394 matches
-
oprească. Acesta opri. Atunci zise în gând „Slavă Ție Doamne!”. Schimbă câteva vorbe cu omul cu care dealtfel se cunoștea, fiindu-i consătean. Acesta o ajută și-l așeză pe bancheta din spate a trabantului. După ce tânăra profesoară îi mulțumi căruțașului, îl rugă pe acesta să trecă pe la mama ei să o anunțe că se va întoarce acasă ceva mai târziu. Tot acest timp până la spitalul din Târnăveni se scursese ca prin minune, mintea ei refuza să mai gândească sau a
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
tânărul. în camera de gardă doctorul, care era un om în vârstă îi puse întrebări referitoare la incident și identitaea pacientului. Îi povesti împrejurările în care a fost găsit, dar referitor la identitate nu cunoștea nimic, decât ceea ce-i spusese căruțașul, că ar fi agronom și că nu de mult lucrează în cadrul I.A.S. A B. În momentul în care pacientul fusese așezat în pat pentru consultații, în buzunarul de la spate al pantalonilor se văzu actul de identitate. O
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
prinsă cu treburile gospodărești. Ramona fiind singurul copil al familiei Plopeanu, toată grija gospodăriei acum apăsa pe umeri d-nei Neli Plopeanu mama ei, care purta acum și povara multor ani. Când Ramona ajunse acasă, mama ei care deja aflase de la căruțaș îi zise, zâmbind: -“Bunul samarinean” și-a făcut datoria. Atunci Ramona o prinse în brațe pe mama ei și plânse liniștit. -Destul coplia mea, ți-ai încheiat misiunea. -Dar mamă, încă nu și-a revenit. -O să-și revină, copila
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cerut-o și fără o vorbă am recitit corespondența noastră, datată cu 50 de ani în urmă. În clipa aceea am văzut proiectată în cerul nopții imaginea mea, scriind cu amicul meu, Gustav, la masa unei cârciumi de cartier, printre căruțași, zugravi, ratați cu toții, nedefiniți nici de ochii noștri în fumul țigărilor, atât de gros încât puteai să rezemi bicicleta de el. Luminați de un bec murdar, eu îi scriam lui Gustav, el îmi răspundea damnați înainte de a fi nimicuri, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
domnitorului problema interzicerii înhumărilor în cimitirele din jurul bisericilor din capitală, obicei considerat contrar tuturor regulilor de igienă, pentru a se autoriza doar înmormîntările în afara orașului 270. Primul județ din Principatul muntean atacat de holeră a fost Prahova, datorită negustorilor și căruțașilor care circulau pe drumul Brăilei. Astfel, la 24 mai/5 iunie, Departamentul din Lăuntru s-a adresat cârmuirii județului, dîndu-i instrucțiuni privitoare la prevenirea și combaterea holerei. Casele molipsite să fie izolate și curățate, iar cei contaminați să fie feriți
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și anatomist Dimitrie Gerota în relatarea privind participarea sa voluntară, ca medic de regiment, la campania militară din Bulgaria, între 22 iunie - 29 august 1913: "Am anchetat și m-am convins personal - notează profesorul Gerota - că, deși grupele de 4-500 căruțași trebuiau să fie sub conducerea unui ofițer care urma să aibă grija lor și a vitelor lor, totuși, în aceste marșuri de transporturi, nu gradele, ci Dumnezeu avea grija lor, Îmbrăcați numai în cămăși, plouați, obosiți, nespălați, înnegriți de praf
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cămăși, plouați, obosiți, nespălați, înnegriți de praf, nebăuți și chiar nemâncați, acești martiri m-au impresionat mai mult, căci m-am convins că ei au avut privațiuni mai mari decât trupele"551. De multe ori, revizia antiepidemică aplicată acestor necăjiți căruțași era foarte superficială sau nici măcar nu avea loc. Astfel, la 18 iulie au traversat orașul Turnu Măgurele, îndreptîndu-se spre Pitești, 218 căruțași din Coloana a V-a Mobilă, fără să fi fost supuși vreunui control sanitar. Cum rezultă și din
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
că ei au avut privațiuni mai mari decât trupele"551. De multe ori, revizia antiepidemică aplicată acestor necăjiți căruțași era foarte superficială sau nici măcar nu avea loc. Astfel, la 18 iulie au traversat orașul Turnu Măgurele, îndreptîndu-se spre Pitești, 218 căruțași din Coloana a V-a Mobilă, fără să fi fost supuși vreunui control sanitar. Cum rezultă și din documentele oficiale, "multe unități militare mici, precum și militari izolați treceau Dunărea fără să se prezinte la punctele de supraveghere medicală". Direcția generală
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Cu banii primiți, poate voi trimite băieții la școală, să învețe carte!” își spuse înseninat Gheorghe, simțind, totuși, o durere surdă în dreptul inimii. Inginerul îl pofti în casă, unde o fetiță blondă, pistruiată, îl privea cu nedumerire: Matale ești noul căruțaș? intrebă ea sfioasă, privindu-l cu ochișorii încă somnoroși. Nu, eu sunt moș Gheorghe din Sticlăria. Am venit să-ți aduc mere domnești, culese din livada mea. Și de atunci, fie vară fie iarnă, fata îl aștepta pe moșul Gheorghe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de sânge din palmele lui Iisus pe cruce când s-a-ngrozit de moarte, curgeau ‘’peste pieptul lui ars de soare, peste cămașa de in, peste spicele aurii ale grâului care-i slujeau de sicriu’’. Drama sa povestită scriitorului de căruțașul ce-l ducea printre ogoarele Tighinei, ochii lui Beccin, ‘’acești ochi rămași deschiși, curați și albaștri ca cerul’’ îl urmăresc pe autorul cărții, îi cer un ajutor prin foșnetul grâului, în spic ca vrabia și în pai ca trestia, cum
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
noapte străzile erau pustii și se simțeau eliberați de coșmarul ce l-au întrezărit lumea infractorilor. - Hai că ne-a rămas de-o bere! a spus Magi în concluzie și au intrat toți trei într-un local des frecventat de căruțașii din Piața Griviței. A doua zi se întâlnește prin centru cu căpitanul, care dă mâna voios cu el și îl întreabă cum merge examenul. În a treia zi apare în ziarul local ,,Dobrogea nouă,, pe pagina cea mai citită un
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ușă se auzea limpede scârțâitul unor roți de căruță, așa că, fără să stea pe gânduri, Culae se repezi pe ușă afară. O căruță se vedea apropiindu-se încet pe drum, cu un felinar bălăngănindu-se între roți. Hooo!... Pttrrruuu!... strigă căruțașul, când îl zări la rându-i și trase tare de hățuri, că să oprească. În lumina lunii, i se deslușeau trupul îndesat și ușor adus de spate, căciula de pe cap și barba mare, ca a sfinților din icoanele vechi. Culae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
căciula de pe cap și barba mare, ca a sfinților din icoanele vechi. Culae se apropie de căruță, dându-i omului cu smerenie bună seara și îl rugă să-l ia și pe el. Cum nu, nepoate... Hai, urcă! îl pofti căruțașul cel bărbos și se dădu mai într-o parte, ca să-i facă loc pe capră alături. Fără să-l întrebe nimic, el dădu scurt bice cailor, urnind căruța din loc. Astfel merseră amândoi, bătrân și copil, o vreme, hurducați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se cuvenea. Într-un târziu, drumul începu să coboare și din dosul unor răchite și sălcii, peste o apă mare, se ivi un sat. Am ajuns la Argeș, unchiule?... vru să știe Culae, nerăbdător să se vadă ajuns. Drept răspuns, căruțașul mormăi nu se știe ce și dădu bice cailor. Culae se ținu bine, ca să nu se răstoarne sau să nu cadă. Și așa, mă flăcăule, grăi căruțașul, greu la deal cu boii mici!... Al cui ești tu de pe-aicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Argeș, unchiule?... vru să știe Culae, nerăbdător să se vadă ajuns. Drept răspuns, căruțașul mormăi nu se știe ce și dădu bice cailor. Culae se ținu bine, ca să nu se răstoarne sau să nu cadă. Și așa, mă flăcăule, grăi căruțașul, greu la deal cu boii mici!... Al cui ești tu de pe-aicea, că nu te știu?!... Culae îi spuse al cui era, că venea hăt de departe și că îl prinsese noaptea pe drum, rătăcindu-se. N-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
boii mici!... Al cui ești tu de pe-aicea, că nu te știu?!... Culae îi spuse al cui era, că venea hăt de departe și că îl prinsese noaptea pe drum, rătăcindu-se. N-am auzit de Caloianu, își scutură căruțașul barba. Și la cine vrei tu să mergi?... Aflând, bărbosul dădu din cap dumirit. Aha!... glăsui el. Atunci tu oi fi Culae, ăla de cântă cu găidulca!... Culae se grăbi să încuviințeze, mirat că moșul știa de el, în timp ce el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să mergi?... Aflând, bărbosul dădu din cap dumirit. Aha!... glăsui el. Atunci tu oi fi Culae, ăla de cântă cu găidulca!... Culae se grăbi să încuviințeze, mirat că moșul știa de el, în timp ce el nu-l cunoștea deloc pe moș. Căruțașul îi arătă cu vârful biciului undeva înainte. Ai noroc cu mine, flăcăule! îi spuse. Avem același drum. Eu stau pe-aceeași uliță cu badea Vasile, vreo cinci case mai la deal!... Uite acum o să ajungem!...Diii, haidaaa!... strigă, plesnind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pod mare, pe care îl trecură ca-n zbor. Apoi începură să urce la deal, o cotiră la dreapta pe o ulicioară și mai merseră încă puțin. În dreptul unei căsuțe cu un gard dat cu var albind în razele lunii, căruțașul opri și-i dădu de veste că ajunseseră. Culae sări din căruță, ținându-și bine găidulca, ca să n-o prăpădească. Din dosul gardului se auzi un câine lătrând ascuțit. Bade Vasileee!... strigă căruțașul cu un glas gros, care răsună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dat cu var albind în razele lunii, căruțașul opri și-i dădu de veste că ajunseseră. Culae sări din căruță, ținându-și bine găidulca, ca să n-o prăpădească. Din dosul gardului se auzi un câine lătrând ascuțit. Bade Vasileee!... strigă căruțașul cu un glas gros, care răsună în văzduhul nopții, stârnind și câinii de prin curțile vecine. Hai, bade Vasile, ieși afară, că ți-a venit nepotul!... Ușa căsuței se crăpă cu un scârțâit stins și din dosul ei se ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în prag, încercând să deslușească cine era la poartă. Tu ești, mă, Petre? întrebă, cu o voce răgușită, stăpânul casei, părând să se dumirească. Apucând un toiag sprijinit lângă ușa casei, el deschise ușița cerdacului și coborî încet în curte. Căruțașul plesni din bici, în semn de recunoaștere, și râse scurt: Eu sunt, bade Vasile... Hai, că ți-am adus nepotul, uite-l... Cu caleașca mea l-am adus și peste apa Vavilonului l-am trecut, ehei!... Nu-i așa, Culae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bade Vasile... Hai, că ți-am adus nepotul, uite-l... Cu caleașca mea l-am adus și peste apa Vavilonului l-am trecut, ehei!... Nu-i așa, Culae, ia spune!... Culae nu spuse însă nimic, părându-i-se că vorbele căruțașului aveau un tâlc pe care el nu-l putea pricepe cu mintea-i de copil. Ei, hai să trăiești, bade Vasile, că eu m-am dus!... mai grăi căruțașul și, sărind înapoi în căruța lui, pocni din bici și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spune!... Culae nu spuse însă nimic, părându-i-se că vorbele căruțașului aveau un tâlc pe care el nu-l putea pricepe cu mintea-i de copil. Ei, hai să trăiești, bade Vasile, că eu m-am dus!... mai grăi căruțașul și, sărind înapoi în căruța lui, pocni din bici și o luă pe uliță în sus. Curând, căruță și căruțaș fură înghițiți de întunericul nopții și în urma lor se așternu liniștea. Bătrânul hâcâi din gâtlej și alungă cu toiagul un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
putea pricepe cu mintea-i de copil. Ei, hai să trăiești, bade Vasile, că eu m-am dus!... mai grăi căruțașul și, sărind înapoi în căruța lui, pocni din bici și o luă pe uliță în sus. Curând, căruță și căruțaș fură înghițiți de întunericul nopții și în urma lor se așternu liniștea. Bătrânul hâcâi din gâtlej și alungă cu toiagul un câine mic și arțăgos, care lătra prin apropiere. Apoi dădu poarta într-o parte. Bună seara, deadule! zise Culae și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Nu se auzeau nici glasuri, nici lătrături de câini și nici un fel de zgomote, iar luna poleia cu raze stinse acoperișul caselor din preajmă, cufundate în somn adânc. Poarta de la drum era deschisă și prin ea se zăreau căruța și căruțașul așteptând. Cel pe care deadul Vasile îl numea "badea Petre" stătea în picioare lângă căruță, cu biciul la subțioară și pufăia dintr-o țigară, cu ochii înălțați înspre cerul plin de stele. Copilul șovăi, cu părere de rău că trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
părere de rău că trebuia să se despartă de bunicul său, dar deadul Vasile, punându-i o mână pe umăr, îl împinse ușor înainte. Unul din cai fornăi înăbușit și lovi nerăbdător pământul cu copita. Hai, nepoate, hai! îl zori căruțașul, săltând în căruță și punând mâna pe hățuri. Că, dacă mai întârziai puțin, o lua căruța la vale fără tine!... Omul părea să fie cu chef și vorbea cam în doi peri. Culae săltă în căruță și își luă bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]