1,500 matches
-
dacă nu purta uniforma. Negrul auster fusese Înlocuit de o pereche de blugi și un tricou roșu, iar părul șaten creț Îi cădea liber pe umeri. Înjură și și-l prinse În timp ce se chinuia să Îmbrace o jachetă groasă cu căptușeală. Măcar unul dintre ei avea să fie Îmbrăcat de iarnă. Logan era Încă În costumul de serviciu. El nu se schimba niciodată la secție. Dat fiind că locuia la două minute de mers pe jos, nu avea sens. Watson li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
însemna că venise în contact cu cerneala pentru luat amprentele înainte de ziua aceea. Am bănuit că furase o foaie pentru amprente goală și o tipărise acasă cu amprentele lui Erick Weir. Folosise ceara aceea adezivă pentru a o ascunde în căptușeala hainei încă de seara: noi căutam arme și chei, nu bucăți de carton, așa că, după ce i s-au luat amprentele, a distras atenția tehnicianului și a schimbat foile între ele. Probabil a aruncat foaia cea nouă sau a scăpat cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să Îl Înfrunte. Cu foc sau blasfemie și trufie. Deocamdată, Dumnezeu te ocrotește chiar dacă, spre seară, mama ta, decăzută din visul acesta frumos, va constata că paltonul tău a fost dat la Întors și că cealaltă parte, iscusit ascunsă sub căptușeală, e roasă de timp și de molii, tu mărșăluiești În continuare pe câmpiile acelea Înnebunitoare și fiecare pas e gând și fiecare gând e Înger și nici nu-ți mai pasă de nimeni și nu-ți mai pasă de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cearșaful de plajă și costumul de baie al Elsei. Un costum întreg dintr-un material supraelastic de culoarea prunei, pe care ea și-l cobora până sub buric, atunci când stătea la soare. Era întors pe dos. Am atins cu umărul căptușeala albă dintre picioare, bucățica aceea de lycra care stătea lipită de intimitatea soției mele. Am dat colțul casei și am intrat în salonul cu marele colțar cu tapițeria din cânepă albastră. Nisipul scârțâia sub tălpi, mi-am scos pantofii, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Apoi au urmat sfaturile și jurămintele. Aplecat pe tejgheaua unui magazin, completam cecul. Am ales cea mai scumpă cască. Mama ta a ciocănit-o cu încheieturile degetelor să-i încerce duritatea, un ultim inutil gest de apărare. Apoi a pipăit căptușeala care trebuia să protejeze capul tău. Capul său. — Ține și cald, a spus și a zâmbit trist. Tu i-ai strâns umerii, ai scuturat-o, ai cuprins-o ca o furtună blândă. Bucuria ta i-a alungat melancolia. Și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
zgâlțâituri. Mi se părea o călătorie în afara vieții. Locul, tovarășul de călătorie, starea mea sufletească, totul era sigilat în interiorul aceleiași consternări. Chiar și sicriul, felul în care, la curbe și pe porțiunile de stradă mai accidentate, se lovea încet de căptușeala de fetru a automobilului. Sau poate corpul Italiei se legăna în interior, în sicriul acela prea somptuos, care îi era larg. Nu caut milă, nu caut nimic, Angela, crede-mă, nu știu nici eu de ce mă întorc la poveștile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
oamenii îngroziți pe care veniseră să îi ajute. Mi-am găsit locul la capătul unei cozi. Înainta câțiva centimetri, apoi se oprea pentru ca bărbații și femeile să își caute cu înfrigurare actele prin sacoșe și buzunare, prin lenjerie și prin căptușelile hainelor mult prea groase pentru dimineața copleșitor de caldă. Deodată, o femeie a început să bocească. Își voia copilul. Unde era copilul ei? Femeile strigau. Bărbații s-au repezit spre pasarelă și se uitau înnebuniți la apa învolburată de lângă motoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să atingă soneria, curățându-și tălpile pantofilor pe preș, ca să nu aducă noroi În apartament. Și iată că În toiul acestui meci de fotbal fără minge ușa se deschise și Ted Îl ajută să se extragă din paltonul pe care căptușeala ruptă a mânecii Îl transformase Într-o adevărată capcană. Fima spuse: Ce vreme groaznică! Ted Întrebă dacă ploua din nou. Deși ploaia se oprise Încă dinainte ca Fima să plece de la clinică, răspunse cu patos: —Încă ce ploaie! Potop, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În care Fima simți un fel de tristețe: —Uite, Fima, nu e treaba mea, dar cred că ți-ar trebui o mică vacanță. Nu ești În cea mai bună formă. Ce să-i transmit Yaelei? Fima băgă brațul stâng În căptușeala ruptă a paltonului și se Întrebă de ce se transformase mâneca Într-o fundătură. Își ieși din fire, de parcă Ted ar fi fost vinovat că i se rupsese căptușeala și șuieră: — Nu-i transmite nimic. N-am ce să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bună formă. Ce să-i transmit Yaelei? Fima băgă brațul stâng În căptușeala ruptă a paltonului și se Întrebă de ce se transformase mâneca Într-o fundătură. Își ieși din fire, de parcă Ted ar fi fost vinovat că i se rupsese căptușeala și șuieră: — Nu-i transmite nimic. N-am ce să-i spun. Nici n-am venit la ea. Am venit să vorbesc cu tine, Teddy, dar tu ești un mare nătăfleț. Ted Tobias nu se supără, mai mult ca sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
scuze față de Rabin: —Trebuie să fug. Întârzii la serviciu. Mestecă o pastilă contra arsurilor, băgă fără motiv În buzunar cercelul Annettei, pe care Îl recuperă dintre mucurile țigărilor Ninei. Îmbrăcă paltonul cu deosebită atenție, ca să nu cadă iar În capcana căptușelii rupte a mânecii. Fiindcă feliile de pâine nu-i astâmpăraseră foamea și oricum le trecuse În contul micului dejun, intră să ia prânzul la micul restaurant de vizavi de casă. Doar că nu mai ținea minte dacă patroana se numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că „o să meargă“, dragul meu Compton? Întrebă el la sfârșitul primei repetiții cu costume. Ce zici, o să cucerim Londra? Compton era Încă Îmbrăcat În costum, a cărui principală trăsătură era o haină cu croială izbitoare, făcută din catifea cafenie, cu căptușeală bleu și nasturi enormi de sidef, evident ideea costumierei despre care trebuia să fie Înfățișarea normală a unui milionar american, dar care Îi stârnea lui Henry părerea de rău că nu se interesase mai Îndeaproape de costumele actorilor și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bine cunoscuta faimă de excentric. Era tipul incorigibil care răstoarnă tava chelnerului, acoperindu-se adeseori ba de Kümmel, ba de brânză rasă. E tipică, dar apocrifă, anecdota cum că ar fi băgat brațul drept În mâneca stângă a pardesiului cu căptușeală ecosez pe care baronul Engelhart se chinuia să și-l Încheie pe scara Hotelului Gibbon; dar nimeni n-a negat faptul că l-a pus pe fugă pe năvalnicul aristocrat, amenințându-l groaznic cu un uriaș Smith Wesson din ciocolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cum ar fi manșetă, ñll, nocomoco și jabuned. Să-i dăm Înainte cu precauție. Manșetă, care ne-ar veni (?) din manș și etă, Înseamnă În dicționar: „Parte a mânecii aflată mai aproape de Încheietura mâinii, mai ales În partea interioară sau căptușeală.“ Ginzberg nu se Împacă cu lucrul acesta. În carnețelul În care a scris cu mâna lui propune: „Manșetă denotă, În versul meu, emoția melodiei pe care noi am ascultat-o o singură dată, am uitat-o și o recuperăm odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
toalete, dușuri („apă caldă din belșug, o să vedeți“). Barnes le prezenta mândru facilitățile, de parcă ar fi făcut reclamă unui hotel. Spațiile de locuit erau izolate foarte riguros. Pe podea erau așternute covoare, iar tavanele erau acoperite În Întregime cu o căptușeală moale, care făcea ca interiorul să pară o canapea matlasată. Dar, În ciuda culorilor vii și a decorațiunilor Îngrijite, lui Norman locul i se păru prea strâmt și Întunecos. Hublourile erau meschine și nu dezvăluiau decât Întunericul de afară. În locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
făcea ca interiorul să pară o canapea matlasată. Dar, În ciuda culorilor vii și a decorațiunilor Îngrijite, lui Norman locul i se păru prea strâmt și Întunecos. Hublourile erau meschine și nu dezvăluiau decât Întunericul de afară. În locurile neacoperite de căptușeală, se iveau buloane masive prinse În pereții masivi de oțel; asta ca să nu uite unde se aflau. Se simțeau ca Într-un uriaș plămân metalic, senzație nu prea departe de adevăr. Aplecându-se, traversară printr-o deschidere a peretelui despărțitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
umplut cu apă? — Sper că n-ai de gând să zbori cu ventuza asta, râse Ted. — Nu, nu. — Ce-i cu huruitul ăsta? Norman avu un moment de panică simțind cum fotoliul Îi Învăluie Întreg corpul, strângândui umerii și șoldurile. Căptușeala din piele Îi Înconjură capul, acoperindu-i urechile, apoi fruntea. Se cufundă tot mai adânc, dispărând În fotoliul care parcă Îl Înghițise. — Dumnezeule!... Apoi fotoliul avu o mișcare bruscă, aducându-l pe Norman lângă consola de control. Huruitul se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe unul din ele. Scaunul alunecă Înapoi și se deschise ca o scoică, eliberându-l. Norman se ridică și privi În spate la urma lăsată de corpul său, care dispărea pe măsură ce fotoliul revenea la forma inițială. Harry Împunse cu degetul căptușeala de piele și auzi gâlgâitul. — E umplut cu apă. — E perfect justificat, spuse Barnes. Apa nu e compresibilă, Într-un scaun ca ăsta poți suporta forțe gravitaționale imense. — Și nava Însăși a fost concepută pentru a rezista la solicitări uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mult mai curios să afle gustul prăjiturii, așa că privi În jos. Prăjitura nu mai era acolo: rămăseseră doar câteva firimituri. „Ce obosit pot să fiu“, Își zise el. Își Întinse picioarele pe măsuța de cafea și-și sprijini capul de căptușeala răcoroasă a peretelui. Probabil că-l furase somnul o vreme, căci se trezi complet dezorientat, pe Întuneric. Se ridică și imediat luminile se aprinseră. Își dădu seama că rămăsese În sala de mese. Barnes Îl prevenise despre adaptarea habitatului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
situație reală, sub apă... — Da, dar trebuie să fi fost testată. — Da, și la toate testele au izbucnit incendii În interiorul habitatului. O altă pauză, pentru reflecție. În cele din urmă, Norman rupse tăcerea. — Incendii grave? — Incendiile tindeau să ardă izolația, căptușeala pereților. — Așadar, incendiile distrug izolația! — Am muri În câteva minute din cauza pierderilor de căldură. Beth interveni: — Cât de grav poate fi un incendiu? Focul are nevoie de oxigen, iar noi aici nu avem decât doi la sută oxigen. — E-adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
roșie furioasă contura ușa peretelui despărțitor ce dădea În cilindrul E. Tina apucă un stingător și pătrunse pe ușă, cu Norman imediat după ea. La Început avu impresia că Întreg cilindrul fusese cuprins de flăcări. Limbi de foc sălbatice topeau căptușeala pereților; nori groși de fum se agitau Înspre tavan. Căldura era aproape palpabilă. Tina agita stingătorul, pulverizând În jur spuma albă. În lumina incendiului, Norman văzu un alt stingător și puse mâna pe el, dar metalul frigea și Îl scăpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Știe oare calmarul ce s-a Întâmplat? Că i-am scăpat, adică?“ Norman se uită În jurul său disperat. „O armă. O armă. Ăsta e habitatul Marinei. Trebuie să fie pe undeva o armă.“ Tentaculele rupseră salteaua și bucăți albe de căptușeală căzură jos, În cilindru. Eliberate din strânsoare, căzură apoi și bucățile mari din saltea. Apoi tentaculele Începură să șerpuiască din nou prin habitat. Căutau. „Știe“, Își spuse Norman. „Știe că am scăpat și că mă aflu pe undeva pe-aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de trecere ce ducea În sufrageria cu peretele fisurat. Se cațără rapid. Trebuia să găsească gaz, niște rezervoare, ceva. În sufragerie era beznă, cu excepția luminii reflectate a proiectoarelor, filtrată prin fisura din perete. În apă pluteau perne și bucăți de căptușeală. Ceva Îl atinse și văzu o față acoperită de șuvițe de păr; când părul se mișcă, observă că o parte a feței lipsea, fiind tăiată Într-un mod grotesc. Tina. Norman se Înfioră și Împinse cadavrul Într-o parte. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
care se sinuciseseră. Odată mi-a spus „bună“ și mi-a adresat un zâmbet dulce, deși abia schițat. Am crezut că l-am judecat greșit, dar mai târziu am descoperit că era beat criță. Întotdeauna avea la el, ascuns în căptușeala zdrențuită a pardesiului negru, un exemplar jerpelit din Fear and Loathing in Las Vegas sau American Psycho. Voia să facă parte dintr-o trupă și să se sinucidă când împlinea optsprezece ani. Deși eu ajunsesem la concluzia că probabil își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Și dacă rochia era nițel cam prea scurtă pentru mine, expunându-mi o porțiune alarmant de mare din coapsă - asta fiindcă Helen era cu mult mai scundă decât mine -, atunci cu-atât mai bine. Alte aluzii referitoare la transparențe și căptușeli erau de neluat în seamă. Plus alte aluzii, de data asta venite din partea mamei, care a intrat în cameră, în timp ce mă pregăteam, ca să-mi vorbească, și care mi-a pomenit de miei și de anumite oi care se întâmplă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]