542 matches
-
pus biciușca-n cui și au plecat. Cam hoțește, e-adevărat, căci n-au cerut voie cuiva, ba chiar au pândit momentul când nimeni nu le putea vedea. Tocmai când ieșeau din curte și se gândeau încotro s-o ia, căluțul o făcu la deal, probabil știa el ce știa. Au mers, o vreme, pe șosea, dar pe cine căutau, n-au găsit. Deodată, căluțul o coti la dreapta și-o porni pe drumeagul de țară care duce către satul bunicilor
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
nu le putea vedea. Tocmai când ieșeau din curte și se gândeau încotro s-o ia, căluțul o făcu la deal, probabil știa el ce știa. Au mers, o vreme, pe șosea, dar pe cine căutau, n-au găsit. Deodată, căluțul o coti la dreapta și-o porni pe drumeagul de țară care duce către satul bunicilor. Fetele simțiră că inimile încep să le bată cu mai multă putere. Zăpada era, aici, mai mare, iar ici și colo drumul era poleit
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cu un strat greu de gheață. Calul, însă, înainta agale și sigur pe el. Fetele îl îndemnau. Diii! Oare, cum l-o fi chemat? Ochii Sorinei privesc întrebători cătră verișoara ei. Dar Alina nu-și poate aminti care-i numele căluțului. Ce-ar fi să-i spunem... Alin? De ce nu Sorin? Pentru că, ă, ă... așa-l cheamă pe frățiorul meu. Cel mai bine ar fi să-i zicem Alin. Bine, fie! Diii, Alin! Diii, Alin! Hai! Să fii atent! La auzul
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
e frică? o iscodește Alina. Ă, ă, ă, nu, nu mi-e frică! Mi-e tare dor de bunici... Nici o grijă, ajungem curând. Au ajuns în vârful pantei. Gata cu urcușul. La vale-i mai ușor. Cel puțin pentru sărmanul căluț. Dar, deodată, picioarele-i alunecă, iar pământul îi fuge, parcă, de sub picioare. Sania a început acum să danseze pe oglinda gheții. Nu se știe cum, fetele au zburat, fiecare, spre câte un nămete de zăpadă. Sorina la dreapta, Alina la stânga
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
frică nu era altcineva decât... bunicul. Ce-i cu voi? Încotro ați pornit-o? întreabă el. Am pornit să-l căutăm pe tăticul! încearcă să-i explice Alina. Și cine poate să ne ajute să-l găsim mai repede decât căluțul care-l poartă toată ziua de-a lungul și de-a latul comunei?! Dar de unde-ai știut că suntem noi? Păi, n-am prea știut. Făceam pârtie în curte și când m-am oprit am văzut cum, pe dealul cel
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
erau colorate. Fiecare sat de jucărie avea un Moș de jucărie. Dar cel din satul acesta era și el acum cenușiu, ca și jucăriile din sacul lui cenușiu, și globulețele, și brăduțul - nici măcar Crăciunul nu mai era o sărbătoare frumoasă. Căluții de lemn, care au dat o raită prin sat, au văzut că numai căsuța lui Pinocchio păpușa de lemn - mai era colorată. Și au dat sfoară în tot satul de lucrul acesta. Atunci s-au dus cu toții la el și
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ouălelor adunate În cuibar, cocoșul Dosoftei primea doar doi și trei, și aceasta fiindcă-i scula pe-ai ei cu noaptea-n cap. În casa lui Nicanor nu existau prea multe jucării. Mașa avea doar o singură păpușă, Marusia, un căluț de lemn și un ursuleț de pluș, pe care Îi culca sub perna ei. Ziua se juca „de-a slujba“ cu Gligori, improvizând În spatele casei un altar. Străchini vechi și oale ruginite le serveau drept clopote, iar crengile Înflorite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la luciul apei, luna se prefăcea când Într-o frunză, când Într-un peștișor. Prinzând-o, Mașa i-o arăta Marusiei, Însă păpușa sa de cârpă clătina cu neîncredere din cap. Tot neîncrezători priveau la luna transformată-n frunză și căluțul de lemn, și ursulețul de pluș, ba chiar și găinile și curcile ce se adunau În jurul ei grămadă. Atunci micuța Mașa le dojenea: luna nu voia să fie deocheată, de aceea se ferea ziua de orice ochi străin. Noaptea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
voi muri...“ „Atunci mori“, Îi zicea păpușa, Înfigând În gâtul ei o andrea de lemn... Mașa se prefăcea că moare. Sau chiar murea pentru un timp, Întinzându-se pe iarbă și oftând. La căpătâiul ei veneau ursulețul de pluș și căluțul de lemn, care șchiopăta de un picior. Îi aduceau flori de câmp și rămurele de salcie. Iar primăvara Îi așezau pe piept, În coșulețe Împletite din pai, vișine și cireșe și grămăjoare mici de zmeură. Văzând atâtea bunătățuri În jurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Dar piciorușul meu de ce nu l-ai reparat?“, se văicărea păpușa. „Ți l-aș fi reparat dacă ar fi fost ceas“, răspundea Mașa sărind Într-un picior... De bucurie că Înviase, țopăiau În jurul ei mormăind și nechezând ursulețul Mișa și căluțul Garbunoc. Cât timp s-a scurs de atunci? „Probabil, o Întreagă veșnicie“, Își spunea Mașa. Trecutul ei s-a dus pe apa sâmbetei și, odată cu el, și oamenii cei mai apropiați ce i-au Înseninat copilăria. Numărul morților creștea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tine ar fi milioane de kilometri de la gleznă la gât de la umărul drept la umărul stâng luni îți tot vorbeam despre cum s-au fisurat toate vasele și tu ești o mare pitică în care apa își învață undele ca și cum căluți de apă fosforescenți și-ar trage trăsura spre capăt îți spun dilara, te depărtezi rănile noastre sunt în coridă se adâncesc prin pielea taurului negru sângele e doar intensitatea durerii în soare mi-ai spune pe o limbă germanică rece
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de aproape ni se amestecaseră degetele din tine ieșeau aburi de lumină părul creștea încă se cârlionța prin palmele mele trezește-te îmi spuneai și eu aveam ochii mari mai mari decât toată livada asta plus marea pitică trasă de căluți înaripați. ca și cum prin creier mi-ar fi tropăit tot universul tot trecutul toate plecările) dilara este. n-a venit azi. n-am vorbit despre importanța culesului la timp. nici despre lădițele cămara în care o să ne depozităm toată singurătatea și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tresări inima de bucurie. Aha! Deci magazinul de combustibil de vizavi de casa domnului M era al lui? Camionetele conice pe trei roți ce transportau de ici-colo butelii cu gaz, ridicînd În urma lor nori de praf și zăngănind ca niște căluți din tablă făceau oare parte din afacerile domnului M? Deci nu era doar un membru al consiliului orășenesc, ci și șeful unui trust de combustibil? Începe să-mi placă! Comportarea LUI din dimineața respectivă... Parcă Încep și eu să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
crima și răzbunarea cu povești atât de seducătoare, încât să mute orice putere rea din loc. Poate cândva, o bătrânică adusă puțin de spate, cu dioptriile foarte crescute, lipsită de grație, de elasticitate și de seducție, va alerga pe un căluț pe dealurile Sâncraiului. Și întregul ei trup și suflet vor surâde, purtând în ele realitatea acelei imagini de pe malul mării, înainte ca discul solar să țâșnească din valuri. Revin la prima lectură semnificativă. Colegii mei făceau haz de mine, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
roților pe pietrele cubice ale caldarâmului nu se mai auziră. Era duminică; mâncai ceva pregătit de doamna Pavel din ajun și-mi făcui o cafea. - Pământ de flori... Pământ de flori! În urechi îmi răsuna vocea căruțașului fără clienți, cu căluțul obosit de hamuri și povara pe care-o trăgea după el. Deodată podelele camerei alăturate scârțâiră și prin ușa uitată deschisă, Keti apăru în prag zâmbind, îmbrăcată cochet într-o rochie lungă, de culoare albastru-închis, asemeni uniformelor școlărești pentru fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și plăvane, sprintene și cu coarnele țapoșe. Băieții le îndemnau răcnind, pocnind din bice, mânându-le la vale, cătră iaz. Pulberea neagră îndată se stârni și se revărsă în valuri în toate părțile. Acu, măi băietane, grăi Faliboga, încalică pe căluțul ista sur. Iaca, ai măciucă și măciucăriță la botul șelei, ai harapnic; - și cu băieții iștia vezi de păzește bine averea boierească și n-o risipi... Încălecară amândoi pe cai și se luară după vite. Cu glasul lui neprietinos, Sandu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bordeiele rămăseseră departe în urmă. Balta liniștită rămânea și ea într-o parte, cu cârdurile de lișițe pe ea. Tălăngile își opriră sunetul într-o vreme, iar vitele își plecară capetele și începură a ronțăi iarba unei vălcele mlăștinoase. Pe căluțul lui sur, Niță Lepădatu făcu ocolul vitelor. Băieții îl priveau pe furiș, când trecea pe lângă noi. Din când în când glasurile lor tinere se ridicau în răcoarea dimineții strigând la o vacă care se răslețea: — Nea, Preoteasa! na! fă-napoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înaintea lor. —Iano, zise vătaful, tu intră și te culcă. Eu mi-oi lua calul să dau un ocol - și mă-ntorc îndată... Femeia dispăru în umbră. Faliboga își aduse iapa. Măi Niță, vorbi el iar, ia-ți și tu căluțul tău și hai cu mine!... Coborâră la vaci - și Lepădatu își scoase calul. Porniră amândoi prin ploaia care curgea necontenit rece și neîndurătoare. Umblară mult alături. Flăcăul abia cunoștea locurile. Dar vătaful își ducea calul repede, parc-ar fi umblat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
În geamlâcul de dindos, Faliboga sta de vorbă cu cuconu Jorj, răspundea la tot ce-l întreba și primea porunci. - Când ieși Faliboga, oamenii cu toții se uitau spre coșerele din deal. O săniuță strâmtă venea la vale trasă de un căluț scund. Vătaful puse mâna cozoroc la ochi. —Trebuie să fie domnu primar... mormăi el și stătu în loc. Calul depăna mărunt din picioare; ajunse la curte, se opri. Din săniuță coborî un târgovăț scurt și pântecos. Era îmbrăcat c-o blăniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
grijă... Să veniți sănătoși... Își scoaseră și bordeienii căciulile din cap. Cu bine! strigă iar boierul. Hai, Costache! Vizitiul pocni din bici, zurgălăii prinseră a suna și sania porni repegior la deal. În urmă, se grăbi și domnu Vâlcu, cu căluțul și cu săniuța, grămădit în lăicere, cu căciula pe sprâncene și cu gulerul ridicat. Numai vârful nasului i se vedea. —Măi Niță, grăi Faliboga cătră Lepădatu... ai văzut și tu pe omul stăpânirii... primarele de la comună... Domnu Vâlcu îi vulpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mari și schimbători. Și când începea a sforăi în odăița împodobită cu scorțuri, Cristina îl împungea ușor c-un deget, ca să contenească. Și-n tăcere, ea se ridica-ntr-un cot și-și ațintea urechea, ca s-asculte tropotul unui căluț de munte, care trecuse vadul de pe deal și abătea spre un cotlon tainic. Atunci ofta și se trăgea ca o mâță spre ușă. Și n-o simțea nimeni, așa umbla, cu pași de umbră, cu inima bătând de spaimă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vorbă cu ea“. Altfel nu mi-aș fi făcut curaj. — Dar partea în care ajungeam în patul tău? am țipat. De-abia ne puteam auzi. Câțiva agenți de bursă tineri se prefăceau a călări o canapea din spatele meu, strigând: „Dii, căluțule!“. —Ei bine, după ce am discutat cu tine o vreme, ai plecat și atunci James a mărit miza și mi-a spus: „Bine, dublu sau nimic că nu reușești să o lași fără chiloți“. I-am spus să dispară, bineînțeles. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
întâmpine, un personaj cu barbă stufoasă și gambetă, este tentat să rămână în tren, să încerce stația următoare, King’s Lynn. Dar apoi se oțelește, coboară, se prezintă și este condus spre sat într-un docar vechi, tras de un căluț. Abia schimbă o vorbă. Briggs face o singură referire gnomică la vreme, pe care o consideră frumoasă, dacă ne gândim. La ce anume, Jonathan nu-l mai întreabă, iar Briggs nu crede că este cazul să-i spună. Ajung în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
împing spre patul bolnavului. Își numește tatăl o pacoste și o dată îndrăznește chiar să-i strige: „Hei, om gol pe dinăuntru!“, Trage de cearșafurile lui Hsien Feng și aruncă în el cu perne. Vrea să se joace de-a „Călărește căluțul“ cu cel aflat pe moarte. Nu există nici măcar o fărâmă de compasiune în trupul lui micuț. Îl plesnesc pe Tung Chih. Timp de o săptămână, în loc să-l las cu Nuharoo, îmi petrec timpul cu el, observându-l. Descopăr cauza relei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Și gîndu' acesta nu mă lasă. Robert Frost Popas lîng-o p\dure într-o sear\ cu ninsoare Eu știu pădurea cine-o stăpînește, În sat el însă locuiește Și nu va ști c-am stăruit Să văd aici cum fulguiește. Căluțul meu poate-i uimit Ca-n loc pustiu noi ne-am oprit Aici copaci, pe lac polei În neagră noapte-a anului murit. El sună scurt din zurgalăi Să-ntrebe: nu-i greșeală, măi? Și-alt sunet nu-i, doar
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]