zbuciumul poporului român ca o necesitate a înfruntării
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
va ști să sufere, acela va învinge. De aceea noi, legionarii, vom primi suferințele cu drag. Fiecare suferință e un pas înainte către mântuire, către victorie. O suferință nu-l va descuraja pe legionar, ci îi va oțeli, îi va căli sufletul. Cei ce-am suferit și cei care vor mai suferi, vor fi adevărați eroi ai luptei legionare. Binecuvântarea Patriei se va întinde asupra lor și asupra familiei lor.” (Corneliu Zelea Codreanu, Cărticica Șefului de Cuib, punctul 55) JURĂMÂNTUL CADRELOR
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
care nimeni nu s-ar fi așteptat. Cea mai mare era Întoarcerea lui Ștefănel. Crezuse, multă vreme, că speranțele lui Cosmin sunt doar o formă de a nu accepta definitivul. Iată că avusese dreptate. Iată că fiul lui trăise, se călise pentru o viață grea, Își pregătise Întoarcerea cu o voință de neimaginat, și o realizase exact Într-un moment crucial pentru Moldova. Toate acestea nu puteau fi Întâmplări. Erina credea că ele sunt parte a unui destin. Poveștile spuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Hunan, de unde este el de origine. E cunoscut pentru metodele sale meticuloase de instruire a oamenilor. A suprimat cu succes fortărețele din Taiping de pe fluviul Yangtze, ceea ce i-a adus laude din partea capitalei neliniștite și nerăbdătoare. A continuat să-și călească oamenii, care au ajuns să fie cunoscuți sub numele de Vitejii Hunan. Ei sunt cea mai eficientă forță de luptă din imperiu. Datorită sprijinului prințului Kung, împăratul i-a acordat generalului Tseng o audiență privată. — Orhideea, mă strigă împăratul Hsien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
oricine. Deoarece astrologul imperial avea calculate toate datele, nici nu se punea problema să ne oprim, oricât de tare se udau cărăușii. Ploaia continua să toarne. Îmi închipuiam dificultățile eunucilor care cărau mobila din lemn. Spre deosebire de cărăușii sicriului, care erau căliți fizic, eunucii erau precum plantele delicate de seră. Erau obișnuiți cu viața din Orașul Interzis, și mulți dintre ei se aflau încă în primii ani ai adolescenței. Am adormit în palanchin și am avut un vis straniu. Intram în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
griș, să coacă pâine și cozonaci, să cârpească, folosindu-se de un fel de ciupercă din lemn, ciorapi, nădragi ori cămăși, să pună Între foile de cocă nici mai mult, nici mai puțin decât se cădea din dovleacul ras și călit În unt. Acolo Își petrecuse bunica cel mai frumos an din lunga ei viață, Între zidurile mănăstirii - cetate pe care Mihai Viteazu o Înălțase În cinstea uluitoarei sale izbânzi Împotriva Armatei turcești conduse de gloriosul general Sinan-pașa, cel care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi privit. Și totul era atât de rapid, încât, cel puțin la suprafață, nicăieri nu se vedea nici urmă de îndoială, neliniște de sau de îngrijorare. Când totul fu gata și oamenii refăcură rândurile, bătrânul războinic Saito Toshimitsu ridică glasul, călit într-o sută de bătălii, și le vorbi trupelor aproape ca și cum ar fi citit un text scris: — Bucurați-vă. Astăzi, stăpânul nostru, Akechi Mitsuhide, va deveni conducătorul țării. Să nu aveți nici cea mai mică umbră de îndoială. Glasul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai mult. Prin urmare, misiunea emisarului era de o importanță crucială pentru succesul întregii strategii. Peste câteva zile, Inuchiyo sosi la Kitanosho. În anul acela, avea să împlinească patruzeci și patru de ani - cu unul mai puțin decât Hideyoshi. Era călit de anii petrecuți pe câmpul de luptă și, deși îi lipsea un ochi, arăta calm și stăpânit. Când văzu primirea cordială pe care i-o făcea Katsuie, zâmbi la adresa efuziunilor sale emotive. Doamna Oichi era prezentă și ea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fiecărui elev și pornesc din plin și cu drag în noul an școlar. Totul mergea strună. Eram acum școlar mare și prinsesem temeinic deprinderea de a învăța din ce în ce mai bine. Învățam cu spor, eram sănătos ca un adevărat vlăstar de țăran, călit în munca fizică din timpul verii și eram bronzat ca un harap, de parcă toată vara m-aș fi prăjit la soare pe malul mării... Eram la vremea aceea un adevărat școlar fericit. Era pe la jumătatea lui octombrie 1931 și ne
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Odessa. Îmi alesesem drept ordonanță pe soldatul Tamaș Mihai, din Bărgăuanii Neamțului, cu patru ani mai în vârstă decât mine, tată a șase copii. L-am ales pe el tocmai pentru acest fapt, fiind mai împovărat de griji familiale, mai călit la greu și mai experimentat ca mod de viață. Am vrut să am în el un sprijin sigur în caz de primejdie, dar să-i și ofer anumite libertăți pe care ceilalți camarazi ai lui nu le aveau. În timp
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
o întreb pe Fairlynn. Ca să-mi continui studiul cu președintele Mao. Și el e poet. Fairlynn este o atletă a spiritului. Are nevoie de o rivală ca să-și exerseze mintea. Mă face Domnișoara Burgheză și zice că Yenanul o să mă călească. Dimineața, lasă ușa deschisă, ca vântul să vâjâie înăuntru. Asta îi procură o plăcere imensă. Îi aud râsul bărbătesc. Vântul aspru o să-ți remodeleze oasele și nervii! E fericită că m-a lăsat fără replică. Slavă lui Buddha că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
neschimbate locurile de aproape patruzeci de ani de când le știe Rafael. Aceleași, doar că mai ofilite, mai prăfuite, mai ostenite, ca și cum s-ar fi trecut odată cu el, după atâtea ierni și veri. Vara te coci, iarna înțepenești de ger. Te călești și te întărești și pe urmă începi să te părăginești. Te părăginești mai repede decât locurile. Te vezi copil bălăcindu-te în balta asta, și pe urmă insomnia și somnul de veci dându-ți târcoale, gândurile, morții, locurile pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
arde mâncarea? Ea îi întinde supusă feliile suculente, iar eu nu reușesc să mă abțin, Udi, ceapa nu este încă gata, iar usturoiul este deja ars, de câte ori ți-am spus că trebuie să pui ceapa înainte de usturoi, nu le poți căli pe amândouă de la început. Deodată se chircește, de parcă l-aș fi lovit, tigaia îi tremură în mână, imediat o va ridica în aer ca pe o rachetă de tenis, o va trânti pe podea și toată compoziția plină de grăsime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
decât să ne-ascută dorința de a susține până la capăt soarele cartierului în vârful unui piept prea îngust pentru spinarea noastră de zdrențe și oase. Suntem împreună Haralambie împreună cu Gheorghe și Clito - fără nici o scânteie de frică pe tăișul nostru călit sub jeturi fine de culoare și sens. Verdele-stins al morții date la maximum. Din clopotnițele negre ale alimentarei pleacă și ies păsările fixe ale vânzătorilor cu bucata de patrie; din adâncuri grahamul sfințește vitrina. - Domnule polițist fără mustață mandolină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cântă, că-mi place cum cânți, o implora Izaura. Prințesa le cânta, ei se așezau lângă ea și o ascultau. După terminarea cântecului, începea joaca. Se alergau, se ascundeau, cădeau, dar nu plângeau. Viața dură pe care o duceau îi călea. Când cădea Prințesa se străduia să nu plângă, să nu se facă de râs. Ei însă repede o ridicau, o scuturau și-i spuneau. Nu te doare. Așa-i? Să nu plângi bre, Prințăso! Deosebite erau serile de vară calde
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mea părintească, la tatăl meu pe care nu-l văzusem de mai bine de douăzeci de ani, la Florica, mama mea vitregă, realizând că Alexandru este fratele meu vitreg. Această realitate eu am primit-o mai ușor, fiind mai dură, călită de greutățile trecutului meu; bietu’ Alexandru însă a fost la pământ. Cu greu și-a revenit. — Dacă nu aflai lucrul acesta, te-ai fi căsătorit. — Poate că da, poate că nu. Cum m-ai fi lăsat, țâfnoaso? Mă bucur că
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]