2,539 matches
-
-o de multe ori, îi trezește din melancolii. Vocea Maestrului e parcă de-acolo, din țigănie, Dumnezeule, mare actor!, cum de poate face așa de autentic pe nefericitul ăla de mahala? — Cânți foarte bine, complimenteză a nu știu câta oară Căpșuna, i-ar plăcea să-l aibă partener într-o piesă, să joci cu Maestrul într-o piesă, mamăăă, ce lovitură de imagine!, să-i spunem lui Laszlo, gândește fata. Și către Loredana: — Tu ai știut că bărbatul ăsta al tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Baletului Național Spaniol, să știți, fetelor, că e, probabil, cel mai frumos bărbat în viață, mare-mare dansator, îi face costumele Jean-Paul Gaultier, are băiatul un corp... sabie, nu alta. — Maestre, eu o să-ți tai limba, cânți prea frumos!!!, se alintă Căpșuna, știe că are succes la bărbatul cu ochi albaștri și nasul mare. — Nu poți asta, numai Zeul e în stare, glumește doct Maestrul, râde, leagă-te de catarg dacă te seduc! — Poftim? Regizorul și actorul se uită iar lung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
știe că are succes la bărbatul cu ochi albaștri și nasul mare. — Nu poți asta, numai Zeul e în stare, glumește doct Maestrul, râde, leagă-te de catarg dacă te seduc! — Poftim? Regizorul și actorul se uită iar lung la Căpșuna, apoi nu îndrăznesc să se privească unul pe altul, sunt însă solidari și trăiesc lângă fete mai departe, cine ar părăsi o femeie doar pentru faptul că aceasta n-a auzit de Ulise?, Laszlo oftează, dar gura frumoasă a iubitei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dintr-o parte, când ți-o trage asta o limbă!!!, Maestrul se enervează deodată și o dă afară, ieși afară, să nu te mai văd!... și îi dă una la curul gras. Să te bat și să te iert!, râde Căpșuna, dar actorul cântă iar, încet, numai pentru el, în barbă, să nu-l audă nimeni din casă: plângeți-l pe-acel ce n-are viața și Moldova lui... Undeva, un sentiment subconștient luminează o emoție veche, de tinerețe, și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
n-are viața și Moldova lui... Undeva, un sentiment subconștient luminează o emoție veche, de tinerețe, și îi dictează o replică din Apus de soare: O, Moldovă... După Paștele ăla plin de gafe, n-am uitat ce mi-a făcut Căpșuna cu vânzarea și cumpărarea casei de lângă noi, aveau proprietate acuma și o făceau pe nebunii?, ce, degeaba a muncit Maestrul?, nu l-am uitat pe babalâcul, mitocanul Cezarinei, câte beri?, una pe zi sau una pe an?, a întrebat ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu rochie roșie, decoltată până la fesele ușor ascunse, atât cât să le ghicești prin bumbacul subțire și îndrăzneț. — Eu eram disperată, Cezarina îmi cânta mereu: Ce pula mea, ce pula mea!/ Nu înțeleg ăsta ce vrea. Ați văzut-o pe Căpșuna - Cezarina, e frumoasă ca un copil, ăsta e genul ei, femeie-copil, fragedă până târziu, are o gură splendidă, gura mea e formată pe pulă, zice ea toată ziua, v-a speriat și pe dumneavoastră de Paște, vă amintiți? — Mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
coaptă și grasă, strălucind în soarele de octombrie, care prevestea, așa cum scria T.S. Eliot, the cruelest months... — Acuma, doamna Neli, mai lăsați-mă-n durerea mea, vorbesc așa cum pot și cum a fost, ca să înțelegeți mai bine, dacă nici cu Căpșuna nu pot vorbi, cu Papa de la Roma, cu cine? E o prietenă încercată de timp, ne mai certăm noi, dar... păi, ce credeți, degeaba am adus-o eu aici? Haideți să vă spun mai departe despre mine, sunteți de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
erai, era ora 21, plecaseși după iubit? Păi, să te înșele o nevastă uzată mai merge, dar să te înșele iubita, nu. Vezi ce faci, fetițo!!! O. Timpul trecea și se apropia din nou o vara, chiar veniseră ploi scurte, Căpșuna îmi spunea să-l caut, caută-l, fă, nu fi proastă, că rămâi fără el, ai să ajungi la cel mai bun teatru din provincie, cu el ai intrat la facultate, cu el caută-ți post. Să rămâi în Capitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sensuri ciudate pe meningele lui?, o să vină timpul și am să-l întreb eu cumva. Răbdare... După un timp, Maestrul o ține în brațe și îi cântă, am o voce care te mângâie pe ovare, cum zice nefericita aia de Căpșuna, femeile iubesc cu urechile și bărbații cu ochii, vreau ca fata asta să fie a mea cu tot ce are ea -cu inimă și suflet și carne și tot-tot -, vreau ca ea să se îndrăgostească de mine. Și-i cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și, mai ales, a vântului de primăvară, labele goale în papucii făcuți din niște sandale mai vechi, părul îi vine în ochi mereu, nasul genial ajunge în pământ, se apleacă spre straturi, vorbește mereu cu Tina. — Aici, au ieșit deja căpșunile, pe lângă trandafiri, via, la margine, lângă gard, că am lăsat vie și aici, dincoace de gard, trandafirii și căpșunile, cam asta va fi ordinea. În rest, toată curtea asta e gazon. Doar acolo, dincolo de gard, e paradisul, ți se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vine în ochi mereu, nasul genial ajunge în pământ, se apleacă spre straturi, vorbește mereu cu Tina. — Aici, au ieșit deja căpșunile, pe lângă trandafiri, via, la margine, lângă gard, că am lăsat vie și aici, dincoace de gard, trandafirii și căpșunile, cam asta va fi ordinea. În rest, toată curtea asta e gazon. Doar acolo, dincolo de gard, e paradisul, ți se pare că seamănă? — Da, îîî, pentru mine... Acolo e raiul, între meri, copaci pe coroana cărora, uneori, o văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
chip, m-am gândit că mai bine ne cumpărăm ceva în casă din banii ăștia, un candelabru, spre exemplu, cum să cheltuim atâta pe un concediu? Și-am plecat la mare aici... Ați văzut că am luat-o și pe Căpșuna cu noi - pe ea și pe regizorul ei -, a rămas casa numai cu dumneavoastră și, când ne-am întors, am găsit totul bine. De acolo, Maestrul n-a sunat-o niciodată pe Tina. I-am controlat mobilul, i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Nu pot acuma, iubito, sunt obosit, sunt frânt după atâta condus, altădată, îți promit eu că-ți cânt. Și ea urcă scara spre dormitorul de sus, este prea obosită de drum, de zilele de plajă și de apa mării, de Căpșuna, care cu greu poate fi suportată mai mult de o săptămână, lasă ușa deschisă, se bagă în scutece. Jos, în living, Maestrul intră în camera lui de la capătul parterului. Bibliotecile din scândură, lemnul miroase, îl simte de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la ora asta, purtând un halat mov cu flori descheiat peste burtă. - Ce-i? - Adă-ncoa o șampanie. Și-o vodcă! Deci doamna Popa nu vorbise-n dodii când zicea că o să fie gravidă și să-i aducă la iarnă căpșuni și măsline și halva! - Hai noroc, dom’ Popa, și să-ți trăiască! - Cine? - Băiatul, cum, să fie băiat! Domnul Popa își acoperi cu halatul partea care nu se vedea sub geam. Vorbele lui Florică sunaseră ca un blestem. Casandra ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
din umbră! Îmi doresc cu adevărat ca nebunia lor să se cheme adevăr, loialitate sau justiție: numai că ei posedă virtuți doar ca să trăiască mult și întrun jalnic huzur. Nietzsche Partea întâi Tinzi să observi mult mai adesea tarta cu căpșune de la Kranzler’s Café atunci când dieta îți interzice să o mănânci. Ei bine, în ultima vreme am început să simt cam la fel când e vorba de femei. Numai că eu nu sunt la regim, ci pur și simplu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prodest? răspunse surâzând cu tristețe bătrânul mediocru. Ce să tăiem? Știți latină? spuse uimit pilotul Amărășteanu. Se face aici latină? — O, nu, răspunse senectul mediocru. Când eram mic, tata, care era pândar, a prins un extramediocru căzut pe lotul de căpșuni. Pe vremea aceea extramediocrii nu erau repartizați pe lângă instituții, ca acum, erau lăsați pe lângă familiile care-i prindeau. Tipul găsit de tata știa latina, teorema lui Pitagora, teorema lui Kant-Laplace, teoria literaturii, WM-ul austriac, 4-3-3-ul olandez, mă rog, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
victis”. „Eu nici pe astea nu le știu, gândi cu amărăciune pilotul Amărășteanu. La orele de latină eram la plivit.” — Și ce s-a întâmplat cu extramediocrul? întrebă Amărășteanu. — Nimic, răspunse bătrânul. A predat aritmetica la școala de lângă lotul de căpșuni. A predat până-a murit. Fu adusă, pe un cărucior cu roți din lemn, ciorba. Farfuriile încăpătoare din aluminiu erau trecute din mână-n mână spre fetișcana pistruiată care, cu o mișcare dibace, le umplea până la semnul scrijelit pe interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o șleahtă de ciclopi. Când am venit acasă aveam un președinte Care ne-a vândut țara cu morții din morminte. Când am venit acasă se golise cătunul, Aveam la cârma țării și popa, și nebunul. Cum tineretul nostru plecase la căpșuni, Parlamentarii țării se pretindeau imuni Când am venit acasă adus de dorul pâinii Pe străzi, în capitală, hălăduiau doar câinii. Când am venit acasă, poporul amuțise, Flinta de haiducie de ani buni ruginise În țară tronau popa, jandarmul și primarul
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
La cârma României au instalat neghiobii. Când am venit în țară adus de dorul pâinii Am cumpărat o armă, căci mă așteaptau câinii! Când am venit în țară plecase tineretul Ce-și căuta de lucru colindând Occidentul. Au plecat la căpșuni medicii și chirurgii, Spitale, ca și școli, piereau la umbra crucii. Cum am venit acasă cu gând la re-ntregire Refuz să retrăiesc o nouă amăgire Când am venit în țară ne sufoca teroarea Că marile puteri ne-au injectat tumoarea
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
e nu doar un zmeu dar și un uriaș. Auzisem că iubea mult marea lui grădină, pe care o avea într-o vale în spatele casei. Aceasta era plină cu tot felul de bunățăți, mai ales o parcelă destul de mare cu căpșuni, pe care am descoperit-o într-o zi când, împreună cu prietena mea Pușa și fratele ei Titi, ne aflam în vizită la o mătușa de-a lor care locuia într-un sat apropiat de-al nostru. Știam că aceasta este
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
mamă! Ca să uităm de mâncare, ne-am uitat cu toții prin curte, doar, doar, o să găsim ceva ca să ne jucăm când deodată am ajuns aproape de grădina zmeului. Am privit prin gard și mi-a lăsat gura apă, când am văzut atâtia căpșuni. Am chemat încet pe cei doi prieteni și când au văzut și ei ne-am hotărât să mergem acolo. Știam că nu este frumos să furi, dar ne-am gândit că nu va ști nimeni dacă pregătim un plan bun
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
pe cei doi prieteni și când au văzut și ei ne-am hotărât să mergem acolo. Știam că nu este frumos să furi, dar ne-am gândit că nu va ști nimeni dacă pregătim un plan bun de atac asupra căpșunilor zemoase. Eu, care eram creierul acțiunii, am hotărât ca Titi, pe care îl poreclisem ,,Mozoc,, din cauză că îi curgea mereu nasul, să-l trimit în spatele grădinii dincolo de gard, să stea ascuns în iarbă și să dea semnalul printr-o fluierătură dacă
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
-l trimit în spatele grădinii dincolo de gard, să stea ascuns în iarbă și să dea semnalul printr-o fluierătură dacă cumva vine zmeul. Așa am și făcut iar eu cu Pușa am sărit gardul și am pus în șorțuleț destul de multe căpșuni. Noi nu știam că ,,Mozoc,, atipse în iarbă din cauza soarelui si a bâzâitului de insecte care îi cântau la ureche, așa că am auzit glasul zmeului care se apropia de noi și am înghețat de frică. Eu am dat repede fuga
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
de Al.Florin Țene Arzând ca o torță Departe de trupul tău pe malul mării Mă simt ca Orfeu rătăcitor pe ape Și nici o liră nu vibrează pe coarda zării Să mă îmblânzească simțindu-te aproape. Nu-ți mai simt căpșunile buzelor deșarte Și nici sânii piersice coapte, Marea sublimă la picioare mă desparte De tine și-n scoici mi-aduce șoapte. Mă simt un vârtej de flăcări pustiit Și-aș vrea din lut să-ți modelez cu forță Trupul tău
ARZÂND CA O TORŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364558_a_365887]
-
2011 Toate Articolele Autorului Arzând ca o torță Departe de trupul tău pe malul mării Mă simt ca Orfeu rătăcitor pe ape Și nici o liră nu vibrează pe coarda zării Să mă îmblânzească simțindu-te aproape. Nu-ți mai simt căpșunile buzelor deșarte Și nici sânii piersice coapte, Marea sublimă la picioare mă desparte De tine și-n scoici mi-aduce șoapte. Mă simt un vârtej de flăcări pustiit Și-aș vrea din lut să-ți modelez cu forță Trupul tău
ARZÂND CA O TORŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361549_a_362878]