753 matches
-
pe bărbat viguros și tânăr, pentru a-l face neobosit în pat, pentru a preveni deteriorarea vitalității lui și a-i menține prospețimea tenului. Coarnele căpriorilor, care sunt încă acoperite de catifea, au cele mai puternice proprietăți afrodiziace. Din moment ce coarnele căpriorilor sunt încă în creștere, ele sunt îmbibate cu hormonii masculini puternici care sunt răspunzători de dezvoltarea caracteristicilor masculine, iar acești hormoni sunt recoltați odată cu coarnele. Pe la începutul secolului XX, medicii ruși au efectuat unele experimente pe șoareci, în cadrul cărora le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
din totalul resturilor identificate, acestea provenind de la 12 indivizi. Pentru cerb s-a estimat un număr de 3 indivizi, pe baza a 158 fragmente osoase identificate pentru această specie, situația datorându-se gradului mare de fragmentare a coarnelor. În cazul căpriorului, s-a apreciat că resturile provenite de la această specie aparțin la 6 indivizi. Pentru cele opt fragmente provenite de la bour s-a apreciat că aparțin la doi indivizi. Equus caballus apare în eșantion printr-un singur rest, un capitatum întreg
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
Ahile. Ahile aleargă după Hector înspăimântat, amândoi sunt asemeni unor armăsari care gonesc la jocuri funerare, să câștige un premiu. Dar premiul de la capătul acestei întreceri este viața sau moartea. Ahile aleargă ca un câine de vânătoare care urmărește un căprior și, când acesta se adăpostește într-un desiș, câinele îl urmărește neabătut, adulmecând, iar până la urmă îl găsește. Și mai aleargă Ahile și Hector într-un fel: ca atunci când visezi că urmărești pe cineva și, oricât de iute ai alerga
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pe mare, îl târăște, legat de car, în jurul mormântului, de câte trei ori. Tot el jertfise pe rugul lui Patrocles, tăindu-le el însuși beregata, pe cei doisprezece tineri troieni pe care în ajun îi capturase, în timp ce tremurau ca niște căpriori. Sufletul lui nu mai găsea plăcere decât în lucrările morții. Cum spune 129 Apolon, inima lui sălbăticită nu mai știa ce sunt blândețea și măsura. Iar moartea lui Hector nu i-a fost de ajuns ca să-și găsească pacea: mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Ahile. Ahile aleargă după Hector înspăimântat, amândoi sunt asemeni unor armăsari care gonesc la jocuri funerare, să câștige un premiu. Dar premiul de la capătul acestei întreceri este viața sau moartea. Ahile aleargă ca un câine de vânătoare care urmărește un căprior și, când acesta se adăpostește într-un desiș, câinele îl urmărește neabătut, adulmecând, iar până la urmă îl găsește. Și mai aleargă Ahile și Hector într-un fel: ca atunci când visezi că urmărești pe cineva și, oricât de iute ai alerga
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pe mare, îl târăște, legat de car, în jurul mormântului, de câte trei ori. Tot el jertfise pe rugul lui Patrocles, tăindu-le el însuși beregata, pe cei doisprezece tineri troieni pe care în ajun îi capturase, în timp ce tremurau ca niște căpriori. Sufletul lui nu mai găsea plăcere decât în lucrările morții. Cum spune Apolon, inima lui sălbăticită nu mai știa ce sunt blândețea și măsura. Iar moartea lui Hector nu i-a fost de ajuns ca să-și găsească pacea: mai trebuia
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
la același exemplu, împreună cu casă se grupează cuvintele care denumesc diversele tipuri de case (argea, bordei, bojdeucă, cocioabă, colibă, magherniță, palat etc., împreună cu derivatele fiecăruia, ca bordeiaș, bordeian etc.), cuvintele care denumesc părți ale casei (talpa casei, stâlp, temelie, acoperiș, căpriori, streașină, burlane, dușumea, zid, perete, ușă, fereastră) sau încăperile (pivniță, prispă, cerdac, pod, odaie, cameră, iatac, sobă, cămară, salon), la orașe casele au și subsol, parter, terasă. Dacă ținem seama de sensurile figurate ale lui casă, cuvântul are legături cu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
care vânătorii înfofoliți în blănuri, ca niște momâi, se gândeau mai mult la chefurile care-i așteptau seara; la ochii albaștri ori negri ai cucoanelor și la cântecul de inimă albastră, cântat la ureche al lăutarilor... decât la fiare, la căpriori și la iepuri pe care, totuși, în haite, le scoteau hăitașii din codrii bătrâni și neumblați ai împrejurimilor fără capăt. Destoinic și priceput, Toma, cunoscător adânc al legilor codrului, dar și al oamenilor generației lui, al slăbiciunilor, a știut să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
după miros, în urmărirea lui... motanul dispare într-o vizuină de viezure. Râsul renunță și se calmează; își pune capul pe labe, ochii îi ard strălucitor în întuneric, apoi, coboară povârnișul rîpos. Noaptea tainică înainta... lupii încetară să mai urle. Căpriorii treceau la adăpat, prin apropierea lui Anton. Chemarea înăbușită a unei cucuvele, din vârful unui gorun, vestea revărsarea zorilor. Deodată râsul prinde un zgomot dinspre vizuina viezurelui.. Ca o umbră se prelinge cu trupul lipit de pământ, dar motanul îl
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
coastă cercetă vizuinile printre rădăcini, dar fără speranța de a gasi ceva. ...Februarie geros veni ca o vijelie. În partea de răsărit a povârnișului asupra căruia vântoasa începuse să se năpustească, nu era chip să se gasească vreo pradă, deoarece căpriorii și mistreții s-au refugiat în râpile dinspre apus, unde se puteau adăposti de vântul aspru de la răsărit. Jderul se hotărî să treacă dincolo de creastă, spre apus... În timp ce suia povârnișul prin stejărișul luminos, auzi pași.. Vâjâitul ninsorii îl împiedecă să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
niște tufișuri și fagi uscați; adulmecă o clipă înconjurul, ridicându-și capul cu urechile ciulite... și, încă unul, două salturi și intră în pădure unde putea învinge orice dușman și de a ține piept vremurilor grele ce aveau sa vină... Căpriorul ntr-un început de decembrie... Pe unde umbla Anton iarna, nu mai erau poteci ori, măcar cărări bătute de sălbăticiuni... ci, numai pădure și trunchiuri doborâte de vijelii... și, zăpada care acoperea totul. Liniștea și tăcerea stăpâneau întreg cuprinsul. Ceva îi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cărări bătute de sălbăticiuni... ci, numai pădure și trunchiuri doborâte de vijelii... și, zăpada care acoperea totul. Liniștea și tăcerea stăpâneau întreg cuprinsul. Ceva îi atrase atenția... ceva, care mișca.. Un mic animal zăcea întins sub un lăstăriș. Era un căprior foarte tânăr, căruia deabia acum îi dădeau cornițele; avea trupul subțire și spinarea semăna cu niște desene pe care nu le mai văzuse. Anton se apropie de el, inima îi bătea cu putere. Când îl simți apropiindu-se, micul animal
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
încercă să se ridice și să fugă; instinctul de apărare îl obliga să fugă... dar, căzu din nou, greu, la pământ și nu se mai putu urni. Anton se ghemui lângă el, sub lăstăriș, și abia atunci observă ca bietul căprior avea un picior rupt. „Norocul lui, că prădătorii încă nu i-au luat urma!“, murmură Anton. Piciorul drept, din față, care era rupt, îi atârna moale. Îl potrivi și i-l legă îndată între două bețe. - Poate că și-a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din față, care era rupt, îi atârna moale. Îl potrivi și i-l legă îndată între două bețe. - Poate că și-a pierdut mama, și căutând-o, s-a rătăcit! murmură pădurarul. Acum, când Anton era lângă el, puiul de căprior încetă să mai geamă. Numai când îl atingea, ori făcea gestul să-l mângâie ușor, căpriorul începea să tremure din tot trupul și, sub freamătul acela, pielea i se încrețea... îi putea simți toți nervii vibrând. În ochii lui strălucitori
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
două bețe. - Poate că și-a pierdut mama, și căutând-o, s-a rătăcit! murmură pădurarul. Acum, când Anton era lângă el, puiul de căprior încetă să mai geamă. Numai când îl atingea, ori făcea gestul să-l mângâie ușor, căpriorul începea să tremure din tot trupul și, sub freamătul acela, pielea i se încrețea... îi putea simți toți nervii vibrând. În ochii lui strălucitori pâlpâia o flăcăruie de teamă. Anton nu-l putea lăsa, acolo, în zăpada, chiar înainte să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
acolo, în zăpada, chiar înainte să se întunece. Sigur că frigul avea să-l doboare înainte, poate, ca răpitorii să-i dea de urmă. Anton îl ridică în brațe, apucându-l pe sub pântece și, porni spre casă; în mers, micul căprior își întorcea botul înspre el, privindu-l cu ochii umezi, limpezi ca un cristal, până în adâncul irisului. Acum, că se afla la el în brațe, micul animal nu mai tremura, ci părea aproape recunoscător salvatorului său, că-l ținea atât
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îndepărtate asemănări, își zise că, pesemne, așa fuseseră și ochii ei, blânzi și plini de duioșie. Cornițele abia începeau să-i crească, se simțeau mijând ca doi muguri sub atingerea ușoară a degetelor. Odată întins în culcușul pregătit de Anuca, căpriorul își rotea mereu privirea în jur și ochii lui sălbatici scrutau înconjurul. Bucuria Anucăi nu cunoștea margini; își lăsă capul în jos, lipindu-și obrazul de botul lui lung și ascuțit. După Pârvu și Suru, avea încă un prieten... care
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
capul în jos, lipindu-și obrazul de botul lui lung și ascuțit. După Pârvu și Suru, avea încă un prieten... care, nu vorbea niciodată, care nu-i spunea vorbe rele, ori de dojană ca ale copiilor din satul din vale. Căpriorul îi deveni prieten bun; stând alături de el, simțea că se apropia de ceva din propria ei făptură, ceva ce se pierduse.. Soarele îi era mai bun, viața nu i se mai părea amară și tristă, animalele, se știe, sunt mult
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
viața nu i se mai părea amară și tristă, animalele, se știe, sunt mult mai înțelegătoare decât oamenii ... în stare de sentimente mult mai puternice și mai durabile. - Am să-i pun numele „Nică“ murmură ea. Când îl striga... „Nică“, căpriorul tresări și ciuli urechile. Așa îl boteză, findcă Anton l-a găsit în ziua de Sf. Nicolae. În scurt timp, Nică se învățase s-o aștepte, și de cum o zărea venind, ridica botul, parcă sa adulmece mirosul ei și aerul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
timp, Nică se învățase s-o aștepte, și de cum o zărea venind, ridica botul, parcă sa adulmece mirosul ei și aerul din jur. Se uita la ea cum se apropia, și ochii îi străluceau. Anuca se apropia de el, și căpriorul își freca gâtul mlădios de șoldul ei, mângâindu-l parcă, prin acea atingere, ca o pisică mulțumită. Acum se ținea pe picioare. Totuși, nu avea curajul să umble pe afară prin zăpadă; o adulmeca doar, și atât, ori se tolănea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la el, Anuca rămânea ca vrăjită. În mușchii picioarelor lui zvelte simțea parcă țesătura subțire a nervilor. Când îl netezea pe spate cu mâna, părul catifelat, parcă, îi fremăta sub palme o lumină clară și palpabilă. Îi plăcea totul la căprior, dar mai ales aerul lui semeț și de măreție... maiestos. Căpriorul avea ochii luminoși, puri și expresivi. Anuca nu-i ascundea nimic din viața ei... I se adresa ca unui om, și-l înțelegea dacă o aproba sau nu, din
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
simțea parcă țesătura subțire a nervilor. Când îl netezea pe spate cu mâna, părul catifelat, parcă, îi fremăta sub palme o lumină clară și palpabilă. Îi plăcea totul la căprior, dar mai ales aerul lui semeț și de măreție... maiestos. Căpriorul avea ochii luminoși, puri și expresivi. Anuca nu-i ascundea nimic din viața ei... I se adresa ca unui om, și-l înțelegea dacă o aproba sau nu, din felul în care se uita la ea, cu ochii lui mari
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o noua viață pe care o trăia în afara pereților casei, într-o adevarată libertate. Nică o învăța cum trebuie să iubeasca lucrurile, cu ce tulburare a sufletului, cu abnegație și blândețe, cu înclinația lor naturală, cu deprinderile și destinul lor. Căpriorului îi plăcea fânul, îl mânca cu o plăcere tainică, savurându-l ca pe ierburile proaspete vara. Anuca se așeza lângă el și-l privea cu un fel de bucurie în tot corpul, și ochii îi străluceau de lumină când îl
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
încât în noaptea aceea nu reuși să adoarmă de grija lui. El nu era ca Suru, care se putea apăra de răpitori. Trecuse o zi de când nu pusese nimic în gură... Nu mai simțea nimic... gândul ei era numai la căprior, rămas singur în urgia codrului, înconjurat de prădători... Poate că acum, în clipa asta... era într-o situație fără scăpare, era un condamnat... și ea, Anuca nu putea face nimic... Își frângea mâinile de durere. Noaptea cădea, în fața ei, ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lumină străbătu scurt, săgetător, amurgul zorilor. Anton mai merse o bucată, apoi coborî o râpă care intră într-o vale largă... Valea lui Darie. Se strecură printre copacii doborâți de furtuni, să se posteze într-un loc cât mai potrivit. Căpriorii, poate, sperând într-o minune, și un lopătar... aveau să treacă peste marginea de sus a crestei. El le cunoștea poteca, spre izvor la adăpătoare. Mistreții o străbăteau chiar prin mijloc, vulpea și lupul ocoleau însă locurile despădurite. Privi în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]