598 matches
-
Reluarea în dezbatere a marelui critic, cât și a rolului decisiv pe care l-a jucat programul său estetic după 1919, era, în chiar momentul dificil al „tezelor” ceaușiste de la Neptun, un act afirmat împotriva curentului oficial. Elaborată în tradiția călinesciană (viața și opera), paralel cu îngrijirea seriei Scrieri ale marelui critic (I-IX, 1969-1982), monografia lui S. semnifică tentativa restabilirii unei ierarhii valorice reale în perspectiva istorică a secolului al XX-lea românesc și, cu toate eschivele sau rostirile neduse
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
actuală (1994). Studiile, eseurile, schițele bibliografice, meditațiile, recenziile cuprinse în Diferența specifică trasează aria tematică și indică formula exercițiului critic al lui S. Autorul este interesat de literatura română în întregul ei, de valorile din toate epocile, își asumă principiul călinescian după care „raportarea la spiritul integral al unei literaturi” este „cel mai util instrument de estimațiune critică”. În consecință, indiferent de forma în care se concretizează, cărțile sale sunt alcătuite ca suite de prospecțiuni din unghiuri diferite, identificări, revizuiri, proiecții
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
Rebreanu (2003), o lucrare de factură similară fiind și Augustin Buzura (2001). În fine, Arena actualității (2000) este cartea lui cea mai polemică, mai atașată la disputele zilei: de la „carențele criticii actuale” la chestiunea existenței postmodernismului românesc, de la impasul posterității călinesciene la „prețul erorilor optzeciste”, de la falsa criză a romanului la „mersul literaturii prin ceața tranziției”. Istoricul literar nu lipsește, numele lui Panait Istrati, Paul Zarifopol, M. Blecher fiind inserate în această „arenă a actualității”. Poate fi reținută ca elocventă pentru
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
aspect particular la micromonografie, apoi la ediții succesive de inedite epistolare și la ediția critică a corespondenței, în fine la reluarea lărgită a biografiei și la sinteza asupra corespondenței literare. Pentru S. istoria literară se justifică doar atunci când, în descendență călinesciană, ea poate identifica și acredita o anumită devenire și organicitate, diverse conexiuni în interiorul genurilor, între genuri, între epoci, serii / filiații și categorii etc., surprinse în dialectica infinitezimală a identității și alterității, a sincroniei și diacroniei. A stabili raporturi, diferențe este
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
ale aceluiași proces de examinare a operei. Ideea este perceptibilă încă din Progresii, ce are drept motto un citat din G. Călinescu: „Punctul de plecare al criticului și al istoricului literar este opera ca realitate artistică”. Chiar și titlul pare călinescian, amintind de conceptul de organicitate a literaturii române, pe care marele critic îl teoretiza. S. notează mai ambiguu: o „mișcare în direcția sintezei”. Ar fi o justificare a unirii într-un sumar miscelaneu a unor articole oarecum diferite și îndepărtate
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
de lemn, pref. edit., București, 1997; Mia Frollo, Însemnări despre monseniorul Vladimir Ghika, pref.edit., București, 1999; Sandu Tudor, Colindul mocanului, pref. Pericle Martinescu, București, 1999; Ion Simionescu, Piatra Neamț, pref. edit., București, 2002. Repere bibliografice: Vlad Sorianu, Ipostaze ale exegezei călinesciene, ATN, 1979, 1; Stancu Ilin, Corespondența lui G. Călinescu, „Scânteia”, 1979, 11 433; Șerban Cioculescu, G. Călinescu, „Scrisori și documente”, RL, 1979, 23; Șerban Cioculescu, Problema jurnalului, RL, 1979, 25; Nicolae Manolescu, Documente, RL, 1979, 26; Nicolae Manolescu, G. Călinescu
SCURTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289586_a_290915]
-
documente”, RL, 1979, 23; Șerban Cioculescu, Problema jurnalului, RL, 1979, 25; Nicolae Manolescu, Documente, RL, 1979, 26; Nicolae Manolescu, G. Călinescu intim, CL, 1979, 6; Al. Dobrescu, G. Călinescu, „Scrisori și documente”, CL, 1979, 6; Ion Schintee, Scrisori și documente călinesciene, R, 1979, 7; Petru D. Anghel, Taina ineditelor, SPM, 1979, 454; Mirela Roznoveanu, Corespondența G. Călinescu, RL, 1979, 38; Șerban Cioculescu, Varietăți filologice, RL, 1981, 37; Șerban Cioculescu, E. Lovinescu epistolier, RL, 1981, 38; Al. Dobrescu, În marginea corespondenței lovinesciene
SCURTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289586_a_290915]
-
și lucid, tinerețea lui Odobescu e înțeleasă ca mod de îmbrățișare pasionată a vieții și a ideilor epocii. Acumularea informațiilor, verificate riguros, nu devine obositoare și pedantă, căci Ș. scrie expresiv și viu, cu o certă vocație portretistică de sorginte călinesciană, știind să coloreze afectiv constatarea istoriografică și trădându-și simpatia, uneori exagerată, pentru autorii în discuție. În 1980 își reunește intervențiile publicistice de aproape două decenii în volumul Ispita istoriei, cuprinzând „investigații, precizări, demersuri metodologice”, în care face utile identificări
SERBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289628_a_290957]
-
Cu o aspirație nemărturisită spre măreție și soliditate - trădată, poate, de fascinația pentru Homer, Cervantes sau Goethe -, cu ambiția atingerii totalității, personajul-autor rămâne însă închis în lumea meschină a provizoriului și a precarității, surprinsă fugitiv și fragmentar. Deși de ținută „călinesciană” și adăpostită de jurnal, opera lui Ț., îngăduind cititorului să asiste nemijlocit la transformarea insului obișnuit în scriitor, o întâlnește pe aceea a prozatorilor din ultimul val al modernității, cei care fac ca romanul să nu fie predeterminat, ci să
ŢOPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290226_a_291555]
-
și cazul lucrării Mateiu I. Caragiale comentat de... (1996), sinteză la hotarul dintre didacticism și eseistică, prin intermediul căreia se conturează o bună schiță de portret. În schimb, Ion Creangă - spectacolul lumii (1996) își are punctul de pornire mărturisit în aserțiunile călinesciene referitoare la caracterul dramatic al prozei lui Creangă, analizată printr-o grilă care evidențiază ludicul și spiritul carnavalesc, demers susținut de mai multe modalități de exegeză critică: tematism, naratologie, critică arhetipală ș.a. Cu o instrumentație asemănătoare, T. dă în Poezia
TRANDAFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290239_a_291568]
-
în podul tribunalului din Botoșani acte despre Eminescu, iar în vara lui 1944, când Iașul era evacuat, cutreieră casele părăsite în care bănuiește că ar putea fi documente interesante și salvează ce poate. Rectifică astfel informațiile și datele din studiile călinesciene, care la acea dată treceau drept incontestabile. Istoria literară a beneficiat în egală măsură de prețioasele contribuții documentare ale lui U. privind scriitori și cărturari precum Gh. Asachi, Gh. Sion și Damaschin T. Bojincă. SCRIERI: Jurisconsultul Damaschin T. Bojincă (1802-1869
UNGUREANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290345_a_291674]
-
G. Ibrăileanu și G. Călinescu, care au înțeles critica în sensul unei colaborări interdisciplinare - istorie, estetică, sociologie și antropologie -, fără fetișizări de metodă. De altfel, Campanii, primul său volum, este expresia dilemei anilor ’70: a fi sau a nu fi călinescian, o carte interesată de istoria ideilor, de promovare a unei modalități istorice legate de marea tradiție a literaturii române, de distanțarea critică față de dogmatism și proletcultism. Marin Preda. Vocație și aspirație (1973), o monografie originală, scrisă în timpul vieții scriitorului, când
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
livrescă prin excelență. [...] Unele sunt parafraze, pastișe, rezumate, comentarii, adnotări, glose, parodii. În conținut, versurile sunt, adeseori, clasice stricto sensu, cuminți, însă clasicismul este mistificat în permanență prin neologizări, ce introduc o notă de parodie subțire (cam de felul celei călinesciene) sau, mai rar, coborât în zona anecdoticului. [...] Estet de maxim rafinament, dar de un rafinament perfect „sănătos”, fără „perversități”, Romulus Vulpescu identifică arta cu meșteșugul. Cel mai elegant și mai reprezentativ volum al său de poezii originale se intitulează, semnificativ
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
îi acaparează spiritul. „Se asvârle în Goethe”, de pildă, sau petrece o vreme cu Paul Claudel. Participă la seratele muzicale ale lui George Enescu și își notează cu acuitate impresiile. Portretul Marucăi Cantacuzino Enescu este bun. O scenă epică remarcabilă, călinesciană, este aceea care înfățișează o nuntă aristocratică după război. Bine prinsă e atitudinea demnă, puțin scorțoasă a oamenilor scăpătați. Dar religioasa diaristă nu se arată invariabil blândă. Pe Elena Văcărescu, marea doamnă franco-română, o bănuie de impostură: „Nu e om
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
să iasă tot pe unde a intrat” (Înțelepciune). Prin urmare, glosa Cercuri la Elsinore, constituită în axa de rezistență a volumului, își dezvăluie sensurile deliberat obscure prin comprehensiune hermeneutică și decodare filologică, sugerând folosirea unei chei critice modelate după abordarea călinesciană a Jocului secund: „Îndoit prealiniștitul / Numele l-a scris pe apă, / Cupe pline - asfințitul / Blestemat model să-nceapă; / Dorului pierdut în fieruri / Testament călcat în tropot, / Cântecul s-a rupt din ceruri - / Mult mă doare gândul clopot”. Existența paradoxală a
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
volumul Modalități lirice contemporane, receptat mai degrabă ca o sinteză decât ca o culegere de cronici și recenzii. Cu această carte criticul va fi recunoscut ca unul dintre cei mai pertinenți comentatori de poezie. În structurarea sumarului procedează, în stil călinescian, la gruparea poeților pe afinități și caracteristici. Mai întâi fixează un fundal al poeziei după 1950 (după Nicolae Labiș, considerat o punte de trecere de la o „modalitate” la alta), exact definit: „În fond, în aceeași perioadă, exista «absența» fecundă a
POANTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288857_a_290186]
-
letterature del Sud-Est Europeo” (coordonată de Luigi Santucci la Editura Fratelli Fabri din Milano), apare în 1970, demersul fiind considerat de Virgil Ierunca „foarte important pentru situarea obiectivă a literaturii noastre în Italia”. Autorul aplică în mod constant, după exemplul călinescian, căruia îi rămâne fidel, un anume exclusivism estetic în detrimentul culturalului, nu negat, dar sistematic trecut în planul secund. În cadrul Școlii Ardelene, bunăoară, reține doar figura pregnantă a lui Ion Budai-Deleanu, considerat singurul artist viabil, la fel cum Dimitrie Cantemir este
POPESCU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
însă prea mult pe rezumarea subiectelor în detrimentul analizelor. Familiarizat cu aproape toate momentele de seamă ale literaturii și culturii române, P. încearcă să le cuprindă în sinteza Istoria literaturii române (1936). Amplificată la ediția a doua, cartea este intitulată aproape călinescian avant la date: Istoria literaturii române de la început până astăzi. Materia este împărțită pe provincii istorice și pe curente, foarte succint, în genere conform viziunii încetățenite. Contribuția esențială e de marcare a unor detalii. Lucrarea cea mai importantă a lui
PREDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289005_a_290334]
-
sinuoasă a unui intelectual care se expune în permanență, având pretenția ca propriile convingeri să devină model paideic. Aparent neomogene, articolele selectate au o coordonată esențială comună, afirmată cu o anume ostentație - intoleranța față de impostură, lichelism și demagogie. Prin Feldeința călinesciană (2001) P. revine la vocația sa adevărată, comentariul de literatură. Ca și în Pactul cu diavolul, el întreprinde un studiu de caz - subtitlul e „studiu monografic” -, de această dată în mod declarat. Termenul „feldeință” este împrumutat din limbajul lui Dimitrie
PRUTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
este împrumutat din limbajul lui Dimitrie Cantemir. Personalitatea lui G. Călinescu, considerată chiar de majoritatea celor apropiați plină de contraste și paradoxuri, e supusă unei analize lucide, amănunțite și lipsite de complexe. După mărturisirea autorului, cartea încearcă reconstituirea „specificității psihicului călinescian, ca o pregătire și o anticipare a dezvoltărilor referitoare la duhul variatelor lucrări pe care le-a elaborat”. Sunt decelate documente semnificative, „pornind de la premisa că un om este și ceea ce face, dar și ceea ce ascunde”. Liantul dintre teoria literară
PRUTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
nu neglijează raporturile ce se stabilesc între text, imagine și valoare estetică. SCRIERI: Pactul cu diavolul. Șase zile cu Petru Dumitriu, București, 1995; Cronica unei mari dezamăgiri. O istorie mediatică, Iași, 2000; Partidul și partida (atitudini politice), București, 2000; Feldeința călinesciană, Constanța, 2001; Elemente esențiale de tehnică mediatică, Constanța, 2001. Traduceri: Robert K. Ressler, Tom Shachtman, Vânător de ucigași, București, 1993. Repere bibliografice: Radu G. Țeposu, Un boier cu frică de Dumnezeu, „Cuvântul”, 1995, 2; Alex. Ștefănescu, Petru Dumitriu despre pactul
PRUTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
comunică pe calea unui umor intelectual de sursă livrescă. Traversând claviaturi diverse ale poeziei române din secolul al XX-lea, de la St. O. Iosif la Ion Barbu, de la Mateiu I. Caragiale la Radu Stanca, bătând cu specială insistență pe clape călinesciene, nu fără a recurge la jonglerii care lui Călinescu îi displăceau (rime funambulești, de exemplu), poetul pastișează cu grație, picurând în surâsul ironic duioșie, alături de admirație. Bunica Beps e un fel de Ghenca, și într-o piesă (Înspre noapte) e
PURCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
funambulești, de exemplu), poetul pastișează cu grație, picurând în surâsul ironic duioșie, alături de admirație. Bunica Beps e un fel de Ghenca, și într-o piesă (Înspre noapte) e portretizată paralel cu aceasta, transcriindu-se, în acest scop, versuri din poemul călinescian. SCRIERI: Zile fierbinți, București, 1955; Calitatea producției - onoarea fabricii, București 1956; Ev nou în Țara Banilor, București, 1961; Harpe și ape. Album dunărean, București, 1962; Colocvii. Artistul și opera sa, de la I.L. Caragiale la Eugen Barbu (în colaborare cu Ștefan
PURCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
eminescolog a lui M. Cartea absoarbe, într-adevăr, cam tot ceea ce autorul achiziționase pe teren biobibliografic, însă îi lipsește intuiția fundamentală care să sudeze organic și original tot acest material. În numele obiectivității, adică al fidelității față de document, biograful respinge metoda călinesciană a perspectivei epice creatoare, însă tocmai această fidelitate îl face inexpresiv. Inexpresivă este și privirea asupra operei ca modalitate de completare a documentului propriu-zis, iar analiza acesteia nu depășește nivelul didactic. De aceeași factură se dovedește și Istoria literaturii române
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
nu o face opacă pentru că, totodată, atribuie o mare importanță aerului înconjurător. Dacă expunerea e epurată de emoțiile comune, în schimb nu îi lipsește fiorul sublimului. Felul de a povesti, detașat, dar și atent la amănuntul frapant, este de origine călinesciană. De pe acest trunchi se ridică propria desfășurare, uneori de o acută modernitate, încât tradiția prozei interbelice și ecoul sau chiar inițiativa căutărilor înnoitoare se îmbină cu mult firesc. Această coexistență se evidențiază în principalele sale opere de ficțiune: romanele Matei
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]