1,884 matches
-
a plecat în exil în Franța. Isabela a II-a s-a stabilit la Paris cu copiii ei în timp ce regele Francis trăia în Epinay. Paz a fost educată împreună cu surorile sale Pilar și Eulalia la Sacré-Coeur, o școală catolică de călugărițe. În 1874 fratele Mariei de la Paz Alfonso a fost restaurat pe tron în locul mamei lor regina Isabela a II-a. Tri ani mai târziu, Paz s-a întors în Spania împreună cu surorile ei. La început a locuit la El Escorial
Infanta María de la Paz a Spaniei () [Corola-website/Science/322160_a_323489]
-
Personal laic din culte 3480 PERSONAL LAIC DIN CULTE Personalul laic din culte îndeplinește funcții cu caracter religios: participă la servicii religioase; își consacră viața rugăciunii sau meditației; predică și propagă învățăturile specifice religiei practicate. Ocupații componente: 348001 călugăr 348002 călugărița 348003 predicator 3.4.9. GRUPA MINORĂ Tehnicieni în turism, activități ospitaliere, activități de alimentație și activități de agrement Tehnicienii în turism, activități ospitaliere, activități de alimentație, activități de agrement și asimilați se ocupă de asigurarea serviciilor specifice destinate clienților
EUR-Lex () [Corola-website/Law/202006_a_203335]
-
religiei și asimilații acestora acordă sprijin preoților sau comunității religioase, desfășoară activități religioase, predică și transmit învățăturile unei anumite religii și depun eforturi pentru a crea o stare de bine prin puterea credinței și a consilierii spirituale. 341301 călugăr 341302 călugăriță 341303 predicator 342 Lucrători în domeniul sportului și al pregătirii fizice Lucrătorii în domeniul sportului și al pregătirii fizice se pregătesc și concurează la evenimente sportive pentru a obține un câștig financiar, antrenează sportivi amatori și profesioniști, femei și bărbați
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248964_a_250293]
-
Henrietta Chotek, bolnavă și complet lipsită de mijloace, a mai trăit din mila locuitorilor din sat. Astfel, la 13 februarie 1946, s-a stins din viață contesa trandafirilor în vârstă de 83 ani, fiind îngrijită pe patul de moarte de călugărițele din vecinătate. Maria Henrietta a fost îngropată în mausoleul construit în 1895 de tatăl ei, Rudolf Chotek, un monument de arhitectură neo-renascentistă situat în cimitirul de lângă biserica din satul Dolná Krupá, mausoleu cruțat de război. Toate bunurile familiei Chotek au
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
desființat ordinul iezuiților. Între proprietățile acestui ordin se afla și o grădină care servea drept „loc de recreațiune părinților iezuiți”. În această grădină, care constituie terenul de astăzi al Bisericii dintre Brazi, se făcuse în anul 1733 recepția festivă a călugărițelor ursuline, când acestea s-au așezat la Sibiu în vederea deschiderii Școlii Ursulinelor. În anul 1774 episcopul Grigore Maior a reluat procedura de obținere a autorizației de construcție pentru biserică, autorizație pe care a primit-o cu ajutorul autorităților imperiale. Iconostasul bisericii
Biserica dintre Brazi din Sibiu () [Corola-website/Science/310592_a_311921]
-
în 829 -. Când Thelka, soția sa, a murit în 823, Mihail II s-a căsătorit cu Eufrosina, fiica defunctului Constantin VI, legându-se astfel de o fostă familie imperială. Căsătoria aceasta a adus furia clericilor, Eufrosin fiind nevoită să devină călugăriță. Mihail II a murit liniștit pe 2 octombrie 829. Cu soția sa, Thekla, fiica fostului său superior, Bardas Tourkos, Mihail II a avut un fiu:
Mihail al II-lea Amorianul () [Corola-website/Science/307042_a_308371]
-
Mănăstirea îi are printre ctitori pe Vlad Înecatul (Vlad Vodă al V-lea), fiul lui Radu cel Mare. În 1635 mănăstirea este rezidită din temelii de domnitorul Matei Basarab, iar în locul călugărilor greci care au fost la început, sunt aduse călugărițe. Peste ani, și voievodul martir Constantin Brâncoveanu a făcut o serie de modificări în construcția lăcașului de cult, așa cum este, de exemplu, pridvorul. Aici sunt înfățișate scene din Apocalipsă, precum bucuria Raiului împărtășită de toți sfinții, dar și chinurile iadului
Mănăstirea Viforâta () [Corola-website/Science/313821_a_315150]
-
Topolița din apropiere, cu numele de sora Olimpiada. Ea a dobândit mai multe terenuri în poiana Văratec, de la marele vistiernic Deleanu și de la pădurarul Ion Bălănoiu. Sfătuită de starețul Paisie Velicicovschi de la Mănăstirea Neamț, care urmărea desființarea schiturilor mici de călugărițe aflate la marginea orașelor și satelor și concentrarea lor în câteva mănăstiri mai mari, izolate de lume, maica Olimpiada a întemeiat, între anii 1781-1785, o mică sihăstrie în poiana Văratec. În iunie 1785, Olimpiada, împreună cu duhovnicul Iosif, au început construirea
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
1781-1785, o mică sihăstrie în poiana Văratec. În iunie 1785, Olimpiada, împreună cu duhovnicul Iosif, au început construirea unei biserici de lemn cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Lângă biserică, s-au clădit și chilii în care s-au stabilit mai multe călugărițe, fondându-se astfel Schitul Văratec. Alături de maica Olimpiada, duhovnicul Iosif este considerat și el ca fondator al mănăstirii. Acesta s-a născut în jurul anului 1750, în localitatea Valea Jidanului din Transilvania, și a intrat de tânăr în viața monahală, devenind
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
1787, Schitul Văratec a fost unit cu Schitul Topolița pentru a forma un așezământ monahal mai mare și mai bine organizat. Schitul Topolița, înființat cu peste 250 ani în urmă, era așezat în mijlocul satului Topolița. Prin unirea celor două schituri, călugărițele de la Topolița s-au mutat la Văratec. În anul următor, au venit aici și maicile de la Schitul Durău în frunte cu stareța Nazaria, care a fost întărită ca stareță a Schitului Văratec. Schimonahia Nazaria a condus soborul mănăstirii în perioada
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
Divanul domnesc, Schitul Văratec a fost unit cu Mănăstirea Agapia, dar pentru scurtă vreme. Printr-un alt decret mitropolitan din 23 septembrie 1803, în cele două mănăstiri a fost înființată o școală monahală de meserii și de cultură generală pentru călugărițe, unde să învețe psaltichie, limba greacă, precum și meșteșugul broderiei și țesătoriei. Mitropolitul a mutat aici și călugărițele din următoarele trei schituri: Prapa Doamna din Iași, Gârcina și Vânătorii Pietrii din Ținutul Neamț. Numărul călugărițelor de la Văratec a crescut mult. Astfel
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
decret mitropolitan din 23 septembrie 1803, în cele două mănăstiri a fost înființată o școală monahală de meserii și de cultură generală pentru călugărițe, unde să învețe psaltichie, limba greacă, precum și meșteșugul broderiei și țesătoriei. Mitropolitul a mutat aici și călugărițele din următoarele trei schituri: Prapa Doamna din Iași, Gârcina și Vânătorii Pietrii din Ținutul Neamț. Numărul călugărițelor de la Văratec a crescut mult. Astfel, la 26 septembrie 1811, viețuiau la Văratec 273 călugărițe, dintre care 197 maici și 76 surori de
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
meserii și de cultură generală pentru călugărițe, unde să învețe psaltichie, limba greacă, precum și meșteșugul broderiei și țesătoriei. Mitropolitul a mutat aici și călugărițele din următoarele trei schituri: Prapa Doamna din Iași, Gârcina și Vânătorii Pietrii din Ținutul Neamț. Numărul călugărițelor de la Văratec a crescut mult. Astfel, la 26 septembrie 1811, viețuiau la Văratec 273 călugărițe, dintre care 197 maici și 76 surori de ascultare. Acestea erau împărțite astfel după originea socială: 33 fiice de boieri, 59 fiice de negustori, 105
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
broderiei și țesătoriei. Mitropolitul a mutat aici și călugărițele din următoarele trei schituri: Prapa Doamna din Iași, Gârcina și Vânătorii Pietrii din Ținutul Neamț. Numărul călugărițelor de la Văratec a crescut mult. Astfel, la 26 septembrie 1811, viețuiau la Văratec 273 călugărițe, dintre care 197 maici și 76 surori de ascultare. Acestea erau împărțite astfel după originea socială: 33 fiice de boieri, 59 fiice de negustori, 105 fiice de țărani, 23 fiice de mazili, 51 fiice de preoți, o fiică de dascăl
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
de cult a fost pictat în anul 1841, după care a fost resfințit de către mitropolitul Veniamin Costachi, atunci fiind amplasată și o pisanie. În timpul Revoluției din 1821, schitul a fost asediat și prădat de către otomani: odoarele au fost furate, iar călugărițele izgonite sau ucise; în acel an maica Olimpiada s-a refugiat Mănăstirea Secu. În prima jumătate a secolului al XIX-lea au fost ridicate zidurile de incintă, o trapeză de piatră, câteva chilii și turnul-clopotniță cu trei nivele, situat spre
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
mănăstirii și anume: În Mănăstirea Văratec a funcționat o școală de muzică bisericească (1859-1860), o școală sătească mixtă (din ianuarie 1860), Școala primară de fete (de la 1 septembrie 1860), "Școala de adulte" (de la 1 septembrie 1911 până în 1943), frecventată de călugărițele cu vârsta sub 50 de ani, care nu au absolvit clasele primare, Seminarul monahal pentru călugărițe (1948-1950), dar și școala monahală și de cântări bisericești (începând din 1940). După maica Eufrosina Lazu, au urmat ca starețe arhimandrita Eugenia Negri (1887-1894
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
sătească mixtă (din ianuarie 1860), Școala primară de fete (de la 1 septembrie 1860), "Școala de adulte" (de la 1 septembrie 1911 până în 1943), frecventată de călugărițele cu vârsta sub 50 de ani, care nu au absolvit clasele primare, Seminarul monahal pentru călugărițe (1948-1950), dar și școala monahală și de cântări bisericești (începând din 1940). După maica Eufrosina Lazu, au urmat ca starețe arhimandrita Eugenia Negri (1887-1894) și arhimandrita Veniamina Hermeziu (1894-1904). Mănăstirea Văratec a fost afectată de un incendiu în noaptea de
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
o nișă pentru proscomidiar pe latura nordică. Sub absida altarului se află un osuar unde au fost depuse osemintele maicilor din vechiul cimitir al mănăstirii. În exteriorul bisericii, lângă absida altarului, se află mormintele acoperite de plăci funerare ale unor călugărițe care au jucat un rol important în istoria comunității monahale de la Văratec. Aici sunt înmormântate următoarele maici: Biserica "Nașterea Sf. Ioan Botezătorul" a fost construită din lemn în anul 1817, în cimitirul vechi al mănăstirii, aflat la o distanță de
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
depuse în osuarul de sub altarul Bisericii "Adormirea Maicii Domnului". Pe placa de marmură de pe monumentul funerar este înscris următorul epitaf în versuri: <poem>:""Și pulbere țărînă din tine se alege În prezent, această biserică este întrebuințată pentru pravila zilnică a călugărițelor. Biserica "Schimbarea la Față" a fost construită în perioada 1845-1847, prin strădania stareței Eufrosina Lazu, fiind sfințită la 2 noiembrie 1847. Construcția acestei biserici a avut loc ca urmare a extinderii așezării mănăstirești spre sud și sud-vest. Hramul lăcașului de cult este
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
făcută în zilele de 11 și 12 iulie 1853 la Mănăstirea Văratec. El este încântat de priveliștea maiestuoasă, cu munți care "„se înălțau în fața noastră, acoperiți cu păduri tufoase de brazi întunecoși”". Pe atunci, în mănăstire viețuiau vreo 800 de călugărițe. În jurul bisericii se aflau case călugărești risipite pe un vast teritoriu, despre care Kotzebue scria: "„Casele și căsuțele umbrite de copaci bătrâni erau împrăștiete fără nici-o regulă; câte unele se rătăciseră pănă la marginea pădurii, și ferestele luceau ca aurul
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
Au fost găzduiți într-o chilie în care se aflau canapele și jilțuri umplute cu lână, mese rotunde, ceasornice, bibelouri, farfurii de porțelan, tabachere și cărți. Li s-a adus cafea turcească, iar musafirii și-au aprins ciubucele. Kotzebue împarte călugărițele în trei categorii: cele intrate aici din vocație, fetele sărace venite aici pentru a scăpa de viața grea și fete din familiile boierești aduse aici de părinți pentru a nu reduce moștenirea ce urma a fi lăsată celorlalți copii. Printre
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
le recomandă o maică care urma să le deschidă casa sa drumeților și să le ofere găzduire. Înainte de a intra în incinta monahală, "„trecurăm printr-un sat. Acest sat este format în mare parte de casele călugăriților. Un oraș de călugărițe!”". El descrie casa maicii Eugenia, unde găsește o bibliotecă în care se aflau toate cărțile tipărite până atunci în limba română și un salon care rivaliza în lux cu cele mai renumite saloane din Iași. Pe atunci, la Văratec viețuiau
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
Eugenia, unde găsește o bibliotecă în care se aflau toate cărțile tipărite până atunci în limba română și un salon care rivaliza în lux cu cele mai renumite saloane din Iași. Pe atunci, la Văratec viețuiau mai multe sute de călugărițe, care formau un sat mănăstiresc. El laudă patriotismul maicii Safta Brâncoveanu, "„acea femeie extraordinară pentru timpul nostru; ea lăsă poziție strălucită, bogății mari și, oprindu-și o parte din veniturile sale, se retrase într-această mănăstire. Călugărițele din Văratec ne
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
multe sute de călugărițe, care formau un sat mănăstiresc. El laudă patriotismul maicii Safta Brâncoveanu, "„acea femeie extraordinară pentru timpul nostru; ea lăsă poziție strălucită, bogății mari și, oprindu-și o parte din veniturile sale, se retrase într-această mănăstire. Călugărițele din Văratec ne spuseră că, puțin timp înainte de a muri, bătrâna Brâncoveancă zicea: «Este un an de când era să sfârșesc cu viața; dorința însă a vedea Principatele unite, mi-a lungit zilele; acum speranța este pierdută pentru mine; nu mai
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
în lunile de vară veneau aici o mulțime de oaspeți din toate părțile Moldovei pentru o lună sau chiar două, dorind să-și căute odihna sufletească în aceste locuri însuflețite de o viață mai dulce și mai tihnită. Studiind chipul călugărițelor, Hogaș observă o "„fățarnică smerenie”", fiind cuprins de milă și revoltă față de "„atâta tinerețe, atâta vigoare și atâta frumusețe chiar înmormântate sub mohorâta îmbrăcăminte sacramentală”". Hogaș a fost impresionat de frumusețile naturale din jurul mănăstirii și de liniștea de aici: "„munții
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]