410 matches
-
domnia ta, nu am îndrăznit. Armăsarul e cam nărăvaș și dacă mă trântește îmi scapă și o ia razna. Poruncește să mă însoțească cineva, pe alt cal. — Încalec eu pe Breazu, caută-ți un cal și urmează mă, porunci Ștefan, luând căpăstrul din mâna lui Turculeț. Grăjdarii, plecându se, încercau să se depărteze din fața beizadelei, care astăzi părea mai înverșunat decât Breazu, dar nu fură lăsați. Ordinele scurte, țipate răstit, îi treziră din amorțeală. — Șaua mea, cea cu scări de argint și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scări de argint și un macat turcesc. Legați mi-l de șa în spate. Hai repede... Șterge bine calul. Așa... Breazu se liniștise. Respira aproape normal. Smuci doar de două ori din cap când simți șaua. Prințul, trăgându-l de căpăstru, ieși în largul grajdului îndreptându-se spre ușă. Aerul proaspăt îl făcu pe armăsar să sforăie nerăbdător. Turculeț aduse și el de căpăstru un roib înșeuat. Se apropie de Breazu și inspectă atent chingile care fixau șaua. Ștefan se aruncă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Respira aproape normal. Smuci doar de două ori din cap când simți șaua. Prințul, trăgându-l de căpăstru, ieși în largul grajdului îndreptându-se spre ușă. Aerul proaspăt îl făcu pe armăsar să sforăie nerăbdător. Turculeț aduse și el de căpăstru un roib înșeuat. Se apropie de Breazu și inspectă atent chingile care fixau șaua. Ștefan se aruncă vioi în șa și se lasă în seama instinctului calului. Ține spre mânăstirea Cotroceni, măria ta, se auzi din urmă Turculeț. În pas
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
venit rostită în cea mai distinsă limbă turcă. Imbrohorul nu apucă să răspundă, căci cei doi prinți îi adresară și ei cuvinte curtenitoare pline de amabilitate, în aceeași limbă literară. La un semn discret al voievodului, un căpitan aduse de căpăstru un roib tânăr cu o șa foarte măiestrit lucrată, se plecă și dădu căpăstrul prințului Con stantin care, în timp ce tatăl lui își exprima bucuria de a oferi în dar armăsarul trimisului padișahului, se apropie de Kuciuk Selin și-i dădu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cei doi prinți îi adresară și ei cuvinte curtenitoare pline de amabilitate, în aceeași limbă literară. La un semn discret al voievodului, un căpitan aduse de căpăstru un roib tânăr cu o șa foarte măiestrit lucrată, se plecă și dădu căpăstrul prințului Con stantin care, în timp ce tatăl lui își exprima bucuria de a oferi în dar armăsarul trimisului padișahului, se apropie de Kuciuk Selin și-i dădu frâul animalului. Apoi porniră spre oraș, vodă și imbrohorul în mijloc, cei doi prinți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
știind că domnitorul valah niciodată nu lipsea de la biserică... Întâmpinarea călduroasă care i se făcuse îl obliga acum să anuleze alternativa mazilirii voievodului pe loc, așa că zâmbea stânjenit. Constantin Brâncoveanu zâmbea și el, cu gura doar; în mâna stângă ținea căpăstrul, iar cu dreapta saluta din când în când mulțimea care ieșise pe la garduri. După un timp uită grijile și fața-i deveni blândă și senină. În dreptul caselor brâncovenești alaiul se opri și Toma Cantacuzino anunță că acela era locul unde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se forma un fel de procesiune nemaivăzută. Seimenii cu dulame roșii și pălării albe de paradă, călări și pedeștri, dorobanți sârbi în haine negre, apoi peste o sută de comișei cu cai de călărie înșeuați mergând la pas ținuți de căpestre. Pe drum se făcea un spațiu liber după care veneau mulțime de preoți în odăjdii strălucitoare, cu cruci sau cu cădelnițe, iar după ei, ca o a doua gardă voievodală, înaintau călugării mânăstirilor din București. Să fie o mie? se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
călăreților. Dacă o luăm înaintea alaiului și ne depărtăm puțin o să întâlnim păsări câte vrei. O să vezi! — Fie, o să poruncesc să se aducă doi cai din ai mei. Dar cu mâna mea cum rămâne? Ce o să spună doctorul? — O să ții căpăstrul în mâna sănătoasă, râse vodă. Spătarul Mihai părea a crede în duhuri, căci își făcu speriat cruce cu limba în gură și bolborosi o rugăciune. — Neică Mihai, am uitat să te întreb, reluă vodă. Toma Cosle-geanu, bărbatul verișoarei noastre Safta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să se retragă cu spatele, la fiecare trei pași repetând închinăciunile pe mutește. La ieșire, în curtea elegantului palat imperial, doi demnitari otomani i-au prezentat voievodului darul sultanului, un cal de rasă arăbească din grajdurile împărătești. Brâncoveanu a luat căpăstrul cu mâna lui, l-a ținut câteva clipe admirând freamătul nărilor armăsarului nervos, apoi l-a înmânat lui Ștefan, șoptindu-i: — Vezi dacă e însemnat cu semnul hergheliilor brâncovenești. — Nu e, șopti Ștefan. Exaporitul, fiind la mică distanță, cu ciudă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fără să stârnească lătratul câinilor, azvârlind lungi umbrele lor și ale cailor pe garduri văruite în așteptarea Floriilor. Înțeleptul Leu a ajuns la răscrucea de drumuri de la ieșirea din sat, s-a oprit și și-a alungit gâtul înainte întinzând căpăstrul din mâna ieromonahului; acesta a ridicat capul, l-a văzut pe prinț drept, cu capul semeț ca și cum ochii închiși ar fi privit înainte, și i se păru atât de frumos încât sufletul lui limpede se simți tulburat de un simțământ
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
clipă n-am mai știut încotro e satul și nici care era drumul spre el, la dreapta sau la stânga. "Trebuie să știe caii", am gândit și m-am apropiat de unul din ei, să-l despiedic și să-i pun căpăstrul în cap. Când să i-l pun, deodată calul a avut o mișcare de nesupunere. În clipa următoare i-am auzit glasul: "Ia, bă, mâna de pe mine!" mi-a spus. Nu era nici supărat, nici furios, pur și simplu îmi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
citesc. Nu intrați în porumb că vă bat." Și îi băteam când, atrași de știuleți, părăseau miriștea și jefuiau porumbul. Dar se supuneau, reveneau la iarba cuminți, iar eu îmi vedeam de citit. Seara îi despiedicam și îi legam cu căpestrele. Mă urcam pe spinarea celui din stânga, nu complet, nu-l încălecam, dădeam piciorul într-o parte și plecam. De ce n-o luau razna? Totuși, câteodată se speriau, ciuleau urechile, băteau din picioare cuprinși de panică și sforăiau, gata s-o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
De ce n-o luau razna? Totuși, câteodată se speriau, ciuleau urechile, băteau din picioare cuprinși de panică și sforăiau, gata s-o ia la goană bezmetică și atunci copilul de pe spinarea lor, ca o zeitate protectoare și suverană, trăgea de căpăstru și îi striga pe nume: "Zamfir, Frunza, stai!" Și îi răsuceam pe loc și îi băteam cu palma pe ceafă. Nici n-aveam în mâna un bici. Ridicau capetele, panica îi părăsea și rămâneau cuminți în amurgul misterios și tăcut
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
coborî greoi de pe cal, ținând întruna capătul frânghiei. Îi zâmbi învățătorului pe sub mustățile zbârlite. Ochii lui mici și negri, înfundați sub fruntea arsă de soare, și zbârciturile din jurul gurii îi dădeau o înfățișare atentă și sârguincioasă. Daru duse calul de căpăstru în magazie și se întoarse la cei doi oameni care-l așteptau acum în școală. Îi pofti în camera lui. - O să fac focul în clasă, spuse el. Acolo ne vom simți mai în largul nostru. Când se întoarse în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fiule, spuse el. Ușa se trânti în urma lui. Balducci se ivi în dreptul ferestrei, apoi dispăru. Zăpada îi înăbușea pașii. Calul se mișcă dincolo de zid, găinile cotcodăciră speriate. O clipă mai târziu, Balducci trecu din nou prin fața ferestrei, ducând calul de căpăstru. Înainta spre potecă, fără să se mai uite îndărăt și se făcu nevăzut, urmat de cal. Un bolovan se auzi rostogolindu-se domol. Daru se întoarse către prizonier. Acesta nu se clintise din locul lui dar îi urmărea fiecare mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
valuri, Și parcă râurile-s fără maluri, Plutind pe ele, casele ce sună, A miez de râncezeală și dezastru, Furtuna se-ntețeste-n biata țară, Cerul s-a spart, la fel ca -n miez de vară, Nu vezi decât un cal fără căpăstru. O, Doamne, apără-ne de înnecuri, De înfruntări cu ploile rebele, De năruiri și nopți fără de stele, De toate ce-au produs numai eșecuri. Ne-au tot învins, puțin câte puțin, Teribilele ploi, ce vin mereu în ropot, Ca o
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93375]
-
forță moderată (maxim 2-3 oameni) pentru a nu produce rupturi sau deșirări ale țesuturilor conductului pelvin sau traumatizarea fetusului. Manoperele de tracțiune se fac cu ajutorul frâghiuțelor, care se prind la nivelul membrelor (chișiței) sau la nivelul capului (sub formă de căpăstru), ( fig. 6, fig. 7). Respingerea fetusului in cavitatea uterină este o manoperă obstetricală care se utilizează pentru a se crea spațiul necesar remedierii distociei. Se face cu mâna sau cu un instrument special tip respingător. Rotația fetusului este o manoperă
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
îi plăcea muzica (se pare că în copilărie luase lecții de canto cu Mendelssohn), dar nu o practica (spre deosebire de mama ei și de Alfred), nu avea nici un fel de alte aptitudini și doar se plimba cu un ponei ținut de căpăstru de nelipsitul John Brown, iar la bătrînețe într-o trăsurică trasă de îndrăgitul măgar Jacquot pe care îl mîna uneori singură. Nici un text scris sau vorbit de Victoria (cele mai multe dictate de Albert) nu se poate compara cu excepționalul discurs al
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
facă țidulă, el a vrut să-i facă un bine și l-a crezut și i-a făcut țidulă, dar calul găsit era de furat și s-a tot ascuns de jandarmi În pivniță și Într-o zi a luat căpăstrul calului și s-a spânzurat de un prun și a rămas preoteasa cu patru copii. La paisprăzece ani am terminat școala și am plecat În Axente, unde era Lixandru slugă, și m-am dus și eu acolo să Îngrijesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de lucru într-o gospodărie țărănească, în regiunea Rinului Inferior, raionul Bergheim/Erft. Trebuie să fi fost primăvara. Pot să mă văd mergând împiedicat, după ce am învățat să fac asta de voie, de nevoie, în spatele plugului sau ducând calul de căpăstru, în timp ce țăranul trage brazdele. De mâncare era destul. Rămânea doar cealaltă foame, pe care n-o puteau potoli nici terciul, nici magiunul, dar care-mi alimenta nevoia, astfel încât ea devenea tot mai mare și mai indecentă. Dormeam într-o odaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a înțeles că ea este legată de o creangă puternică crescută aproape împletit cu o alta dintr-un trunchi ce fusese cândva viguros. Acum era tăiat la două palme mai sus de acele crengi gemene. Lanțul cu belciug prins de căpăstru și înfășurat pe gâtul animalului se desfăcuse și se înțepenise între acele lemne ca într-o menghină. Bătrâna l-a simțit aproape și a încercat să-și întoarcă botul pentru a-l vedea pe băiat. Nu a reușit prea mult
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ei mari și blânzi, i-a vorbit: Este destul de târziu. Bunicul te va certa. Este și el îngrijorat... Da! Ai dreptate, căluțul meu drag. Să mergem! a zis Tudorel și a apucat hotărât de belciugul din capul lanțului, trăgând de căpăstrul Bătrânei. Să stai aproape de mine, să nu se mai întâmple vreun necaz. Ai auzit? Bătrâna n-a răspuns. A dat din cap în semnul acela de aprobare al oamenilor, și-a scuturat tot trupul cu putere, și-a învârtit coada
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
coada cât a putut să cuprindă și a scuturat scurt din picioare. Un stol întreg de muște a fost proiectat prin frunziș și puține au scăpat cu viață. Băiatul a înțeles că se opune să o ducă așa, trasă de căpăstru și a dojenit-o: Ba, nu! Vei merge cuminte după mine. Nu vreau să te mai rătăcești. Vezi bine ce se poate întâmpla. Bătrâna a nechezat ușor a aprobare și l-a urmat cuminte. Băiatul ținea lanțul strâns în mâna
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
acareturi, bunicul s-a răsucit încet, mustăcind, l-a fixat oarecum distrat, cu gândul la altceva și l-a întrebat: A fost cuminte Bătrâna, nepoate? Da, bunicule! N-am pomenit un cal mai cuminte ca ea... Am dus-o de căpăstru cum ai zis matale. Cred că poate merge și singură, bunicule... Nu! Să n-o lași singură niciodată. Da, bunicule! Cum s-o las singură? Îmi este drag să merg cu ea. Mă mai lași s-o duc la păscut
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cîțiva dolari În plus (Italia/Germania/Spania/Monaco 1965). L-am revăzut Într-o noapte ca să-mi aduc aminte de copilăria chinuită, cu macaroane, și singurul lucru care m-a impresionat a fost scena unde un copil mexican ia de căpăstru calul lui Clint Eastwood ca să-l ducă la grajd, și iese lent din cadru conducînd animalul ca la o probă de dresaj, trap Întins. Parc-ar fi balet. În stil duios, Anastasia trecea. Ce să mai spui despre-un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]