1,044 matches
-
pictură și broderie. Învață acum limbile turcă, greacă (veche și modernă), arabă. Venit la București (în intervalul dintre 1688 și 1690) ca tipograf, în urma unei solicitări a domnitorului Constantin Brâncoveanu, A.I. ajunge nu peste multă vreme în fruntea tipografiei domnești. Călugărindu-se, își schimbă numele mirean, Andrei, chemându-se acum Antim. În 1691 scoate de sub teascuri prima sa tipăritură, Învățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon. Un an mai târziu, semnează pentru prima dată Antim Ivireanul. În 1694 apare Psaltirea
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
zonă a deprins limbile slavonă, greacă, rusă, cunoștințe de toponimie, de istorie și geografie, meșteșugul caligrafiei și al miniaturii, arta gravurii și a picturii bisericești. Ucenic al episcopului Grigorie Socoteanu și preot de mir la biserica Episcopiei Râmnicului, se va călugări la Hurezu (1769). Va fi ieromonah (1770-1771) și, pentru scurt timp, egumen. Ca eclesiarh la Episcopia Râmnicului lucrează la rânduirea și copierea arhivelor din mănăstiri și alte instituții bisericești. În timpul războiului turco-austriac (1788-1791), pornește în pribegie, ca și Naum Râmniceanu
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
, (29.VII.1806, Săliște, j. Sibiu - 18.I.1873, Buzău), cărturar și traducător. Originar dintr-o familie de țărani ardeleni, Ionaș și Marina Roman, Dimitrie se călugărește în 1823 la mănăstirea Neamț. Vine la București în același an și intră la tipografia de la Cișmeaua Mavrogheni, lucrând mai târziu ca zețar pentru I. Heliade-Rădulescu. Dornic de instruire, va fi sprijinit de Eufrosin Poteca și de episcopul Ilarion al
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
dintr-un izvor latin, Vita Sancti Gerardi, care menționează că "a primit încuviințare de la greci și a ridicat în cetatea Morisena o mănăstire în cinstea Sf. Ioan Botezătorul, așezând încă un egumen și călugări greci, după rânduiala și ritul acestora". Călugării "greci" sunt, evident, ortodocși și posibil români. Ulterior, atacat de regele Ștefan cel Sfânt, Ahtum este învins și ucis în luptă, iar cei morți au fost înmormântați în mânăstirea ortodoxă din Morisena. Este posibil ca mânăstirea ortodoxă să fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe creștinarea cumanilor și atragerea lor la catolicism. În 1227, papa Grigore IX aprecia că "autoritatea apostolică s-a bucurat întotdeauna de mare prețuire în Cumania". În 1228, el constata dorința de sedentarizare a cumanilor. Politica papală își arăta roadele: călugării dominicani din regatul Ungariei au contribuit la înființarea unui "episcopat catolic", în frunte cu Teodoric, în Milcovia, localizarea sa este incertă, undeva în apropierea Țării Bârsei, în nord-estul Munteniei și sud-vestul Moldovei. A fost o înjghebare politică și ecleziastică distrusă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1936), proiectate în cinci-șase volume. În partea realizată - primul volum și câteva capitole din al doilea, publicate în periodice -, substanța este evident autobiografică. Însemnările... sunt de fapt memoriile autorului, organizate romanesc. Procedeul - atribuirea „însemnărilor” unui fost om de acțiune omnipotent, călugărit în urma unei tragice întâmplări - e livresc, cum e și dialogul repetat dintre erou și statuia lui Pan. Dar în această ramă se așază o sumedenie de icoane vii ale rudelor (bunicii și străbunicii - „conu Manolache” și Katy, „jupân” Țenea Dupin
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
Vaslui - 18.XII.1846, mănăstirea Slatina, j. Suceava), cărturar și traducător. Fiu al Mariei (n. Cantacuzino) și al marelui boier Grigore Costache, C. își începe învățătura la Academia Domnească din Iași, dar atracția pentru viața monahală îl determină să se călugărească într-o mănăstire din Huși, devenind discipolul episcopului Iacov Stamati. Urcă repede treptele ierarhiei clericale: în 1789 este egumen al mănăstirii Sf. Spiridon din Iași, între 1792 și 1803, episcop de Huși, apoi de Roman, iar în 1803 e uns
COSTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286441_a_287770]
-
EminescuOpVIII 123} 10 2275 [MAMA ANNEI] Dă jos marama... [ANNA] Dă-o... Doamne, e voia lui, Eu... nu voi... 11 2275 [MAMA ANNEI] Să-i spun că totdeuna la dânsul ai gîndit? C-ai așteptat mult, fată, pîn' te-au călugărit? Că ai gândi la dânsul ș-acum, dar nu-i cu cale... Din când în când să deie un gând iubitei sale? Că voiai s-aștepți încă, dar alții te-au silit?... [ANNA] Dar nu-i mai spune-atîtea. Spune-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ăria] Ta, dar ca și când n-ar fi. Trist și bolnav de minte, ci se preîmblă prin țară întocmai ca spiritul cel nențeles al trecutului - picioarelor sale le e dor de pustiu și frunții sale de rasă. El vrea să se călugărească. Vrea ca la mormântul cel sânt să-și sfarme genunchii de marmură și, apucând crucea cu amândouă mînile, să ațintească ochii săi stinși înspre cer - căci sufletul său e sătul de lume, inima sa de amărăciunile ei. Petru Rareș e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ar putea face un Makbeth românesc cu întrebuințarea, mai ales în ultimul act, a novelei lui Negruzzi. ACTELE 1, 2, 3, Uzurparea tronului. Luarea în căsătorie a Rocsandei. Tăierea boierilor. Act IV Scena ult[imă] Alecsandru se roagă să-l călugărească și apoi moare. Act V 1. Călugărul său un inamic - monolog. A căzut. Espunere. 2. Scularea lui și anunțarea că e călugăr. 3. Furia și declararea că e domn. Momentul în care vrea să omoare pe D[oam]na și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de-a te face ostaș sfintei biserici a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos... " Ce"? Ce zice? A[LECU] (rupîndu-i scrisoarea din mâni, cu ciudă ) E! Până și în lucrurile cele mai serioase tu glumești! Ei bine, da! Voi să mă călugăresc, iată ce-i. Dă-mi pace. [ȘTEFAN] Eu nu-ți fac nimica... numai mă mir. Tu? Călugăr?... Ce are-a face, omul lui Dumnezeu... înțelegi-mă omule... ce are-a face. A[LECU] Ce are-a face? Este că numai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
hipnotice de construcție... ― Care costa cam jumătate din întregul program! spuse pe un ton plângăreț și frîngîndu-și mâinile guvernatorul Crey. De unde să iau atâția bani? L-am ucis pe ăla care părea că le este conducător, m-am luat după călugării ăștia care ziceau că știu ce fac și uite cu ce m-am ales! Cu bâlbâielile unui... unui... Apostol. Ce mă fac acum? Vorbise privind la hubloul larg prin care se vedea o stea verzuie, de parcă ar fi întrebat o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
seara aia i-am... Vocile se depărtară până când începură să răsune dintr-un loc pe care Rim îl presupunea a fi undeva în partea cea mai depărtată a clădirii. Era evident că bărbații pe care îi ascultase mai devreme erau călugări augustinieni. Nu îi văzuse însă intrând în biserică și asta însemna fie că rămăseseră acolo încă de cu seară, fie că între clădirea aceea și Abație exista un tunel secret. Opta imediat pentru cea de-a doua soluție și cumpăni
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o dată, măsura sfințeniei tale și fă ca din Alambicul pe care ni l-ai lăsat să apară un alt Mesia, pentru o altă lume, un nou conducător, pentru o altă legiune a Domnului Dumnezeului nostru. ― Să apară! incantară din nou călugării. ― Și mai dă-ne și puterea de a străbate genunea pentru a ne împlini menirea, ca să-l salvăm pe Domnul Dumnezeul nostru de propria-I nemărginire. ― Să-l salvăm, veni răspunsul celorlalți, încheind invocarea grației divine. Ritualul acela scurt îl
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
informații genetice ale celui ce fusese Sf. Augustin și călugării au profitat: un fir de păr, o nouă clonă pentru satul din care își obțineau Mântuitorii. Și, fără nici o excepție, clonele Sf. Augustin se dovediseră Mântuitorul de care avuseseră nevoie călugării. Fără să știe una de alta, toate Lumile Agricole se închinau aceluiași Mântuitor, Sfântului Augustin. Iar acum el avea să revină! Mereu altul și mereu același! ce definiție sublimă pentru un Mîntuitor! Niciodată vreo altă clonă nu ajunsese înaintea Sf.
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Este fiul Anei (n. Munteanu) și al lui Gheorghe Maior, protopop, nepot al unor preoți și „nobili de Diciosânmărtin”. Învață la gimnaziile din Târgu Mureș și Blaj (1769-1774), însușindu-și limbile latină și maghiară, retorica și poetica. Remarcat, M. este călugărit și trimis, împreună cu profesorul său, Gheorghe Șincai, la Colegiul De Propaganda Fide din Roma (1774), pentru a studia filosofia și teologia. La întoarcere se oprește la Viena, unde în 1779-1780 va audia și cursuri de drept canonic și natural la
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
, episcopul (15.II.1823, Gârcina, j. Neamț - 16.V.1892, Roman), cărturar. Fiu al preotului Petru Ștefănescu, M. (al cărui prenume la botez era Mihai) și-a făcut studiile la Seminarul de la Socola din Iași (1834-1843), unde se și călugărește. După absolvirea Academiei Teologice din Kiev (1851), obține titlul de „magistru în teologie și litere” și e numit profesor la școala la care fusese elev. Între 1856 și 1864 este director al Seminarului din Huși și locțiitor de episcop. Ulterior
MELCHISEDEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288081_a_289410]
-
de Thrace et de Moésie, „Analecta Bollandiana”, t. XXXI, 1912; Al. Procopovici, Introducere în studiul literaturii vechi, Cernăuți, 1922, 37-42; Pușcariu, Ist. lit., 11-14; J. Muyldermans, Evagriana, Paris, 1931; D. Georgescu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, București, 1933; Vasile Gh. Sibiescu, Călugării sciți, Sibiu, 1936; Ioan Pulpea, Episcopul Valentinian de Tomis, BOR, 1947, 4; Dumitru Stăniloae, Evagrie Ponticul. Viața și scrisul lui, în Filocalia, I, Sibiu, 1947; Nicolae Chițescu, Învățătura Sfântului Ioan Cassian despre raportul dintre har și libertate, „Telegraful român”, 1955
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
et du VIe siècle, în Das Konzil von Chalkedon (cf. aici, mai sus) I, pp. ???-??? (= Id., Opera minora I, Brepols, Turnhout; Univ. Press, Leuven 1976, nr. 3). II. AUTORII 1. Acacius din Berea S-a născut prin 322, s-a călugărit devreme într-una din mănăstirile din regiunea Antiohiei și a devenit foarte cunoscut. La îndemnul său ar fi scris Epifanie din Salamina Panarion-ul (Pan. I, 2). Hirotonisit episcop de Berea (Alep în Siria) în 378, a ajuns celebru pentru știința
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
utile sunt traducerile integrale în franceză ale diverselor culegeri, editate la Abbaye St-Pierre de Solesmes: L. Regnault - J. Dion - G. Oury, Les sentences des Pères du désert. Les apophtegmes des Pères (Récension de Pelage et Jean), 1966; L. Regnault (și călugări de la Solesmes), Les sentences des Pères du désert. Nouveau recueil. Apophtegmes inédits ou peu connus, 1970 (col. anonimă greacă; culegeri orientale); L. Regnault, Les sentences des Pères du désert. Troisième recueil et tables, 1981; L. Regnault, Les sentences des Pères
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dintre mamă și copii. Fără să aibă o profunzime deosebită, unele încearcă analiza dramelor feminine, ca în Mireasă: o tânără, care află chiar în ziua nunții că mirele a fugit cu prietena ei cea mai bună, își potolește „sângele aprins” călugărindu-se. Reușitele prozatoarei sunt mai ales pe linia intimismului de salon, a melodramei educative (Departe de lume, Aci, pe pământ), și a documentului evocator (Maialul). Un roman, Martirii (1908), evocă drama românilor transilvăneni, tentativele de a rezista deznaționalizării și de
HODOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287440_a_288769]
-
n. Muciu) și al unui negustor macedo-român, Naum Șaguna. Absolvă, în 1826, gimnaziul călugărilor Piariști de la Pesta și tot acolo face studii de filosofie și drept (1826-1829). La Vârșeț urmează secția română a Seminarului Teologic (din 1829). În 1833 se călugărește, primind numele Andrei. Va fi profesor de teologie la Karlowitz și, mai târziu, la Vârșeț. În 1846 ajunge vicar general al Episcopiei Sibiului, iar în 1848 se vede confirmat episcop. În mai, același an, împreună cu episcopul unit Ioan Lemeni, se
SAGUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
ciment din Sinaia și la cea de hârtie de la Letea, vânzător de jurnale în Iași, expediționar în administrația ziarelor „Dimineața” și „Adevărul”, muncitor la o fabrică bucureșteană de mobilă, hamal la Constanța, îngrijitor la spitalul Pantelimon), în aprilie 1913 se călugărește la mănăstirea Căldărușani, luându-și numele Daniil. Preot la mănăstirea Sinaia (1919), va fi paroh în câteva localități din Vlașca, Ilfov și Prahova (1920-1922), secretar și membru în Consiliul duhovnicesc al bisericii Udricani din București(1924), conduce tipografia de la mănăstirea
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
de Jos, în funcție de birurile poruncite de urmașii voievodului, pierind de pedepse excesive, ca și păstorul din Oile Ducăi-vodă, acesta din zel de a-i face pe plac domnitorului. Tot rău se sfârșește povestea și pentru fiul nelegitim al unui domn, călugărit cu sila (Boii lui Ionașcu). File de cronică apocaliptică (război, ciumă, cutremur, secetă, potop, lăcuste) se succedă în Adevăratul letopiseț al lui Enaki vătaful, în timp ce Jalba lui Paramon, care deschide volumul, sau relatarea intrigilor de curte în Sărbătorile boierului Melentie
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Ve et du VIe siècle”, în Das Konzil von Chalkedon (cf. supra) I, pp. 721-748 (= Idem, Opera minora I, Brepols, Turnhout; Univ. Press, Leuven, 1976, nr. 3). II. AUTORII 1. Acaciu de Bereea S-a născut prin 322, s-a călugărit devreme într-una din mănăstirile din regiunea Antiohiei și a devenit foarte cunoscut. Se pare că Epifanie din Salamina a scris Panarion-ul la îndemnul său (Pan. I, 2). Hirotonit episcop de Bereea (Alep, în Siria) în 378, a ajuns celebru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]