2,014 matches
-
n-am pățit-o ca Nastratin acela al tău, fiindcă eu anume am făcut-o, ca să începem săptămâna cu voie bună. Priceput-ai, Alecule? Am băgat la cap, Pavele. Dacă l-am găsit și pe cel de al optulea mă... cărăuș, atunci la drum, flăcăi, că ne prinde ziua dormind pe poala cămeșii fimeii! - a comandat Mitruță râzând. Au intrat în plină pădure și după cum se așteptau, grosimea omătului s-a dovedit o piedică mare. Cred că trebuie să mergem cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pățească asemenea nenorocire! Da’ nu s-a face el bine? Să vedem atunci cine îi mai stă în cale? Mă întreb însă cine or fi cei care l-au pălit atât de rău? Numai unii care știau că are gologanii cărăușilor la el... Cred că îl urmăreau ei de multă vreme și pe vifornița ceea i-o venit de hac! Dacă era altul mai slab în locul lui, cred că era mort!” Îndată a intrat Măriuța, cu o strachină plină cu ciorbă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu m-am înșelat. Da’ unde-i Hliboceanu? Lasă treaba asta după ce descărcăm, că dacă ne întindem la vorbă ne apucă miezul nopții aici - a răspuns Mitruță. Atunci, la magazie, oameni buni! - s-a învoit Aizic, privind la fiecare din cărăuși, doar-doar s-a găsi unul dispus să-i vorbească despre Hliboceanu. Cărăușii însă au trecut la treabă fără nici o vorbă. După ce au terminat, Cotman și Mitruță au intrat la Aizic. Ia să vedem noi cât ați adus? A luat hârtiile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe o mireasă cu mine. Și să știi mătăluță că nu dau greș! În cătănie eram primul pe companie la tragere!... Da’ bine, omule! Când ai avut tu timp să fii și vânător, pentru că de când te știu ai fost tot cărăuș. Taică-meu o fost vânător și eu de mic mă țineam de coada lui...Asta am făcut-o până la plecarea la oaste. Pe urmă, toate duminicile erau ale mele. Umblam pe coclauri după tot felul de vietăți... Acum priceput-ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
însă să nu avem nevoie de-adevăratelea de ea, că... Păi, dacă-i vorba pe-așa, atunci vrei-nu vrei, trebuie să mergi la coda șirului de sănii. D apoi asta am hotărât-o deja... Se înserase de-a binelea când cărăușii urcau dealul din marginea târgului.. Mitruță - fiind la coadă - era cu ochii în patru. De fapt, toți cărăușii făceau același lucru... Acum degeaba ne zgâim ca țiganu-n fundul trăistii, fiindcă cei care l-au lovit pe Hliboceanu știu sigur că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vrei, trebuie să mergi la coda șirului de sănii. D apoi asta am hotărât-o deja... Se înserase de-a binelea când cărăușii urcau dealul din marginea târgului.. Mitruță - fiind la coadă - era cu ochii în patru. De fapt, toți cărăușii făceau același lucru... Acum degeaba ne zgâim ca țiganu-n fundul trăistii, fiindcă cei care l-au lovit pe Hliboceanu știu sigur că doar vinerea au pentru ce își pune pielea la bătaie. Puicuță, tu ai dreptate, dar trebuie să ne
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
deschizând poarta. Ce face Hliboceanu? a întrebat grăbit Cotman. Hehei! S-o dat jos din pat și vă așteaptă cu nerăbdare. Numai să punem toate cele la locul lor și am și venit. Când toate treburile au fost făcute gospodărește, cărăușii au intrat în crâșmă, trăgând după ei tot gerul de afară...Cotman n-a mai așteptat nici o clipă. A intrat repede la Hliboceanu. Acesta ședea pe marginea patului. Un zâmbet obosit i-a luminat fața trasă. Cum îi Vasile frate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tu nu ai alta de făcut decât să te faci sănătos. În rest, îi treaba noastră! Și acum, noapte bună! - a încheiat vorba. Noapte bună, Ioane! În zori, Hliboceanu s-a trezit și a stat cu urechea la pândă, până cărăușii au plecat. Pe când lumina zilei învingea umbrele nopții ascunse prin unghere, a intrat Măriuța. În priviri purta o lumină care dovedea că inima îi bătea cu putere... Bună dimineața, gospodarule! Cum ai dormit? Bună dimineața. Cât despre gospodar, să nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ne-am ține dragi și ar afla Costache, știi tu ce s-ar întâmpla, Măriuță? Întâi eu n-aș mai putea da ochii cu el. Apoi cu acel om față de care mi-am dat cuvântul și pe urmă cu ceilalți cărăuși... Până la urmă...adio cărăușie! Iar tu cine știe unde mai ajungi?... Aaah! - a răsunat ca un vaiet glasul sugrumat al Măriuței, căreia îi curgeau deja lacrimile pe obraz... Nu a mai zăbovit o clipă și a pornit spre ușă. Stai, Măriuță! Stai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
deschis ușa și a ieșit fără să se uite înapoi... Liniștea s-a așternut ca un lințoliu, spartă arar de câte un zgomot produs în crâșmă sau în curte... Lui Hliboceanu îi țiuiau urechile de atâta liniște... Îi aștepta pe cărăuși ca pe o izbăvire. Prin minte îi umblau gânduri și gânduri, dar toate sfârșeau cu întrebarea: „Cine sunt cei ce ne-au așteptat și m-au lovit?... Numai că știau pas cu pas toate drumurile noastre. Mai știau apoi că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
minte îi umblau gânduri și gânduri, dar toate sfârșeau cu întrebarea: „Cine sunt cei ce ne-au așteptat și m-au lovit?... Numai că știau pas cu pas toate drumurile noastre. Mai știau apoi că vinerea seara eu port paralele cărăușilor și că eu merg în coada șirului de sănii. Apoi au ales și o noapte cu o vreme turbată ca aceea... Străini de crâșmă nu-s!...Da ’ ia stai, Hlibocene! Tu n-ai băgat de seamă că acum două săptămâni
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
veni pe o asemenea vreme? Numai că oamenii lui Hliboceanu nu prea știau de vreme. Ei știau doar că trebuie să nu-i încurce socotelile negustorului... Ochii măriți de mirare ai angrosistului dovedeau surprinderea care l-a cuprins la vederea cărăușilor. Degeaba îmi mai bat eu capul cu jocul: „Au să vină, n-au să vină”, că ei dau buzna peste tine când te aștepți mai puțin! Acum să nu vi se urce fumul la cap că sunteți grozavi. Cu toate că tocmai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de două ori! - a pornit să-i blagoslovească Puicuță, în timp ce, împreună cuceilalți doi, îi legau fedeleș pe tâlhari. Pe chipurile acestora se putea distinge și frica, dar și șiretenia. Se vedea cât de colo că pândeau o mișcare greșită a cărăușilor... Unde-i pistolul? - a întrebat Mitruță, băgându-i țeava puștii sub nas unuia dintre ei. Nuuu...n-avem pistol - a răspuns acesta tremurând ca varga, ceea ce putea să însemne că frica luase locul curajului. Dar cu ce ați tras în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-i drept, dar cine mă însoțește? - a întrebat Costache. Eu! Pentru că în fața unor asemenea oameni trebuie să stai cu pușca. Nu știi ce zace în scăfârlia lor seacă - a vorbit Mitruță. După ce toate treburile au fost puse la rostul lor, cărăușii s-au adunat în crâșmă... Au mâncat în tăcere fiecare, gândind la cele petrecute în noaptea aceea... Eu nu mai am răbdare până mâine dimineață. Aduceți-i pe cei doi, să văd ce hram poartă - s-a adresat Hliboceanu lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și s-o găsit la ei banii însemnați de el. Așa i-o dovedit pe hoți... Ancheta s-a prelungit până spre chindie. Hoții au fost reținuți, urmând să fie judecați. În toată ancheta nu au pomenit de cai nici cărăușii, dar nici hoții... Când au scăpat de la poliție, au urcat grăbiți în sanie și au dat bice cailor. Erau flămânzi și obosiți mai mult decât după o zi de muncă. Cu banii am avut mare noroc de Aizic, fiindcă altfel
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lămurit Cotman. Drumul n-a durat prea multă vreme... De! Acum mânau doi armăsari, nu o pereche de boi. Pe când înserarea se pegătea să cadă, au ajuns la crâșma din drum. Gata sunteți, oameni buni? - i-a întrebat Hliboceanu pe cărăușii rămași să-i aștepte. Ni s-o lungit urechile de când vă așteptăm - a răspuns Amnar. Eu zic să gustați întâi ceva și apoi să porniți la drum - a venit cu propunerea Costache. Au mâncat pe fugă și au ieșit din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Așa că ai să câștigi procesul. Dacă spui tu, Triță, apoi n-am nici o grijă. Pe când îi procesul? Uite că scrie colo pe țâdulă. Parcă pe joi. Așa că ai vreme să mai stai de vorbă cu advocatul matale și cu ceilalți cărăuși... Procesul, ca oricare altul, a tot durat până hoții au spus și că au avut doi cai care acum sunt la Hliboceanu... Asta s-a dovedit a fi o treabă bună pentru amândouă părțile. Vânzarea cailor la mezat făcea posibilă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ca oricare altul, a tot durat până hoții au spus și că au avut doi cai care acum sunt la Hliboceanu... Asta s-a dovedit a fi o treabă bună pentru amândouă părțile. Vânzarea cailor la mezat făcea posibilă despăgubirea cărăușilor și le mai rămâneau parale și pentru alte daraveri... Când a aflat despre aceasta, Hliboceanu s-a dus pușcă la moș Dumitru și la Pâcu... Moș Dumitre, tot voiai dumneata să cumperi un cal. Uite că ai norocul să iei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ca în tinerețe. Motivul? Prezența celor doi - a lui moș Dumitru și a lui Pâcu... Parcă li se umpluse crâșma de mușterii!... Poftiți la masă, gospodarilor! Cum vedeți astăzi, avem oaspeți fețe alese. Cu chipurile limpezite de apa de la fântână, cărăușii s-au grăbit să-și ocupe fiecare locul lui. D-apoi de când îi visăm și îi așteptăm? - a răspuns Hliboceanu, cu voce joasă și caldă. Dacă ne-om ține de firitiseli, nu mai apucăm să-i bem vinul lui Costache
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pus mâna pe ulcica cu vin. Înainte de a gusta din el,s-a rugat cu glas popesc: Primește-l, Doamne, și pe aista și nu mă osândi pe mine păcătosul, că ți-oi aduce ofrandă încă multe ca aiestea... Râsul cărăușilor nu mai contenea, când Pâcu a vorbit din nou: Râdeți voi, da’ nu știți că mama săraca o vrut să mă facă popă... Și știți de ce? De unde să știm noi ce-o vrut mama ta și ce n-o vrut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
spectacol, ce nobilă activitate! Trecând În pas milimetric de-a lungul unei țâțâni ruginite, caravana s-a pierdut Întâi prin desișul tropical al unui ghiveci de mușcate, prelingându-se apoi pe sub dinții unui pieptene, care le va fi apărut micilor cărăuși ca un schelet de mamut, spre a-și Începe lunga călătorie prin deșertul gălbui al peretelui. Și câte pericole nu s-au abătut asupra drumeților! Dedesubtul grinzii, furtuna dezlănțuită printr-un oberliht le-a măturat din prețioasele poveri, dar s-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și bunic, și-au scos portofelele din buzunarul de la spate al pantalonilor, și-au umezit buricele degetelor cu același gest, au scos câte bancnote a fost nevoie, s-au agitat vreme de-o săptămână să facă cumpărături, să plătească furgonete, cărăuși, zugravi și un muncitor cu o bormașină, după care, mângâindu-l pe Giani, au privit încântați cum ajunsese să arate boxa lor de la scara D. Într-un colț, fixat de tavan cu trei lanțuri groase, era un sac uriaș din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trimis ici-colo cu cîte o treabă. Nu era dintre aceia care să fie legați de glie, de pădure, de animale, cu atît mai puțin de cai. Pentru cai îți trebuie o mulțime de bani, numai dacă nu muncești cu ei, cărăuș ori țăran. El era orășean și funcționar. Îi plăcea că e așa, avea altă lume, alt fel de a trăi decît cei mai mulți din jurul său. Asta îl făcea să fie mai liber, mai puțin dependent de ceea ce-l înconjura, nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vrut să-mi oprească zece lire; spunea că le avea de primit de la mine de acum patru ani, cînd am pierdut la jocul de cărți în casa lui Antonio Guicciardini. Am început să fac tărăboi: voiam să-l învinovățesc pe cărăuș de hoție, deoarece el se dusese să ia lemnele pentru celălalt; tandem 1 Giovanni Machiavelli intră în vorbă la mijloc și ne făcu să ne împăcăm. Batista Guicciardini, Filippo Ginori, Tommaso del Bene și alți cîțiva de la oraș mi-au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
coadă, pe seama căruia au început să circule tot soiul de povești, care de care mai năstrușnice. Drept urmare, la casa omului de la Ruina Siretelui au început să sosească, într-un adevărat pelerinaj, tot mai mulți interesați de coada calului: copii, tineri, cărăuși, geambași, biologi, țărani obișnuiți, intelectuali curioși etc. Dar de ce n-are coadă, bădie? Ca să-l poată pupa curioșii mai ușor la fund! Calul dumitale îi chetros și se opintește bine în ham! Nu-i nărăvaș, după cum se vede la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]