603 matches
-
să am gândurile pe care le am: prea multă nefericire, prea multă iritare sunt în mine, mă comport mai departe ca un locuitor al pământului, ce am fost, decât ca unul al cerului, ce sunt. Ochii mi se opresc pe cărticica pecetluită. Îmi trece prin cap, ca un fulger pe cerul unei nopți de vară, să încerc s-o deschid, acum, în secunda asta să încerc. Îmi iau inima în dinți și, fără nici o pregătire, ridic prețioasa carte. Lazarus nu reacționează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
carte. Lazarus nu reacționează în nici un fel: nici nu mă refuză, dar nici nu mă încurajează. Ba se face chiar că nu mă observă. În schimb, Truman se trezește brusc din picoteală: simte că e rost de ceva palpitant. Țin cărticica în mâini. E ușoară. Îmi zic: Cum să nu fie cineva în stare să deschidă cărticica asta! Dau s-o deschid, sigur pe mine, convins că e simplu, la îndemână. O clipită, privirea mea se întâlnește cu privirea condorului care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Ba se face chiar că nu mă observă. În schimb, Truman se trezește brusc din picoteală: simte că e rost de ceva palpitant. Țin cărticica în mâini. E ușoară. Îmi zic: Cum să nu fie cineva în stare să deschidă cărticica asta! Dau s-o deschid, sigur pe mine, convins că e simplu, la îndemână. O clipită, privirea mea se întâlnește cu privirea condorului care vorbește: figura lui are un aer șugubăț, parcă i se desenează în colțul ciocului și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pomeneală să cedeze. Truman izbucnește în râs, în hohote de râs, ca și când tocmai ar fi asistat la o poantă, la o poznă foarte reușită, în care rolul caraghiosului l-aș fi jucat eu. Lazarus îmi ia din mâini cu blândețe cărticica pecetluită și îmi spune: -Învață să ai răbdare, Veniamin, n-a sosit încă ora, dar e aproape. Pregătește-te să citești curând cartea. Îmi dau lacrimile, de neputință și de rușine. Așa e, nu trebuia să mă grăbesc, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mine cu înfățișarea lui de o bunătate inexprimabilă. Mă mângâie plin de blândețe cu o mână pe creștet, iar cealaltă o ține sub veșmântul său de in luminos. -Veniamin, azi ți se va îndeplini dorința, azi e vremea să citești cărticica pecetluită. Pecetea cade azi pentru tine. Îmi vine să sar în sus de bucurie, pe undeva mijise în mine speranța că asta era surpriza pe care mi-o sugera atât de apăsat condorul care vorbește. Dar nu cutezasem să iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de bucurie, dar mă abțin, îmi stăpânesc emoția, învăț să mă comport și eu cum se cuvine, nu ca un copil fără minte, vreau să fiu la înălțimea momentului. Îngerul Lazarus scoate de sub sutana ce pare croită din aur lichid cărticica mult visată și mi-o întinde fără cine știe ce solemnitate, cu un aer firesc, de parcă mi-ar da ceva ce mi se cuvine negreșit, iar nu cartea tuturor secretelor. Mă pregătesc s-o deschid. Mi-e teamă, mi-e o teamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
plan desăvârșit, în amănunt pus la cale, dintotdeauna pus la cale?!... Ajung la ultimele pagini. Tocmai citesc relatarea ultimului meu vis, cel cu Spaniolu, Pușcărie și Gămălie. Deodată tresar. Descopăr o diferență, în sfârșit descopăr o diferență. Una considerabilă. În cărticica pecetluită scrie că vagabonzii și-au găsit într-adevăr un adăpost într-o baracă, la marginea orașului. Dar aceasta nu e situată lângă barajul lacului de acumulare. Ci lângă o exploatare petrolieră, într-un loc cu sonde ruginite și rezervoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
un adăpost într-o baracă, la marginea orașului. Dar aceasta nu e situată lângă barajul lacului de acumulare. Ci lângă o exploatare petrolieră, într-un loc cu sonde ruginite și rezervoare gigantice de țiței. Apoi, deosebirile se țin lanț. În cărticică scrie altceva: nici pomeneală să plouă și mai cu seamă să plouă torențial, ca la potop. Nu, dimpotrivă. Orășelul Serenite este zugrăvit cum e luat în stăpânire de caniculă, de arșiță, de secetă. Nici strop de apă. Dunărea stă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cap aprobator. Iarăși mă surprind seninătatea, bunătatea, blândețea, umilitatea lui fără de margini, însușiri ce par a vorbi despre o altfel de lume decât a oamenilor, însușiri pe care parcă începe să mi le inducă și mie. Îmi ia din mână cărticica pecetluită și zice: -Drum bun, copile, e vremea să urci la cer... Brusc, fără nici un fel de pregătire, simt că mă înalț. Nu ascund, de multe ori îmi imaginasem scena asta, o vedeam cu desfășurări ritualice poate, dar oricum deosebit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ele înșiram în ordine tactică, fiecare în dreptul său, instrumentația din dotare, un set de pixuri și creioane colorate, dintre care unul era neapărat „chimic“. Îl întrebuințam când ne soseau de la paginație „perii ude“. Mai aveam la îndemână, pentru consultare, o cărticică intitulată Mic îndreptar ortografic, al cărei autor era un lingvist din epocă pe numele său Otobâcu. Pentru noi acest nume devenise substantiv comun și când aveam nevoie de Îndreptar ni-l ceream unul altuia cu vorbele: „Dă-mi otobâcul.“ Primele
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
scot în evidență particularitatea lor, care nu trebuie căutată atât în conținutul textului 1, cât în locul pe care-l ocupă printre „protagoniștii” acestora. Interesantă în acest sens ni se pare intuiția lui Roland Barthes 2, potrivit căruia, atunci când citim această cărticică„noi nu citim un singur text, ci patru texte”3. Dezvoltând o analogie surprinzătoare cu teoria scolastică a celor patru sensuri ale Bibliei 4, Barthes vorbește despre cele patru texte care se nasc din raporturile specifice instaurate între „actorii” Exercițiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
iasă, să izbucnească - „cu o lumină aprinsă din focul izbucnit“, spune Platon - acea diatribă În formă aforistică Împotriva „intelec tualilor“, a falșilor și neisprăviților noștri intelectuali, Împo triva școlii, a dascălilor și a cărților, Împotriva mea și a generației mele, cărticica inti tulată Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă, scrisă Îndată după război, În toamna lui 1918, și apărută În primăvara lui 1919 odată cu revista Ideea Europeană, resimțită printre rânduri de acest pamflet amar, autobiografic În multe privinți; cum și acel manifest
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și fapte din secolul al XVIII-lea românesc, București, 1999. Traduceri: Nuvela polonă contemporană, București, 1965 (în colaborare cu Alice Gabrielescu); Zofia Posmysz, Pasagera, București, 1967 (în colaborare cu Alice Gabrielescu); Janusz Korczak, Regele Macius întâiul, București, 1969; Kazimierz Brandys, Cărticica, București, 1976; Stanislaw Lem, Ciberiada, București, 1976, Glasul Domnului, București, 1997, Catarul, București, 1998; Jan Potocki, Manuscrisul găsit la Saragosa, I-III, pref. trad., București, 1989; Ryszard Kapușcinski, Împăratul, București, 1991, Abanos, București, 2002. Repere bibliografice: Velea, Plămada, 377-381; Literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288189_a_289518]
-
manifestare decisivă a viitorului savant ce avea să devină o autoritate în materie pe plan mondial. Dintre toate cărțile și studiile pe care de atunci le-a consacrat acestui subiect, cea mai luminoasă, mai îndrăzneață, mai necesară găsesc că este cărticica din 1935, Alchimie asiatică. Un model de tratat științific substanțial, concis, de o impecabilă stringență logică, pasionant. Ceea ce se înțelege, sau trebuie să se înțeleagă, este că alchimia, în speță alchimia asiatică, dar în genere alchimia luată în sensul ei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
potcoavă, de potcoavă... Cellalt: Ah, ah ah! destul... destul! Mai tare nu pot plânge, îmi face rău! "Harmoșca" Un tip plin de maximele amare ale lui La Rochefoucauld. Le citează ori le parafrazează necontenit cu răceală în fața ticăloșiei omenești. Această cărticică este evanghelia lui: cu ea poate străbate viața... Rasputin și intrigile politice. Khostov și Rasputin. Freulein și Rasputin etc. Cernișevschi Dobroliubof, critic de geniu Mihailovschi, profesor și publicist Herzen, Ogaref gazeta Kolokol din Londra, prima gazetă liberă în rusește. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la Manolescu, că nu-l „prizează”. „Lasă la mine articolul, că mai lucrez eu pe el”. În loc să-l rupă și să-l arunce la coș, Sp. l-a lăsat. însă culmea e un alt fapt: B. Încă n-a citit cărticica lui Manolescu! *Jurnalul (al meu sau al altuia) n-are nimic de a face cu raportul și, deci, cu delațiunea. Numai o minte deformată poate încurca într-atît lucrurile încît să nu priceapă diferențele. N-am să invoc numai sentimentul onoarei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mea neterminată), cel care în urmă cu 23 de ani mă iniția în viața băcăuană, în timp ce mergeam, pe jos, la Săucești, să organizăm practica pedagogică. Pe atunci el nu-și dezvăluia întreg trecutul (scrisese un volumaș de epigrame, publicase o cărticică despre Fenomenul A.C. Cuza și un studiu despre Otto Briese), ci vorbea mai mult despre proiecte. Din păcate, n-a dus la capăt decît unul: monografia Nicu Enea, editată de Muzeul Județean Bacău, în 1979. Moartea sa e încă o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, dacă măcar ar fi pledat maestrul Ludovic L., atunci era limpede cine trebuie să piardă. Dar așa...? În scuarul din fața Tribunalului s-au adunat tot mai mulți cetățeni hotărâți: unii demonstrau cu cărticica roșie în mâini, arătând că Lucas Ronson reprezintă modelul cel mai tipic de exploatator veros și cereau trimiterea sa la "munca de jos". Pe mai multe pancarte se puteau citi întâmplări cu strălucitele antecedente ale miilor exploatatori veroși reeducați. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
gene, I-a zis : Vei află tu mai tarziu... Copilul meu, copilul meu, Si zâmbetul lui S-a transformat în lacrimi De iubire și durere Și astăzi mai plânge acel copil, Durerea Lui Iisus. Carte Dragă 20.03.2006 Carte, cărticica mea, Te iubesc, oricât ai vrea, Tu-mi ești mare ajutor Și un bun sfătuitor. În zilele senine, Am petrecut cu tine. Dar în zilele mai grele, Tu mi-ai fost că priveghere. Cărticica, draga mea, Nicidecum nu te-ai
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Carte Dragă 20.03.2006 Carte, cărticica mea, Te iubesc, oricât ai vrea, Tu-mi ești mare ajutor Și un bun sfătuitor. În zilele senine, Am petrecut cu tine. Dar în zilele mai grele, Tu mi-ai fost că priveghere. Cărticica, draga mea, Nicidecum nu te-ai uita, Pe cărare când mergeam, Sau pe trepte când urcăm... Tooot, cu mine tu erai, Niciodată nu-mi lipseai Multe lucruri minunate Am găsit în tine, carte ! Tu ești Cartea Cărților, Și Lumina tuturor
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pentru îmbunătățirea calității țăranilor. Exista și o pagină economică cu prețuri la produse agricole din diverse piețe, de la bursele din Galați și Brăila. Cercul "Deșteptarea sătenilor" avea propriile sale producții literare, promovate și prin gazeta amintită, între acestea "Calendarul Sătenilor", "Cărticica de Rugăciuni", "Istorisirea patimilor și Prohodul Domnului", "Unirea Țărilor sub Cuza Vodă"18, "Povești vitejești din vremuri vechi"19. Tot Stoleriu a creat la Baia cea dintâi "Casă de sfat și citire" din România. El a întocmit statutul acestei Case
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
literaturii pentru copii. Numele său adevărat este Ion N. Teodorescu, iar pseudonimul său, Arghezi, provine, explică însuși poetul, din Argesisvechiul nume al Argeșului. A scris proză și literatură pentru copii. Printre volumele sale se numără: ,,Cuvinte potrivite’’, ,,Cartea cu jucării’’, ,,Cărticica de seară’’, ,,Povestirile boabei și ale fărâmei’’. În volumul ,,Cartea cu jucării’’ apar personaje principale copiii scriitorului, Mitzura și Baruțu, în ,,Hoțu’’, ,,Judecata’’, ,,Plicul’’, ,,Zmeul’’. Opere din vol ,,Prisaca’’: ,,Stupul lor’’, ,,Fetica’’, ,,Tâlharul pedepsit’’ din vol. ,,Cartea cu jucării’’: ,,Jucăriile
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
aceste imagini ale „vidului vital” ce se lărgește necontenit și cuprinde lumea fizică și morală, într-o strânsă comunicare. EUGEN SIMION SCRIERI: De pe pământ, pref. Mihu Dragomir, București, 1963; La ritmul naturii, București, 1966; Norii, București, 1968; Agonice, București, 1970; Cărticică de doi ani, București, 1970; Coline, București, 1970; Aventurile extraordinare ale lui Hap și Pap (în colaborare cu Adrian Păunescu), București, 1970; Sala nervilor, București, 1972; Leac pentru îngeri, București, 1972; Cărticică de trei ani, București, 1972; Răsad de spini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
București, 1966; Norii, București, 1968; Agonice, București, 1970; Cărticică de doi ani, București, 1970; Coline, București, 1970; Aventurile extraordinare ale lui Hap și Pap (în colaborare cu Adrian Păunescu), București, 1970; Sala nervilor, București, 1972; Leac pentru îngeri, București, 1972; Cărticică de trei ani, București, 1972; Răsad de spini, București, 1973; Pasteluri, București, 1974; Cărticică de patru ani, București, 1974; Ape cu plute, București, 1975; Limanul orei, București, 1976; Poeme, pref. Eugen Simion, București, 1977; Ploi de piatră, București, 1979; Umbră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
Coline, București, 1970; Aventurile extraordinare ale lui Hap și Pap (în colaborare cu Adrian Păunescu), București, 1970; Sala nervilor, București, 1972; Leac pentru îngeri, București, 1972; Cărticică de trei ani, București, 1972; Răsad de spini, București, 1973; Pasteluri, București, 1974; Cărticică de patru ani, București, 1974; Ape cu plute, București, 1975; Limanul orei, București, 1976; Poeme, pref. Eugen Simion, București, 1977; Ploi de piatră, București, 1979; Umbră pentru cer, București, 1981; Cărticică de cinci ani, București, 1983; Cină bogată în viscol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]