1,495 matches
-
-mi iau cele trei cămile. — Vrei să te întorci acolo cu cămilele? întrebă surprins Nené Dupré - și, în fața gestului mut de aprobare, întrebă: De ce? — Acum am nevoie de ele. — Pentru ce? Mă vor ajuta să lupt împotriva dușmanilor mei. — Trei cămile hămesite? se scandaliză celălalt, incapabil să dea crezare celor auzite. Când nu ai mai nimic, te mulțumești cu orice. Nu contează puterea armelor, ci felul cum știi să le folosești. — Cum dorești! spuse pilotul, derutat. Până la urmă, ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
destule motive să n-o facă, deoarece chiar în momentul în care îi avertiza insistent despre asta pe subalternii săi, „jegosul său dușman“, Gacel Sayah, tocmai băgase vârful cuțitului în jugulara celei mai debile dintre caprele ce atârnau la oblâncul cămilelor, pentru ca sângele să picure în așa fel încât să lase în urma lui o dâră vizibilă. În felul acesta, începea să pună în practică învățămintele tatălui său, care fusese un mare războinic, și ale generațiilor de luptători imohagi care de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o năframă și-l obligă să se aplece, ca să poată ieși fără să se lovească de stânci. — Ce vrei să-mi faci? îngăimă italianul, când își dădu seama că se află afară. — O să vezi! Îl ajută să încalece pe o cămilă, îl legă strâns de șa și, obligând animalul să se ridice în picioare, porni la drum ducându-l de dârlogi printre încâlcitele cărărui ale întunecatului masiv stâncos. După aproape o oră se opri, făcu animalul să îngenuncheze cu un șuierat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fie un șes nesfârșit presărat cu pietre; de aceea fuseseră avertizați că vehiculele trebuie să înainteze cu foarte multă prudență, ca să nu riște să-și distrugă cauciucurile. Acum însă, era obligat să-l parcurgă fără nici un alt însoțitor decât o cămilă proastă, pe care nici măcar nu era în stare să încalece. O privi cu atenție. Era un animal răpănos, respingător și aproape scheletic, cu ochi triști și buze băloase, atât de neprietenos și indiferent, că ai fi putut să-ți imaginezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
curând, să-i crească temerile, pentru că își dădu seama în ce măsură devenise cea mai vulnerabilă ființă din deșert. Când, în sfârșit, lumina lunii îi permise să distingă direcția indicată de acul busolei, porni din nou la drum, cu toate că, de data asta, cămila nu părea dispusă să-l ajute, mișcându-se mult mai leneș ca de obicei. Își legă de mână capătul căpăstrului, de teamă ca nu cumva din neatenție sau într-una din multele dăți când se împiedica, încăpățânatul animal s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de pitici se distra înfigându-i ace pe fiecare centimetru neacoperit din corpul său, ceea ce făcea ca pe măsură ce trecea timpul, chinul să se transforme într-o senzație de sofisticat supliciu, ce-l obliga să-și țină ochii întredeschiși. Invidia genele cămilei, stufoase și groase ca părul unei perii, și când începu să simtă cum ochii i se iritau din când în când și cum, de fiecare dată, îi era tot mai greu să distingă direcția pe care i-o indica busola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și o coordonare atentă - cele mai bune arme pe care puteau conta în momente atât de delicate. După aproape douăzeci de minute, la radio se auzi o voce seacă și sigură: Aici numărul doi. Zăresc ceva. — Ce vezi? — Pare o cămilă culcată și aș zice că un om doarme lângă ea. — La ce distanță? — Cam la trei sute de metri. — Omul se mișcă? — Deocamdată nu. — Observă-l cu multă atenție. Dacă se mișcă, trage, dar încearcă să nu-l omori. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a venit o idee. — Care...? — Să fac ceea ce nu s-ar aștepta să facă un tuareg. — Adică...? Două ore mai târziu, când soarele începu să se lase și primele umbre se alungeau peste câmpie prevestind sfârșitul zădufului de nesuportat, o cămilă iute, călărită de un călăreț priceput ieși pe neașteptate de după stânci și se îndreptă în goană spre răsărit. Cei șapte oameni, care de câtva timp își reluaseră marșul lent spre sud, îl văzură abia după câteva minute; și trecură alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
seama că le era imposibil să-l oprească; și când, în sfârșit, nobilul animal se împiedică pentru prima dată, ajuns la capătul puterilor, nu mai erau decât vreo șapte sute de metri până unde începeau dunele. Atunci Gacel Sayah sări de pe cămilă, se rostogoli în nisip, se răsuci ca o pisică și, la rândul său, o luă la goană, străbătând cam două sute și ceva de metri cu arma în mână, pentru ca apoi să se întindă cât era de lung pe o movilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
am imaginat că va trebui s-o fac, dar bănuiesc că încep să fiu prea bătrân pentru meseria asta. Din păcate, uneori nu-ți rămâne altceva de făcut decât să înghiți gălușca și să taci din gură. — Gălușca...? repetă cineva. Cămile ne obligă să înghițim. — Găluște sau cămile, ce importanță are? Nu întotdeauna câștigi. — Eu nici măcar nu-mi mai amintesc cum e asta... - remarcă numărul opt, care până atunci nu spusese nici pâs. Ultima dată am câștigat la puncte; mie trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fac, dar bănuiesc că încep să fiu prea bătrân pentru meseria asta. Din păcate, uneori nu-ți rămâne altceva de făcut decât să înghiți gălușca și să taci din gură. — Gălușca...? repetă cineva. Cămile ne obligă să înghițim. — Găluște sau cămile, ce importanță are? Nu întotdeauna câștigi. — Eu nici măcar nu-mi mai amintesc cum e asta... - remarcă numărul opt, care până atunci nu spusese nici pâs. Ultima dată am câștigat la puncte; mie trebuiau să-mi dea treizeci și adversarului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și i se aruncă în brațe, în vreme ce Suleiman se mulțumi să schițeze un ușor zâmbet de satisfacție, în timp ce spunea: — Sunt încântat că francezul ăsta a fost mai încăpățânat ca tine. Ce facem acum? Plecăm cât mai repede. — Cu o singură cămilă...? observă Suleiman. Femeile nu vor suporta trei zile de mers. — Și ce soluție avem? — O să mă duc la Sidi-Kaufa și mă întorc cu un camion - răspunse Suleiman. — Un camion...? repetă uimită maică-sa. Vrei să închiriezi un camion numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
unul dintre cei mai vechi dușmani ai săi, banii. În mod tradițional, pentru beduini banii nu erau decât o formă practică de a acoperi mici diferențe când făceau un troc, folositori în special când trebuiau să compenseze prețul a două cămile cu prețul a șapte capre sau valoarea a cinci metri de pânză cu cea a unui sac de orz. În marile piețe din oaze se găseau din belșug curmale și vite, dar, în general, banii erau rari; și, când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-și găsească o soție frumoasă cu care să se stabilească în vreo oază fertilă din Ciad, sau chiar să coboare până la malurile Nigerului și să-și cumpere o casă mare în miticul Tombuctu, unde ar fi putut crește zeci de cămile, dar adevărul e că nu-l atrăgeau nici una, nici alta. Își dădea seama că nu are nici un drept să-i târască după el pe maică-sa și frații lui, așa încât bănuia că din acel moment va începe poate o lentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Ce ironie, să-și Împlinească destinul rîvnit În amintirile unui nebun... o să aștepte, o să fie cuminte, o să cumpere pîine, o să ia metroul. Iată-mă prinsă Între două forțe care mă trag În direcții opuse. SÎnt ca tîlharul legat de două cămile, una gonind spre răsărit, alta spre apus. La răsărit e un copil care culege pietricele În parcul Ioanid, un băiețel de doi ani, oacheș și vorbăreț. Îi simt mîna În mîna mea, Îi aud rîsul, Îmi lipesc fața de adîncitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și negru. Șoferul aștepta cu motorul aprins. Am răsucit cheia în contact fără să aprind farurile. Ploaia cădea sacadat pe parbriz. Ușile din sticlă neagră s-au deschis și Laura Archer a ieșit înfășurată într-o haină din piele de cămilă, lungă până la glezne. S-a urcat repede și taxiul a luat-o din loc. L-am urmărit la o distanță rezonabilă, taximetristul conducând prea atent la ploaie ca să mă observe în spatele lui. Laura Archer stătea dreaptă pe bancheta din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se oprească. Asumându-mi riscul, am parcat mașina într-un loc de parcare gol și m-am ales cu o serie de înjurături de la un bărbat care așteptase să intre în același loc. în josul străzii zăream pardesiul din piele de cămilă al Laurei Archer intrând într-o clădire impresionantă. Am așteptat până când șoferul spurcat și-a epuizat repertoriul și am oprit motorul; apoi am încuiat mașina și am început să merg pe jos pentru a investiga următorul punct de control al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
eu vă dăruiesc cunoașterea și pustiul. Cine voiește, să mi se alăture!“. Lumea se obișnuise cu tot soiul de haimanale care se vînturau de colo-acolo, cîte unul, cîte doi ori urmați de alaiul cucernicilor. Unii Își lăsau catîrii sau cămilele la marginea satului, la poalele muntelui ori În vreo vîlcea din apropiere, alții veneau cu escortă Înarmată (cînd propovăduitorii aduceau cu o adunătură de comedianți) ori năvăleau oblu pe catîri, cînd, fără a mai descăleca, Însăilau niscaiva solomonii. Căci, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Rămaseră În grotă trei sute de ani la care se mai adăugară nouă Coranul, XVIII, 25 1. Zăceau cu fața-n sus pe velința scorțoasă și jilavă, răpănoasă de atîta terciuială și zvîrcoleală a trupurilor, iar pe alocuri, unde părul de cămilă se rosese, sub ceafă, sub spete, sub coate, urzeala era mai bățoasă, ca și sub călcîie ori sub pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu fața-n sus, cu mîinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mîncase de la duritatea diamantină a stîncii grotei. Zăceau cu fața-n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvîcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcînd urzeala părului de cămilă, care se mîncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața-n sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mîinile Împreunate a rugă, precum morții cei morți, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
e invenția unui nomad, iar păstoritul e practica imaginată de un țăran. în Mesopotamia și în Asia, unde populația se sedentarizează, progresele sunt fulgerătoare. în Asia Centrală, unele triburi înumite astăzi mongoli, indo-europeni și turci) învață să crească reni, cai și cămile. Tot ele descoperă roata, revoluționând condițiile de transport, dar și războaiele, și încep cucerirea câmpiilor mai fertile din Mesopotamia, India și China. în fața năvălirilor, primele sate se baricadează; sunt construite case și întărituri de piatră; șefii colectează primele impozite pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
până acum nu este pe măsura puterii tronului lui Dumnezeu. Uneori, prin cap Îmi străfulgeră imaginea nelămurită a unui lac luminos, În jurul căruia se Încălzesc sufletele drepților... - Un cerc de prostovani În jurul unui foc de tabără, ca niște drumeți cu cămilele, care și-au făcut tabăra În deșert. Ăsta ar fi paradisul tău? Asta-i răsplata pentru amarul și pentru căcatul pe care trebuie să le Înghițim În viața asta? izbucni celălalt, râzând batjocoritor. Pe cuvântul meu, eu le Înțeleg credința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai schița decât niște gesturi, în fața unui public numeros. Gesturi frumoase, serioase și dramatice, pe care vinul băut le făcea și mai grăitoare. Fesele mari ale judecătorului Mierck se revărsau de pe scaunul său de vânătoare, un trepied din piele de cămilă și lemn de abanos care făcuse o impresie puternică printre noi primele dăți când îl scosese - îl avea din colonii... petrecuse trei ani urmărind hoți de găini și de grâne prin Etiopia sau ceva de genul ăsta. Îl plia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un card Nelimitat. Dar ... „bossu”-a zis Că e demis, Deci scos din grilă, Și, spre-a-l contra, Va angaja Chiar o gorilă! COCOȘATELE DIN ARCĂ Balena cu cocoașă ce-notase Pe lâng-o mare ... de nisip văzuse Pe țărm cămile cocoșate duse, De un arab în straie de mătase, Spre-o oază verde și mirată-și spuse: „Cocoașele acestea-s arătoase Dar noi le-avem pe cele mai frumoase!” În consecință, mândră, le propuse Să ceară și arabului părerea. Acesta
SONETE (3) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362843_a_364172]
-
a instalat undeva la marginea pământului în Deșertul Vrăjitoarelor, un loc arid, plin de oamenii fără caste care se mută din loc țn loc cu corturi , cu cățel, cu purcel, cu femei și copii. L-a dus un conducător de cămile în Deșert la vrăjitoare. Și nu s-a mai despărțit de ele. Prima noapte a stat la foc lângă vrăjitoare, femeile au dansat pentru el toată noaptea și i-au dat să bea ceaiuri parfumate ( din hașiși și marihuana). Și
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]