2,573 matches
-
tău? Spune-mi cine este femeia aceasta șatena cu ochi verzi, păr cârlionțat, buze cărnoase, obraji rumeni, gene lungi, sprâncene arcuite, pleoape proaspete, gât de lebădă, piept de mironosiță, umeri de martiră, mijloc de sirenă, abdomen de câmpie, picioare de căprioară, degete de salcie, degete... Parcă zâmbește, parcă vorbește, parcă citește, parcă leagănă, parcă mă leagănă... Cine este bărbatul ce strunește hățurile și pocnește din bici peste iepele cerului mai ceva ca Sfântul Ilie? Bărbatul cu pufoaica duhnind a transpirație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
orar sau pleacă când sunt gata Încărcate? Trebușoara asta ne-a luat mai mult de o săptămână. Aveam nevoie de o rezervă de mâncare și apă. Încet-Încet, am făcut rost de un bidon pentru apă și de niște carne de căprioară, afumată, de la gazdele noastre de pe traseu. Cât despre pâine, a fost ușor. Doar aveam un regim special. Orice colțișor de pâine În plus Îl uscam și Îl puneam Într-un sac. Toate astea le țineam pe tractor. După vreo săptămână
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
venit. O să mă duc la... ei, da, la fabrica de scriitori a lui bădia Mihai și n-o să mai auziți din gura mea nici un stih!... V-ați lins pe bot!... O poezie, maestre, spune-ne o poezie!... Pe-aia cu căprioara!... îi cerură în cor toți studenții, de parcă l-ar fi cunoscut de când lumea pe marele poet, care se nimerise atunci în mijlocul lor. Victor nu-l mai văzuse însă niciodată și habar n-avea cine putea fi, dar ceva în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și căruia i s-ar fi potrivit mai bine o uniformă albastră cu epoleți înstelați. Individul era numai ochi și urechi și își ținea mâna dreaptă vârâtă în buzunar, în timp ce cu cealaltă se scobea încet în nas. Pe-aia cu căprioara nu v-o zic, că mai trebuie s-o perii și s-o descânt oleacă, vesti tânărul poet, cuprinzându-și cu privirea ceata de admiratori. Brusc, el începu să se caute prin buzunare, apoi prin rubașcă, și din nou prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
două femei înaintează încet spre ruina vechiului conac Racoce. Gerul a mai scăzut, cerul plumburiu pare să strivească pământul. Zăpada poartă pe ea amprente ale viețuitoarelor pădurii, care desigur dau târcoale toată noaptea în căutarea hranei. "Urme de vulpe.... de căprioară... de bursuc...", le identifică Teodora. Anul ăsta nu le-am dat cereale și rău am făcut, a pus Artenie doar fân și sare, o să vezi chiar lângă ruină că s-au înfruptat. Aș vrea să încercăm să intrăm în singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în tăcere viitoarea doctoriță. După un număr nedefinit de ani, domnul doctor T. Geambașu s-a prezentat la cabinetul medical de la Clinica Universitară Iași al doamnei profesor universitar doctor Vasilica Cimpoieșu, purtând sub braț o mapă elegantă din piele de căprioară ce conținea câteva filme cu zona anală a tatălui său, care evidențiau o suferință în fază terminală. Unde l-ai tratat până acum? l-a întrebat pe fiul pacientului doctorița. La mine, la Dumbrava... Ce medicație i-ai administrat? Citostatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și mă scotea din apartament ca pe un cățeluș de companie; numai curelușă nu aveam. Și tot ca pe un cățeluș de companie mă ținea, în vreme ce stăteam lângă fotoliu, la picioarele ei, pe covorul peste care aruncase o blană de căprioară, trecându-mi la nesfârșit mâna prin păr, vorbind ore în șir cu suratele ei. Uneori simțeam și faptul că Jojo, cățelușa ei pekineză, este geloasă, pentru că nu se bucura, pe timpul prezenței mele, de același tratament. Iar eu, bineînțeles că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
friguț. Ploile aduceau gunoaie pe apele de la canal. Acestea veneau în valuri vălurele. Câte o frunză pe ici, pe colo de salcâm sau de tei plutea pe râul respectiv. E primăvară. În tabloul înrămat cu o ramă groasă, lată, arămie, căprioara zveltă, subțirică și drăguțică soarbe apă din pârăul rece de munte, cu apa limpede, netulburată deci, prin care se văd ca prin urmare pietrele și pietrișul gri. Pietricele mărunte se întrezăresc prin șuvoiul de apă limpede, de izvor. Copacii înmuguriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de apă limpede, de izvor. Copacii înmuguriți, cu muguri, care au chiar și înfrunzit, au coroana rotundă, cu crengile maronii, și sunt deși. Ca un crâng din care se surprinde un luminiș în care este o poieniță. Luminiș, crâng, poieniță. Căprioară. Căprioara bea apă atingând suav, de-abia de-abia cu boticul șuvoiul de apă ce curge prin acel luminiș și prin acea poieniță. Tabloul este aurit, auriu. Aur și argint. Auriu, aurit. Argint și aur. Ungaria, Iugoslavia, Ucraina, Letonia, Thailanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
apă limpede, de izvor. Copacii înmuguriți, cu muguri, care au chiar și înfrunzit, au coroana rotundă, cu crengile maronii, și sunt deși. Ca un crâng din care se surprinde un luminiș în care este o poieniță. Luminiș, crâng, poieniță. Căprioară. Căprioara bea apă atingând suav, de-abia de-abia cu boticul șuvoiul de apă ce curge prin acel luminiș și prin acea poieniță. Tabloul este aurit, auriu. Aur și argint. Auriu, aurit. Argint și aur. Ungaria, Iugoslavia, Ucraina, Letonia, Thailanda, India
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
înfloriți, vântul adie, razele soarelui sunt calde și blânde, și cântă păsărelele lângă izvorul mic, cu pietre. Eu stau pe iarbă și mângâi o pisică neagră. Nu, de aici nimeni nu vrea să plece. Ici și colo zburdă dalmațieni și căprioare sprintene. Doi cerbi se înfruntă. E city-ul mare și frumos, cu blocuri imense, cu civilizația anului 2004: electrocasnice, automobile, imense biblioteci, birouri elegante, universități dotate, baruri și cluburi de vrei. Nu se doarme niciodată. Și eu citesc basme cu Ivan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
acțiunea dură a drujbarului. Am continuat să privesc și mi-am îndreptat ochii în sus, spre vârful copacilor care erau încă în picioare, și am observat că ei strigă să rămână în viață cu ramurile către cer răsfirate. Iepurii și căprioarele după hrană umblau, păsările pe la dosuri sporovăiau și la stele se rugau, dar acestea n-aveau cum ajutor să le dea. După ce am revenit acasă după câteva zile, am compus poezia „Spirite în agonie,” pe care o închin copacilor, acestor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a păcii între animal și animal, între om și animal. Nu trăim în Împărăția lui Dumnezeu de la sfârșitul timpurilor, pe care profetul Isaia a descris-o în Biblie (11, 6), unde lupul trăiește împreună cu mielul, iar leopardul se culcă lângă căprioară, unde vițelul și puiul de leu vor mânca împreună și un copil îi va paște. Așadar nu îmi fac iluzii, ființele vii, oricând și oriunde, pot supraviețui numai în dauna altor ființe vii și doar distrugându-le. Noi oamenii nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cu jabou plisat și apretat, cu bumbi sobri de argint - ascultând primul de decretul de austeritate Împotriva luxului Curții, pe care tocmai Îl promulgase -, ținând neglijent În mâna-i palidă și fină, cu vene albăstrui, o mănușă din piele de căprioară pe care și-o ducea uneori la gură ca să-și ascundă un zâmbet sau câteva cuvinte către Însoțitorii lui, În care entuziasmul publicului Îi recunoscuse, alături de câțiva gentilomi spanioli, pe prințul de Wales și pe ducele de Buckingham, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Badoiu Raluca Nicolae Labiș s-a născut pe 2 decembrie 1935, a fost unul dintre cei mai mari poeti români. Criticul Eugen Simion l-a supranumit „buzduganul” generației șaizeciste. Poemul său cel mai celebru, ,,Moartea Căprioarei", apare în ,,Viața Românească" în anul 1955. În 1955-1956, Labiș a scris opere lirice. Multe dintre ele, deși publicate în reviste, nu a făcut parte din primul său volum, ,,Primele iubiri", care a apărut cu întârziere în toamna anului 1956
Personalitatea zilei: Nicolae Labiș by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80634_a_81959]
-
După ce a fost omorât într-un parc național din SUA, în burta unui piton gigant, de 4,8 metri lungime, a fost găsit cadavrul integral al unei căprioare adulte, de mărimea unui copil. Skip Snow, specialistul care a condus autopsia șarpelui, spune că burta animalului avea o circumferință de 1,11 metri, iar căprioara cântărea 34,4 kilograme, scrie " Este cu siguranță un eveniment extrem, care arată că
VEZI ce se poate ascunde în burta unui piton de 5 metri () [Corola-journal/Journalistic/68478_a_69803]
-
piton gigant, de 4,8 metri lungime, a fost găsit cadavrul integral al unei căprioare adulte, de mărimea unui copil. Skip Snow, specialistul care a condus autopsia șarpelui, spune că burta animalului avea o circumferință de 1,11 metri, iar căprioara cântărea 34,4 kilograme, scrie " Este cu siguranță un eveniment extrem, care arată că pitonii pot mânca lucruri uriașe", a precizat Snow. Acesta a explicat și cum a reușit șarpele să prindă căprioara: s-a luat după urmele animalului, l-
VEZI ce se poate ascunde în burta unui piton de 5 metri () [Corola-journal/Journalistic/68478_a_69803]
-
o circumferință de 1,11 metri, iar căprioara cântărea 34,4 kilograme, scrie " Este cu siguranță un eveniment extrem, care arată că pitonii pot mânca lucruri uriașe", a precizat Snow. Acesta a explicat și cum a reușit șarpele să prindă căprioara: s-a luat după urmele animalului, l-a apucat cu dinții lui ascuțiți, i-a zdrobit oasele înfășurându-se în jurul său, după care a înghițit cadavrul. La scurt timp, însă, pitonul a fost omorât și el. Daily Mail scrie că
VEZI ce se poate ascunde în burta unui piton de 5 metri () [Corola-journal/Journalistic/68478_a_69803]
-
cu frații și surorile de la Răsărit. În multe case au fost incendii. 4 Noaptea se întâmpla să calce pe câte-o mină din zona morții câte-un mistreț și să-și dea duhul. După cum urla, știai că n-a fost căprioară. Căprioarele urlă altfel decât mistreții, însă mor în același fel. 5 O dată am strecurat o carte a lui Gorbaciov peste graniță în Berlinul de Est. Castraveți la grădinar. Comparația asta e totuși chiar inexactă. 6 Toată viața mea, RDG a
Michael Augustin - Bucăți din Zidul Berlinului by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Journalistic/6792_a_8117]
-
frații și surorile de la Răsărit. În multe case au fost incendii. 4 Noaptea se întâmpla să calce pe câte-o mină din zona morții câte-un mistreț și să-și dea duhul. După cum urla, știai că n-a fost căprioară. Căprioarele urlă altfel decât mistreții, însă mor în același fel. 5 O dată am strecurat o carte a lui Gorbaciov peste graniță în Berlinul de Est. Castraveți la grădinar. Comparația asta e totuși chiar inexactă. 6 Toată viața mea, RDG a fost
Michael Augustin - Bucăți din Zidul Berlinului by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Journalistic/6792_a_8117]
-
Ochiul "parcă omenesc" al sitarului suprimă orice comentariu. Cea mai frumoasă pagină dedicată agoniei unui animal îi aparține lui Mihail Sadoveanu. Scena n-are martor vizibil, iar sentimentul se dizolvă în descrierea ei "obiectivă". Rănită de glonțul unui vînător, o căprioară moare în inima codrului: "Umbra creștea în juru-i. Lucirile de pe vîrfuri ale soarelui se șterseseră. Pădurea avea în răstimpuri înfiorări rare, după care urmau alinări, liniști ca din alte lumi. Și căprioara sta singură; și sîngele i se scurgea în
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
ei "obiectivă". Rănită de glonțul unui vînător, o căprioară moare în inima codrului: "Umbra creștea în juru-i. Lucirile de pe vîrfuri ale soarelui se șterseseră. Pădurea avea în răstimpuri înfiorări rare, după care urmau alinări, liniști ca din alte lumi. Și căprioara sta singură; și sîngele i se scurgea în iarba moale a țărmului. își plecă o dată botul uscat spre luciu, apoi iar rămase neclintită. Din nesfîrșite depărtări răzbăteau vibrările melancolice ale cornului, tot mai stinse; bătaia copoilor amuțise; sara venea, și
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
depărtări răzbăteau vibrările melancolice ale cornului, tot mai stinse; bătaia copoilor amuțise; sara venea, și prin bradul de pe pisc trecu o oftare. în liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a celei dintăi steluțe. Căprioara avea un muget abia auzit, și ochii îi luceau în cea din urmă lumină a malului. Așa sta singură și murea, sub pletele mestecenilor cu trunchiuri albe." (în pădurea Petrișorului) Sincronia în absolut a operelor de artă ne permite să
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
de nous, débiles que nous sommes! Comment on doit quitter la vie et tous ses maux, C^est vous qui le savez, sublimes animaux! Și astfel, în auzul domniei tale, scumpe domnule Odobescu, "vibrările melancolice ale cornului" care jelesc moartea căprioarei se vor uni peste timp cu "vibrațiunile melancolice și prelungite" ale aceluiași instrument, evocate nostalgic în Psevdo-kinigheticos : "din minutele pe care în singurătatea de atunci le socoteam deopotrivă cu secolii, numai acelea îmi erau mîngîioase, cînd vocea cornului îmi legăna
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
primul foc, să văd "iepurele" cățărîndu-se în plop... Sau să plaseze în drumul meu un urs împăiat de la muzeul școlii din localitate și eu să trag pînă îmi ies ochii... Ori să-mi trimită, ca la oaspeți de onoare, o căprioară dresată, care să se așeze în bătaia cătării și să mă roage în genunchi s-o împușc...ť" Din toate variantele presupuse, una chiar se confirmă: "în fața mea aștepta un urs enorm. ŤNu mișcă. înseamnă că-i împăiat. Parcă îi
Epistolă către Odobescu (XII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7574_a_8899]