784 matches
-
singură cale, dar infailibilă, de a ști că suntem frați. Nasurile și bărbiile. Bărbiilor, desigur, le pot face vânt într-un minut, spunând că eram aproape lipsiți de ele. Nasuri, însă, aveam categoric și erau aproape identice: două organe mari, cărnoase, încovoiate ca niște trompe, care se deosebeau de orice alt nas din familie cu excepția, evidentă, a scumpului stră-străbunic Zozo, al cărui nas, bulbucându-se dintr-un vechi și timpuriu dagherotip, mă alarmase considerabil în copilărie. (Apropo de nas, Seymour, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
menajeră, Windex, ceară de parchet, cârpe. Ieșea pe pervaz să spele geamurile, lăsînd cadrul ferestrei În jos până la coapse. Micile tălpi de la pantofi Îi erau Înauntrul camerei. Între buze - o rafală de senzualitate de un roșu aprins, asimetrică, sceptică și cărnoasă, de afacere-și-vis - țigareta mocnind la capăt. Mai era și peruca, un amestec de păr de iac și de babuin cu fibre sintetice. Shula, ca toate doamnele, poate, avea nevoi - avea nevoie de gratificare a numeroase instincte, avea nevoie de căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și-și scosese penisul. Era expus către Sammler cu testicule mari ovale, un lucru maro-și-vânăt necircumcis - un tub, un șarpe; peri metalici se zbârleau la baza groasă și vârful se Încovoia dincolo de mâna ce-l sprijinea, demonstrativ, amintind de mobilitatea cărnoasă a trompei de elefant, deși pielea era oarecum irizată mai degrabă decât groasă sau aspră. Peste antebrațul și pumnul ce-l țineau, Sammler fu pus să se uite la acest organ. Nici o presiune n-ar fi fost necesară. În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Unchiul dânsului - a, da, a zis că s-ar putea să veniți, spuse asistenta. Nu o făcu să sune ca și cum fusese o prevestire plăcută. Sub boneta apretată părul vopsit ieșea Înfoiat. La fel și chipul ei, Între două vârste, era cărnos, sănătos, autoritar. Ochii aveau o expresie de suveranitate. Pacienții aveau să fie aduși pe calea pe care trebuiau să meargă: recuperare sau moarte. S-a culcat de tot sau doar a ațipit puțin? spuse Sammler. — E posibil să se trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de război și se dusese acolo imediat. Cizmele uriașe de junglă erau la fel de largi ca și galoșii. Părintele Newell asuda În costumul verde de luptă. Părul tuns ca la pușcașii marini, ochii și ei verzi și obrajii un splendid roșu cărnos. Dedesubt, tancurile goneau și fumul ieșea În nori galbeni din pământ. Puține zgomote se iscau. Domnul Sammler În sala de așteptare tresări acum și se ridică În picioare. Wallace, venind dinspre lumina din tavan de pe coridor În lumina lămpilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în pat, în pijamaua ei din flanel. A împins cartea într-o parte și și-a băgat picioarele sub burta călduță a lui Frisky, pisica ei. Smoky torcea lângă ea, împingându-și lăbuțele muiate în alb în partea cea mai cărnoasă a abdomenului stăpânei. Era mulțumit peste poate. Smoky îi aprecia cel mai tare defectele: abdomenul flasc și lipsa de ambiție atunci când venea vorba de lactate. Smoky îi era superior lui Henry din toate punctele de vedere. Avocatul era încarnarea servietei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu voce scăzută. Aplecat spre urechea ciulită a monarhului, el îi repetă bâiguind informațiile pe care le căpătase. Dar, pe măsură ce ofițerul vorbea, chipul sultanului se lărgea într-un zâmbet amplu, indecent, hidos. N-am uitat nici până astăzi buzele acelea cărnoase care se deschideau, obrajii păroși care se desfăceau parcă până la urechi, dinții rari care credeau că mușcă din victorie, ochii care se închideau încet de parcă primeau sărutarea unei amante, și capul care se mișca cu delectare, înainte și înapoi, înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mulțumindu-se, în ce-l privea, să-i sărute mâna papei, politicos, dar scurt. M-am apropiat la rându-mi. Leon al X-lea stătea nemișcat în fotoliu, arătând un chip spânatec, rotund și plăcut, o gropiță în bărbie, buze cărnoase, mai ales cea de jos, ochi liniștitori și cercetători totodată, degete netede, ale cuiva care n-a muncit în viața lui cu mâinile. În spatele lui, în picioare, stătea un preot care s-a dovedit a fi un tălmaci. Papa își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mă ademenea să mă odihnesc. Și, pe lângă faptul că cireșul era înconjurat de floricele multicolore care formau un covoraș parfumat, în jurul cireșului se plimba o adiere de vânt ce aducea la mine ademenitorul miros al cireșelor, care păreau atât de cărnoase și gustoase, încât m-am oprit din plimbarea mea și am început să mănânc cu poftă din acele cireșe delicioase, zemoase, cărnoase și roșii ca focul. Apoi m-am așezat la umbra acelui cireș și, cum-necum, am adormit. Deodată, m-
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
se plimba o adiere de vânt ce aducea la mine ademenitorul miros al cireșelor, care păreau atât de cărnoase și gustoase, încât m-am oprit din plimbarea mea și am început să mănânc cu poftă din acele cireșe delicioase, zemoase, cărnoase și roșii ca focul. Apoi m-am așezat la umbra acelui cireș și, cum-necum, am adormit. Deodată, m-am trezit parcă pe un alt tărâm, unde totul părea magic - copacii erau încărcați de fructe multicolore și strălucitoare ca niște nestemate
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
Fifty-Fourth, un tip mare și negru înghesuit între pereții de sticlă și oțel ai unei cabine telefonice. Se chinuia îngrozitor acolo, asta era cât se poate de clar. În timp ce mă apropiam, a bătut de mai multe ori cu palma lui cărnoasă și palidă în metalul încins. Țipa - dar n-am înțeles ce. Pun pariu că la mijloc era vorba de bani. Întotdeauna la mijloc sunt banii. Poate și drogurile sau femeile. În canalele străbătute de cabluri de sub străzi, și pe cărările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Da și nu. — Ei, hai. Ooo, trebuie să fii atât de excitat. — Pai, cam așa ceva, am răspuns. Cred că sunt. Într-adevăr, eram într-o cameră încuiată, luminată cu lumânări, complet gol, singur cu harnica She-She, a cărei mână dreaptă, cărnoasă, se mișca mângâietor pe partea interioară a coapsei mele presărată cu păr... Un timp, presat de situație, am ezitat să fac o alegere. Poate că o voi răni pe micuța Moby prin preferința mea pentru talentata ei colegă - poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
proeminente acoperite de carnea lui, și amândoi erau o singură ființă, una cu patru mâini, patru picioare, două capete, și erau înlănțuiți într-un zâmbet. Sânii ei erau la fel de mici ca două smochine uscate în balans, iar ai lui erau cărnoși ca două lubenițe. Penisul bărbatului atârna scurt și gras în căușul aspru al mâinii ei. — Să nu slăbești, îi zise ea. Să nu slăbești niciodată. Rămâi gras. Rămâi Virgil. Cu constituția mea, nici nu prea am de ales, îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dacă voința îi era destul de puternică. începu să exerseze. La prima încercare din podeaua acelui Loc crescu un trandafir. îNu se putea gândi încă la acel loc ca la pântecul surorii lui, mai ales c-o văzuse dispărând pe coridorul cărnos.) Trandafirul muri aproape imediat. Se gândi la asta și apăru un al doilea trandafir. Nu dădea semne c-ar muri. Se uită la podea și podeaua deveni solidă. O acoperea un covor de mătase țesut de mână, cu un Ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mea de burlac. Chiar și așa, poți trece oricând să-mi vizitezi apartamentul. Niciodată nu știi de unde sare iepurele, nu? Îmi aruncă o ocheadă. —Trebuie să spun că Sebastian e un bărbat norocos. O expresie perversă alunecă pe fața lui cărnoasă. Presupun că ai aflat deja de pariul nostru, nu? James scotea ce era mai rău în mine. —Să te punem într-o cocină și să ne jucăm de-a „alegeți elementul în plus“ cu fermierul? am sugerat eu. —O, ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
O nefericită alegere de cuvinte, având în vedere circumstanțele. Capitolul 9tc " Capitolul 9" După cină, ne-am îndreptat către un club din Kensington, care era plin de clone ale lui James Rattray-Potter, numite Toby, Jamie și Harry; mari, cu fețe cărnoase, roz, cu bărbiile deja coborând pentru a se transforma în fălci, atârnând spre corpul durduliu, roz, ce se împrăștia sub costume. Câteva dintre fete erau într-adevăr grase și țopăiau vesele cu bentițele lor de catifea și bluzele bej, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
poate chiar pe spatele bluzei de vânt sau pe șapcă. Gândindu-ți astfel propriul corp, elimini ușor frica dintre gândurile tale. Ai timp să te apuci din nou să compui sânii mari ai uneia dintre fetele din autobuz cu buzele cărnoase și roșii fără a fi vopsite ale celeilalte, ochii albaștri ai celei dintâi cu picioarele lungi și gleznele fine ale celei de a doua. Păru surprins că luminița străfulgeră din nou, mult mai aproape de data asta și apoi se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu coada ochiului, dar mi-am dat seama imediat că acea creatură maronie care fugea ca o săgeată pe podeaua mea din lemn de esență tare era o ploșniță. Și nu orice fel de ploșniță - cea mai mare și mai cărnoasă insectă pe care o văzusem vreodată. Supergândacul era cât pe ce să treacă peste picioarele mele goale Înainte de a dispărea sub bibliotecă. Tremuram, dar m-am forțat să pun În aplicare respirația chakra pe care o Învățasem În timpul săptămânii petrecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
căutăm prea mult, căci Eileen apăru În bucătărie Înainte să reușim să punem urcioarele În echilibru pe tăvi, ca să le ducem Înapoi. Vai de mine, ea trebuie să fie Bettina! spuse ea pe nerăsuflate, alergând spre mine, cu brațele ei cărnoase tremurând. Era grasă la modul plăcut, iar rotunjimile ei de peste tot și zâmbetul imens Îi dădeau un aer de fată de nădejde. Înainte să apuc să mă gândesc măcar la vreo mișcare, mă ridicase ca pe un sugar. —O! Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
probabil la amintirea vreunui pilaf gras de raci, dar nu mă întrerupse, curios să vadă până unde va merge nerușinarea ignoranței mele în materie. ― Cea mai bună parte de mâncat la rac, continuai eu imperturbabil, este gâtul racului, pentru că este cărnos și n-are oase cum are peștele! ― Cum ziseși? sări ca ars profesorul. Care e partea cea mai bună de mîncat? ― Gâtul racului, don' profesor! ― Bine, domnule, dar dumneata habar n-ai de rac și de Zoologie! Păi racul are
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
avea după-masa liberă, Mini se gândi să meargă devreme la Rimi. Va întreba pe Lina ce cale luase de atunci până acum ,,drama Castelului" și va căuta să prindă vreo licărire de adevăr asupra luptei care se dă în trupul cărnos al Lenorei de către o conștiință obscură. Vidul mic al după-amiezii va fi astfel împlinit și asemănarea zilei va aduce astfel cu ca pe Hallipi, dacă nu cumva Hal-lipii trimiseseră spre ea acel zvon matinal. Lina nu era acasă și Rim
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
despre Lcnora nu erau o ciripire plăcută, cum zicea galant, și că ceaiul în tete-a-tete, până vine Lina, era numai o prelungire de informație în folosul acelor socoteli despre existența definită a unui trup sufletesc, care preocupa pe Mini. Acea cărnoasă Lenora, de exemplu, căreia trupul unor simțiri primitive, necontrolate de puțina ei inteligență, îi zvârcolea 70 făptura așa de puternic. Ea singură nu se putea deprinde cu ideea că acțiunea unor sentimente așa de neorganizate putea da așa efecte uimitoare
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
peste casele brune și pe pavelele ce păreau umblate. ... O familie de burghezi flamanzi, rigidă și cinstită, în haine de atlazuri scumpe, cu horbote de muzeu. . . Mai dincolo, fructe clasicizate, cu pielița transparentă, din culori netede, străvezie, care, alături de pasta cărnoasă a noutăților, păreau îmbălsămate în ceară. . . Era, în fine, o pânză mare pe care Mini o avea dragă. O femeie cu rochie de satin albă și cu o pană fabuloasă la pălăria neagră, având alături o ciută strânsă grațios și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
expresia îndurerată a celui care se jertfește pentru o idee căreia i-a închinat întreaga viață. Mai tîrziu am aflat că fiică-sa își ucisese propria mamă cu o secure din panoplie, pentru că nu-i permisese nu știu ce bairam. Frumoasă și cărnoasă, gura ministrului zîmbea plăcut; chenăruiți cu cearcăne, ochii săi clipeau plini de încredere în noi. Cu bilet gratis, ne-au trimis și la circ. Părea ultimul nostru preț înainte de robie. În loc de circ, am preferat să fac o vizită mătușii mele
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o privire grobiană, nu lipsită însă de o înțelegere pe care chiar o puteam crede binevoitoare: „Te-am prins și pe tine dar, uite, deocamdată n-o să pățești nimic”. Pesemne știa cu cine are de a face. Pe fața lui cărnoasă, cu ochișori atît de vii încît îmi păru simpatică, se ivi un zîmbet. - Merge? - Merge! Mi-am băgat capul între umeri, cu senzația că la atât trebuie redusă strategia mea. Primul îmi întinse laba, cinste de care nu s-au
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]