1,458 matches
-
Europa. Unele, și vom avea prilejul să observăm concret cum stau lucrurile, lasă să se întrevadă nu numai receptarea culturii pur religioase, ci și apelul constant la cartea iluministă de orientare raționalist-enciclopedică. „După 1773” - scrie Jakó Zsigmond - “în urma dizolvării ordinelor călugărești, ele au suferit pierderi mari. Doar bibliotecile liceelor catolice din Odorhei și Miercurea Ciuc au ajuns într-o stare mai mult sau mai puțin bună până în zilele noastre. Dintre colecțiile distruse este de regretat în mod deosebit biblioteca minoriților din Arad
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
pe scaune părintele Velasco și părintele Valente. „Așadar... acesta este părintele Valente.” Cuprins de o umbră de uimire, Velasco îl iscodea pe bătrânelul așezat pe scaun cu mâinile împreunate pe genunchi, la câțiva pași de el. Bătrânul acesta cu haine călugărești sărăcăcioase, cu ochii închiși și chip istovit era părintele Valente. De când primise scrisoarea unchiului său la Veracruz, Velasco se tot străduise să-și închipuie cum arăta părintele cu care avea să fie în curând nevoit să se înfrunte. În închipuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se obișnuia să se împotrivească cineva la o hotărâre sau la o judecată a tribunalului bisericesc. Velasco clătină din cap, dar părintele Valente... Părintele Valente se ridică încet de pe scaun. Episcopii priveau cu neîncredere cum părintele scotea din straiele sale călugărești ponosite o hârtie împăturită. Își duse mâna la gură tușind de câteva ori, apoi începu să vorbească tărăgănat: — Înainte de a primi respectuos hotărârea Adunării Episcopilor, v-aș ruga să citiți o scrisoare scrisă grabnic de către părintele iezuit Vivero din Macao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nasuri cârne, iar părul lor lung era prins la capete cu panglici albe. Ziceau că acesta era semnul cavalerilor japonezi. Când ieșeau în lume, cei trei se îmbrăcau în haine japoneze de un purpuriu închis, dar de obicei purtau straie călugărești cu gulere albe și pălării după portul spaniol. La brâu purtau două săbii, una mare și una mică, nemaipomenit de tăioase și doar puțin curbate. La masă foloseau cu îndemânare două bețe subțiri și le plăcea supa de varză cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
privință. — Dar nu vă cer să le îndepliniți cerințele. Numai că solii sunt așa de... vrednici de milă. Cel puțin pentru mândria, pentru onoarea lor, o întrevedere cu Papa... Un val de lacrimi se prelinse în jos pe straiele sale călugărești decolorate de soare. — Doar atât... vă mai rog. Sosi și ziua în care Papa de la Roma avea să-i primească pe solii japonezi. După slujbă și după masa de dimineață, cu ajutorul însoțitorilor se înveșmântară pentru prima oară cu hainele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
le înghițeau însoțindu-le cu câte un gât zdravăn de bere ori hidromel. Nu toți, însă, erau la fel de liniștiți. Alții, mai mult decât de stomacul lor, adesea strâns cu încăpățânare, se îngrijeau de sufletul lor. Divicone, care purta rasa sa călugărească, ședea la umbra unui carpen bătrân și strâmb și asculta spovedanii târzii, dădea dezlegări, mângâia și binecuvânta în permanență. începuse încă de la primele luciri ale zorilor, dar oricât de repede s-ar fi mișcat, șirul lung de bagauzi ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
carne. Uite, fotografii. Fetița, scumpa, sărăcuța de ea, spuse Mătușica, să aibă ea așa o cocoașă! Cocoașa, cocoașa, cocoașa cămiloasă. Ea, Frumoasa Doamnă cu Cocoșenii. Sau Doamna fără Milă. Ceruri milostive, care nu vă schimbați, uitați, priviți uniforma, micuțul strai călugăresc, micuțo, nevinovată ca de la mănăstire, spune șapte ave maria și el nu va mai pleca. Uite, trecutul. Pune-l în cufăr pe scumpul poet gropar, pune-l acolo, ca să rămână neschimbat, pune-l în cufăr și păstrează-l, chitit, împăturit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tău, spunea Grimus. LIV. în numerologia romană asta înseamnă cincizeci și patru. Aveam cincizeci și patru de ani atunci când am băut elixirul. Numerele ne leagă. Știam că Grimus era interesat de numerologie. Dar este legătura lor pur și simplu una călugărească, mistică? încep să devin gelos. Liv zice că nu am de ce să fiu gelos. Are dreptate. Nu e nimic între noi. Totul merge prost. 1 mai, ziua lui Tyr Ajutor, m’aidez. Mărețul plan s-a făcut bucăți și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o astfel de Întorsătură a lucrurilor De obicei, după astfel de discuții, era alungat și amenințat cu excomunicarea. Starețul Îl ospătă cu pâine, brânză de burduf, nuci și vin, iar la plecare Îi strecură În geantă o sticlă de vin călugăresc și niște colaci pe care, la rândul său, cu o zi mai Înainte, le primise de pomană... „Sunteți și voi ca păsările cerului, sunteți asemenea crinilor ce cresc pe câmp, iar eu, la drept vorbind, sunt un păcătos... Mergi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Încet spre chilie, se opri o clipă În fața ușii, apoi intră. Daniel Sihastrul Îl aștepta În picioare. Era Înalt și slab, cu părul alb căzut până la umeri și cu barba lăsată să crească până la piept. Era Îmbrăcat Într-o rasă călugărească ce fusese, poate, neagră cândva, dar acum devenise cenușie. Chilia mirosea a lemn Încălzit de soare, a straie curate și a cărți vechi. - Preasfinte, spuse voievodul, Îți tulbur liniștea fiindcă simt că am ajuns la un capăt de drum. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nimic, cu modul sever al lui Genemon de a pune întrebări. Dar, în timp ce-l aștepta pe Mitsuharu, Mitsuhide se întâlni, pe neașteptate, cu cineva pe care nu plănuise câtuși de puțin să-l întâlnească. Omul era îmbrăcat într-o robă călugărească, de culoare cafeniu-verzuie, cu glugă de aceeași culoare, și purta jambiere albe și sandale de paie. Avea peste șaptezeci de ani, dar buzele îi păstrau o roșeață tinerească. Sprâncenele lui erau de un alb pur și arăta ca o barză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu al inamicilor. O CEAȘCĂ DE CEAI Omul arăta ca un călugăr rătăcitor, dar avea pasul unui războinic. În acel moment, urca pe drumul Shufukuji. Unde mergi? strigă străjerul clanului Shibata. Eu sunt, răspunse preotul, dându-și pe spate gluga călugărească. Santinelele făcură semn spre palisada dinapoia lor. La poarta de lemn stătea încă un grup de oameni. Călugărul se apropie de ofițer și-i spuse câteva cuvinte. Un scurt răstimp, păru să domnească o oarecare confuzie, dar apoi ofițerul aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dat”. Ei? Priceput-ai cum devine socoteala? --Priceput-am cu asupra de măsură, fiindcă am mai întâlnit situații când oameni de bună crerdință dădeau pomană unei mănăstiri averi întregi! --Și ce crezi tu că se vindea de obicei în acele dughene călugărești? --Păi, cine știe?... O bucată de brânză, ceva măsline, smochine... --Asta o cred doar cei naivi precum pari a fi tu și hatmanul Roset. --Adică? - întreb eu, privind la mehenghiul care mustăcește a râde. --Tu nu vezi că dinspre Chervăsăria
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
fată ca la un puștan? Să-ți taie elanul spunându-ți că încă nu-i momentul ca fata să iasă în lume? Sau că frumoasa nu-i de... nasul tău? Ori că ar fi bine să intri întâi în tagma călugărească și după aceea vrând-nevrând te vei liniști?... Ei? Ce variantă alegi, pezevenghi bătrân? - m-a luat în primire gândul de veghe. “Hooo! Moară stricată! Și pușchea pe limbă-ți! Știu că nu te doare niciunde și vrei să-mi răsucești
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
--Că a “vândut... cinci dughene cu pivniță de piatră, aicea în târgu în Iași, lângă Chervăsăria armenească și lângă Chervăsăria cea noao a golăienilor în dos”. --Nu prea m-ai lămurit, fratele meu, fiindcă n-ai spus care-i fața călugărească care a cumpărat pentru sufletul său așa bunătate. --Și zice mai departe Aishatân: Acestea le-am vândut părintelui Macarie ce-au fost egumen la svânta mănăstire la Golăia”. --Vreau o dovadă sigură că “părintele Macarie” a cumpărat aceste dughene în
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
care colț al târgului. Una-i să ieși pe poarta mare și alta-i s-o iei pe scurtătură. Altfel nu știu de ce nu au zidit portița din zid... “Mai domol, cumetre, cu vorbele în doi peri despre cinstitele fețe călugărești, că nu ești singur” - m-a apostrofat gândul de veghe. “Trebuie să-mi spun părerea deschis, fiindcă am întâlnit lucruri prea puțin ortodoxe, făcute de sfințiile lor, începând chiar cu Înalt prea sfântul mitropolitul”. “Adică ce a făcut Înaltul?”... “Păi nu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
curajul și perseverența în îndeplinirea unor acțiuni mărețe. Sunt simbolul puterii de a lupta cu ispitele și garanția de a ieși învingător. Mai este însemnul curăției sufletești și trupești. Ca atare, brâul este purtat de călugări, iar în cadrul unor ordine călugărești, monahii își înfășoară mijlocul cu o funie, ca semn al smereniei. Dacă turla bisericii reprezintă capul lui Hristos, prin corpul bisericii este reprezentat trupul Lui. Astfel, trupul nu se poate prezenta decât încins cu brâul curăției, al dreptății, al măreției
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
împădurească, și o șosea nouă, care pleacă de la Frumoasa și se ridică la clopotnița Monastirii. Chibzuind asupra cerințelor vremii, găsitu-s-a cu cale, ca acest Locaș, să fie o Monastire model, unde călugării aduși din Monastirile Moldovei, pe lângă pravila călugărească să se îndeletnicească cât mai mult și la felurite meșteșuguri de podoabe bisericești și de gospodărie, precum făceau călugării de vremea veche; și apoi învățându-le să le răspândească cu pricepere și bunăvoință celorlalți călugări și așa să se întemeieze
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
aici nevoințele plecaseră în alte mănăstiri”<footnote Arhivele Statului din Iași, Mănăstirea Cetățuia, Dosar nr. 147/ 1963, f. 53 footnote>. Câteva date despre viața unor călugări fie ei egumeni ori viețuitori ne ajută să vedem profilul duhovnicesc al acestei așezări călugărești. „Un raport al Protoieriei Iași către Mitropolitul Calinic Miclescu spunea despre egumenul Cetățuiei, Arhimandritul Varlaam Stratulat, săvârșit din viață la 1877, că a fost distins protosinghel, arhimandrit, confesor, egumen la Mănăstirea Bârnova, la Hlincea și apoi la Cetățuia. Bunurile rămase
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
la 1877, că a fost distins protosinghel, arhimandrit, confesor, egumen la Mănăstirea Bârnova, la Hlincea și apoi la Cetățuia. Bunurile rămase de la el: un molitfelnic de Neamț, îmbrăcăminte și obiecte de uz personal, în total 24 de piese. Observăm sărăcia călugărească a arhimandritului Varlaam, care avusese mulți ani rosturi însemnate în Biserică. Din testamentul lui extragem: „de vreme ce întâplarea cea viitoare este nevăzută și însuși îngerilor necunoscută pentru că numai lui Dumnezeu toate îi sunt cunoscute, drept aceea eu arhimandritul Varlaam Stratulat de la
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
inițială. Treptat mănăstirea a redevenit acel centru de cultură și credință, așa după cum a fost ea menită, astăzi fiind una dintre cele mai frumoase mănăstiri pe care le are țara noastră La Cetățuia se desfășoară în prezent o intensă viață călugărească, mănăstirea are un personal de 15 monahi cu media de vârstă de 40 de ani. Părinții au atât preocupări ecleziale, cât și culturale. Îngrijesc cu drag chinovia unde au depus în fața altarului jurământul: împlinirii voii lui Dumnezeu și ascultării de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
căutat locul său unde arată dresele, ci să acolisiia de această casă cu pivniță din Capul Uliții Rusești”. Bătrânul clătina din cap, ca și cum nu i-ar fi venit să creadă... Așa se întâmplă când cel pus să conducă o obște călugărească se comportă ca și cum ar fi un mirean liber de orice canoane... Asta e drept, părinte, dar, din păcate, nu-i singurul care gândește și se comportă ca pe propria-i moșie. Pe chipul bătrânului se citea amărăciunea și rușinea asumată
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
aminte, părinte, este vorba de cimotia lui Ochincă, despre care am mai vorbit noi cândva. După umila mea credință, înalt preasfântul Iacov nu trebuia să facă chiar „o carte de blăstăm” pentru niște neînțelegeri între mahalagii. Ca om al cinului călugăresc, eu cred că menirea sfinției sale e mult mai înaltă... Așa aș zice și eu, dar poate că sfinția sa a crezut că așa se îndreaptă lucrurile. Poate... Odată cu acest „poate”, călugărul a plecat capul, ca și cum ar fi vrut să înăbușe în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ce scrie împricinata: „Adică eu, Floare armanca, femeia lui Andreiu armanul,...scriem și mărturisim cu acestu...zapis al nostru,...am vîndut un loc de casă al nostru; și acesta loc iaste între casa lui Mustafa potcovariul domnescu și între dughene călugărești de la Bărboiu și margene Podului Vechiu, în Potcovărie. Până aici nu-i nimic deocheat, fiule. Nu. Dar mai departe „Floare armanca” spune: „Acesta loc l-am vîndut svinții sale părintelui egumenului vlădicăi de la sfînta mănăstire de la Bărboiu”. Și încă nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mă liniștească și mă învață cum să am încredere în mine... Precum și în posibilitățile tale, dragule... În fapt de seară, după ce am luat cina, mi-am făcut ruga și m-am întins în crivatul din chilie, cu așternutul lui aspru, călugăresc. Înainte de a adormi, am mai frunzărit prin cele cărți. Somnul a venit pâș-pâș printre rânduri, cuprinzându-mă duios, ca o mamă. Visele mi-l aduceau mereu pe bătrân în preajmă. Dar nici unul din acele vise nu a fost statornic. În
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]