1,177 matches
-
probabil, primiseră același tratament. Apoi a început să mă lovească cu picioarele, cu cizmele în stomac, în spinare. În cap, în gură, pe unde se nimerea, umplându-mă de sânge. Probabil că am leșinat, nu știu cine m-a târât într-o cămăruță unde m-am și trezit pe ciment, într-o beznă aiuritoare, de-o tăiai cu cuțitul. După un timp, zvârcolindu-mă de durere, m-am trezit cu niște picături de apă ce țâșneau dintr-o chiuvetă, m-am ridicat tremurând
INVITAT LA COOPERRATIVA...VIGILENŢEI DE PARTID ŞI DE STAT ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364733_a_366062]
-
rușine. Lacrimi de surpriză și fericire au invadat, însă, ochii frumoși ai doctoriței. Ei încă mai purtau strălucirea tinereții. Remușcările unor zile apuse nu puteau să nu-și facă loc în sufletul și amintirile Mariei, dar rămâneau ascunse, acolo, în cămăruță de suflet, fiind atenuate și mângâiate de eșecul acelor zile demult trecute și de binecuvântarea providenței, care nu-i dăduse câștig de cauză. Mai mult de atât, faptul că această tânără minunată a fost zilele trecute în casa ei, faptul
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
de care aproape nu avem cunoștință. Însă cei cu luciditate interioară deosebită se pot exteririza în diferite forme forme de exprimare în domeniul artei, iar la baza creației stă sinceritatea artistică. Sinceritate care țâșnește din cele mai adânci și ascunse cămăruțe ale sufletului. Dacă sinceritate lipsește, nu suntem firești, adevărați. ,, Iată, prin această carte Sofia Vicoveanca, ne arată încă odată în plus despre harul cu care a înzestrat-o Dumnezeu. Cu vocea sa de aur, inconfundabilă, a ridicat de-alungul anilor de
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349097_a_350426]
-
sensul unui destin scris deja, undeva, în cartea acelei vieți... Capitolul III Era ora trei dimineața. Romelia deschise ochii și privi către felinarul cu lumină slabă din colțul străzii, care-și arunca razele-i dulci ca o binecuvântare, tocmai în cămăruța acestei copile. Adusese, încă din seara trecută, mai multe găleți cu apă și umpluse cazanul pregătit pe plita de fontă, iar acum trebuia să dea foc să o încălzeasca pentru înmuiatul rufelor. Cu ochii încă mijiți, se îmbrăcă repede și
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
românească.” ( Angela Moldovan ); „Nicolae Sabău este unul din puținii artiști care i-au dăruit cântecului, fără rezerve, întreaga lui viață, făcând din el sabie și scut, crez și legământ.” ( Ioan Filip ); „Prin cântec reușești să pătrunzi în cele mai tainice cămăruțe ale sufletului. Tu, Nicule, ai reușit. Toată admirația.” ( Angela Buciu ); „Mare artist al Maramureșului și al României, Nicolae Sabău a fost prezent cu duiosul său cântec la multe din manifestările sportive care au dus faima județului, a țării, pe meridianele
ARTICOL DE GELU DRAGOȘ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348554_a_349883]
-
astăzi) era o mică încăpere separată de scaunul ministrului printr-o draperie grea de pluș. La fiecare perdea străjuia câte un înalt ofițer de securitate (de peste 1,80 m) care mijlocea transferul biletelor dintre ministru și consilierii săi aflați în cămăruță. La ședința de conciliere iubitul tovarăș a venit singur, ea fiind ocupată cu altceva. Eu mă aflam cu mai mulți colegi în aceea cămăruță astfel că am auzit cu propriile urechi desfășurarea ședinței care a decurs cam astfel: - Cum îți
ISTORII CONTROVERSATE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348588_a_349917]
-
securitate (de peste 1,80 m) care mijlocea transferul biletelor dintre ministru și consilierii săi aflați în cămăruță. La ședința de conciliere iubitul tovarăș a venit singur, ea fiind ocupată cu altceva. Eu mă aflam cu mai mulți colegi în aceea cămăruță astfel că am auzit cu propriile urechi desfășurarea ședinței care a decurs cam astfel: - Cum îți permiți să contești decizia mea? - Tovarășe Președinte ați fost indus în eroare! - Explică! A urmat un spici de mai multe minute timp în care
ISTORII CONTROVERSATE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348588_a_349917]
-
lucru. El, Simon își pierduse atunci în clipele acelea încrederea în învățătorul Iisus. Tot ce făcuse El în fața ucenicilor, în fața mulțimilor, nu mai valorase atunci mare lucru. Dezamăgirea și deznădejdea îi cuprinseseră mintea și inima. Acum însă, stând singur în cămăruța pe care i-o pusese la dispoziție prietenul său curelarul și având imaginile vii în față, îi dădură lacrimile de durerea trădării fiindcă realizase și atunci și acum că îl trădase, tăgăduind că nu-l cunoaște pe învățătorul cel iubit
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
omului chiar și gândul veșniciei. A săpat în conștiința noastră dorința după veșnicie, după curăție, după lipsă de păcat, după voia Lui în viața noastră. Petrică Vrăbioru: În primăvara anului 1991 am luat decizia în inima mea. Eram acasă, în cămăruța mea, când m-am simțit zdrobit de prezența lui Dumnezeu. Atunci am devenit conștient de starea de păcat, am înțeles că nu e normal și nu e frumos să-mi continui viața aceea de păcat. Acolo m-am rugat lui
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348057_a_349386]
-
la o fabrică nedenumită pentru Kemet, asta fiindcă toată lumea îi zicea fabrică, și atât! Astfel că în anumite săptămâni întregi Kemet era prezent la Hale. Într-o zi însă când Kemet a venit seara să se culce în mica lui cămăruță, a găsit poarta închisă. A încercat de mai multe ori să intre, iar când a văzut că nu poate intra, s-a întors la Hale. Venise primăvara și putea să se aciueze undeva. Cum învățase mai multe cotloane din Hale
KEMET, COPILUL HALELOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365845_a_367174]
-
M-a privit un moment nesigur, parcă surprins. Apoi fața i s-a luminat, și și-a deschis larg brațele... „Ce mai faci domnule? Pe unde tot umbli?, mi-a zis. Hai în casă și scuză deranjul”. Am intrat în cămăruța modestă unde lucra (scria), timp în care asculta muzică, clasică. Era singur. Soția, doamna Dorina, „cerber” și înger păzitor, nu era acasă, era plecată la București (ce noroc, căci era cam supărată pe mine...). M-a invitat să mă așez
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
la voi/cu harfa pe umăr.../lăudând pe Dumnezeu...” (Lăudând pe Dumnezeu, Cântecul Păsării pe Acoperiș”, Editura RawEx Com, 2014). Părintele protosingel și-a început cu mulți ani în urmă ucenicia monahala în singurătate absolută la temperatura înghețului într-o cămăruța albă din mijlocul cimitirului unde cândva fusese o grădină de vară, la câțiva pași de bancă unde poposise cândva însuși regele poeziei, Eminenta Să, Eminescu, adus aici cu o birja întocmită de un nepot al lui Slavici: „Acum un secol
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
și ceva/pe o bancă/a stat Eminescu./ De atunci/mereu/toamnă de toamnă/frunzele cad/peste umbră lui”//. („Umbră lui Eminescu la Cernica”, Cântecul păsării pe acoperiș, Editura RawEx Coms, 2014). Singur între pereții albi precum zăpadă ai acelei cămăruțe solitare și izolate de lume, în acea iarnă a „inițierii teurgice”, râvnitorul intru cele sfinte, fratele pe atunci Gheorghe s-a bucurat de darul și binecuvântarea viziunii trecerii metaforice prin ușile bine zăvorâte a umbrei lui Eminescu. De atunci, primăvara
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
așa-mi place. Că mă numesc creștin șunt mîndru Și nu impun părerea mea.. Și nu caut ceartă, vorba rea, Și rău nu fac la nimenea. Ca lină-i vorba, lin e cîntul. Pe ulițe nu-mi ridic glasul. În cămăruța mea mă rog. Mă rog încet și plîng cu dor. Și vorba , pasul mi-e ușor. Cu Ceru-mi potrivesc eu ceasul. Nimic nu vreau din duh de ceartă. Nimic nu vreau spre a răni. În pace-mi place a
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
bine, așa-mi place.Că mă numesc creștin șunt mîndruși nu impun părerea mea.. Și nu caut ceartă, vorba rea,Și rău nu fac la nimenea.Că lină-i vorba, lin e cîntul.Pe ulițe nu-mi ridic glasul.În cămăruța mea mă rog.Mă rog încet și plîng cu dor. Și vorba , pasul mi-e ușor.Cu Ceru-mi potrivesc eu ceasul.Nimic nu vreau din duh de ceartă.Nimic nu vreau spre a răni.În pace-mi place a
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
vremi și soroace ,Regatul Sau va dăinui .Lumina-i va aduce Pace,Facand iubirea să se-nalte .Frumsețea Lui va străluci.... XXXIII. MARIA (BUNĂ VESTIRE), de Lucia Tudosa Fundureanu , publicat în Ediția nr. 725 din 25 decembrie 2012. MARIA În cămăruța liniștită, Apare îngerul Gavriil. La ceas cand ruga e șoptita, Spre cer , spre-a fi primită, Se pleacă îngerul umil: Mă plec cu umilință ție, Trimis din cerul adorat. Atata har ți s-a făcut Mărie, Ca veacuri după veacuri
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
veacuri se va scrie , Ce ai primit din cer cu-adevărat. Din tine se va naște Unsul, El Fiul Celui Prea Înalt ; Emanuel, Isus, va fi răspunsul, La marea de-ntuneric, nepătrunsul, Lumini din ceruri revărsat. Citește mai mult MARIAIn cămăruța liniștită,Apare îngerul Gavriil.La ceas cand ruga e șoptita,Spre cer , spre-a fi primită,Se pleacă îngerul umil:Mă plec cu umilință ție,Trimis din cerul adorat.Atata har ți s-a făcut Mărie,Ca veacuri după veacuri
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > III. CASA SUFLETULUI MEU Autor: Adrian Lițu Publicat în: Ediția nr. 2015 din 07 iulie 2016 Toate Articolele Autorului III. CASA SUFLETULUI MEU Atmosfera din cămăruța casei lui Moș Cioran era încărcată de solemnitate; se hotărâse construirea unei case. * Nu-i mare lucru să faci o casă. Mai întâi o strici pe cea veche, părintească, alegând din ea tot ce poți folosi. Dacă ai ceva salcâmi
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
așa-mi place. Că mă numesc creștin sunt mîndru Și nu impun părerea mea.. Și nu caut ceartă, vorbă rea, Și rău nu fac la nimenea. Că lină-i vorba, lin e cîntul. Pe ulițe nu-mi ridic glasul. În cămăruța mea mă rog. Mă rog încet și plîng cu dor. Și vorba , pasul mi-e ușor. Cu Ceru-mi potrivesc eu ceasul. Nimic nu vreau din duh de ceartă. Nimic nu vreau spre a răni. În pace-mi place a
RELIGIA MEA de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365284_a_366613]
-
ghium după ghium. Se auzi strigată și întoarse capul. Tata, o privea zâmbind și îi întindea o bucată de fagure descăpăcit. Bucata aceea fragilă, în care degetele se imprimau atât de ușor dacă apăsai puțin mai tare, era plină de cămăruțe în care strălucea lichidul auriu și dulce. Mușcă din ea cu grijă, căutând să nu i se prelingă mierea pe bărbie și mestecând din fagure, privea cum din centrifugă continuă să se scurgă mierea și odată cu ea, din când în
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
căci urma să fim făcuți pionieri. La întoarcere, am dat și pe la moșu’ Chircuț, bunicul din partea tatălui meu, mi-era în drum, stătea în aceeași curte cu nea Titu, unul dintre cei patru băieți ai lui, își făcuse acolo o cămăruță numai a lui; trebuia să-i dau și lui vestea cea mare, nu? Chircuț îi era porecla, așa era cunoscut în Greblești și chiar în toată Loviștea. Porecla asta i s-a tras de la mama lui, Chirculeasa, care era fata
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
Greblești și chiar în toată Loviștea. Porecla asta i s-a tras de la mama lui, Chirculeasa, care era fata lui Chirca Barna, stră-stră bunicul meu, cum ar veni. L-am găsit pregătindu-se să-și facă baie: ciubărul era în mijlocul cămăruței, iar pe „plat” - un cazan mare, de tablă, cu apă pusă la încălzit. - Iiii, bine c-ai ven’t, nepoate, să-m’ pui șî mie apă-n cap să mă spăl! - Gata, moșule, îț’ pui! - Da’ une-ai fost? - La Bobâltiu
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
I-am dat două „șarvete” mari, înflorate - unul pentru cap și trunchi, și celălalt mai vechi pentru restul corpului. - Hai, bă, intră, că m-am gătat de regulat!, l-am auzit la un moment dat de afară. Am intrat în cămăruță și l-am găsit îmbrăcat cu o cămașă albă, lungă până la genunchi, cu mâneci largi, brodată pe margini și la piept și guler cu „râuri” înguste de flori; peste cămașă își trăsese o vestă din „pănură”, iar pe sub poalele ei
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
Să știi șî tu că gazu’ șî pelinu’ sunt sfinte pentru pureci șî păduchi! Într-adevăr, avea tot timpul pe sub pat, pe sub masă, pe sub ladă și prin locuri puțin umblate, pelin - verde vara, uscat în restul anului. Mirosea frumos în cămăruța lui, firește, atâta timp cât nu-și dădea cu „gaz” pe cap. Era un om mic de statură și, curios, la cei peste optzeci și cinci de ani ai săi, avea puțină chelie pe vârful capului, dar niciun fir de păr alb
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
căci urma să fim făcuți pionieri. La întoarcere, am dat și pe la moșu’ Chircuț, bunicul din partea tatălui meu, mi-era în drum, stătea în aceeași curte cu nea Titu, unul dintre cei patru băieți ai lui, își făcuse acolo o cămăruță numai a lui; trebuia să-i dau și lui vestea cea mare, nu? Chircuț îi era porecla, așa era cunoscut în Greblești și chiar în toată Loviștea. Porecla asta i s-a tras de la mama lui, Chirculeasa, care era fata
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]