1,404 matches
-
transpirată, Susan a abandonat cele patru sacoșe în pragul ușii, pentru ca apoi să-și flexeze degetele încovoiate, care o dureau îngrozitor. Femeia a realizat că viața, așa cum o știuse ea, se încheiase. În ultima vreme, se trezise privind jinduitor la cărucioarele alea pe care orice persoană ajunsă la șaizeci și cinci de ani e obligată, prin lege, să le cumpere. În vreme ce Susan își căuta cheia de la ușă, una dintre sacoșe, care conținea aproximativ optsprezece litri de băuturi gazoase, s-a răsturnat, proiectând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să ne dăm seama, acolo... Acolo-s plânsul și scrâșnirea din dinți, foamea și setea în veci neastâmpărate, moartea veșnică pe care-o vezi doar cum ne împresoară din toate părțile și cum lumea se opintește s-o care în cărucioare prin halele supermarketurilor și s-o înghesuie în portbagajele mașinilor. Sunt pline să dea pe-afară vitrinele, panourile publicitare, ecranele televizoarelor și ale computerelor... Zi de zi, trebuie să învățăm noi tertipuri ca să ne ferim din calea ei, zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se ajunsese chiar să se vorbească despre convocarea unei manifestații uriașe la care să participe miile de oameni de toate vârstele și condițiile care se aflau În starea de moarte suspendată, defilând pe principalele bulevarde ale capitalei pe tărgi, În cărucioare Împinse manual, În ambulanțe sau În spatele fiilor mai robuști, cu o pancardă uriașă În fruntea cortegiului, care să spună, sacrificând nu mai puțin decât patru virgule pentru eficiența distihului, Noi care triști marșăluim aici, vă așteptăm pe voi toți fericiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o unitate de artilerie blindată și vag mobilă. Și de Îndată ce rămÎi pe loc și acționezi ca o artilerie ușoară, fărĂ mobilitate Însă, Încep să te ia la țintă cu antitancul. Și dacă nu sîntem În situația asta, sîntem ca niște cărucioare de fier care trebuie Împinse În fața infanteriei. Și-n ultimu’ timp nici nu mai știi dacă o să meargă cărucioru’ sau dacă tipii dinăuntru o să-l Împingă. Și nu știi dacă o să fie cineva În spatele tău atunci cînd ajungi acolo. — CÎți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de Evian și un ziar londonez. Știi cum e În gara din Lyon - au mese de alea pliante pe care vînd ziare și reviste, apă minerală, sticle mici de coniac și franzele cu șuncă Învelite În hîrtie, și mai sînt cărucioare cu perne și pături de Închiriat. În fine, cînd s-a Întors În compartiment a văzut că dispăruse valiza. A făcut tot ce se putea face. Știi cum e poliția franceză. Prima chestie pe care a trebuit să o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cazare. La ora 17 este procesiunea cu Prea Sfântul Sacrament, care pleacă de la bazilica Rozariului, se desfășoară apoi în piața din fața bazilicii, pentru a se încheia în bazilica subterană sf. Pius al X-lea. Impresionantă mulțimea pelerinilor bolnavi purtați în cărucioare sau pe tărgi, la care se adaugă un număr mult mai mare al celor ce merg pe picioarele proprii. Prin fața lui Isus în Sf. Sacrament sunt purtați bolnavii și apoi aranjați în ordine, pe rânduri. Intre timp, toți cântă, se
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
citesc ușor pe fețele și în gesturile lor. Nu găsesc cuvinte pentru a descrie solemnitatea și sacralitatea acestor momente și gesturi ale credincioșilor. Bolnavii aceștia, veniți în grupuri organizate din diferite dieceze ale Franței sau din alte țări, purtați în cărucioarele sau pe tărgile lor, mi se par a fi Isus ajutat de Simon din Cirene să-și poarte crucea. In fiecare cărucior este o întreagă istorie de suferință, dar și de credință și speranță. Toți împreună îmi par o armată
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
suferiță și moarte a învins și suferința și moartea. Suferința lor se transformă într-o sacră solemnitate în liturgia din piață, și mă emoționează profund. Drumul și suferințele mele mi se par nesemnificative în fața atâtor ani de suferință în aceste cărucioare în care cred că mulți și-au petrecut deja o bucată de viață. In inima mea, mă înclin în fața lor cu respect și dragoste. Simt că-i iubesc și că aș vrea să-i strâng în brațe pe toți. Simt
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
plop), bătrâni de peste treizeci de ani, probabil. Lângă ei au fost puse, pentru impresionarea vilegiaturiștilor, roți vechi de căruță, mai înalte decât ale țăranilor de la noi și dotate cu frâne, o căruță din secolul trecut (cred), cu coviltir, și două cărucioare metalice, folosite, cândva, în mine. Dincolo de șosea se află o pompă de benzină (cum de nu dă faliment? n-am văzut nici o mașină oprind să se aprovizioneze) și un general store (magazin "cu de toate"). Încolo, nimic. Pustiu, de jur-împrejur
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
construite pentru terenul de golf, care face parte, se pare, din "visul american". Două becuri mari ard inutil în fața magazinului, în plin soare. Nimeni nu se sinchisește, însă, de asta. Clienții motelului circulă pe alei, până la terenul de golf, în cărucioare electrice. Probabil, dacă în California ar fi admise jocurile de noroc, lângă terenul de golf ar apărea și un cazinou. Proximitatea deșertului micșorează distanța dintre joc și moarte. De altfel, nu întîmplător, probabil, Las Vegas (aflat în statul Nevada) a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la cozile de la benzinării la noi ― în zilele când plutește în aer o nouă scumpire a benzinei -iar, în dreptul intrării, băieți în livrea se urcă la volan pentru a le duce într-un garaj subteran, în vreme ce alții încarcă bagajele în cărucioare. Am, împreună cu Băcanu, camera 628 de la etajul 21. Ieșind din lift, ne-am trezit la o răspântie. Trei coridoare lungi, nesfârșite și identice, pornesc în trei direcții diferite. Hotelul e construit în forma literei "Y". Mergem vreo cinci minute, urmărind
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la diverse mize, cu douăzeci și cinci de cenți, cu un dolar, cu zece dolari, cu o sută de dolari; joacă adolescenți, maturi, pensionari care își aruncă uneori pe postavul verde întreaga pensie pe o lună, joacă până și handicapați, stând în cărucioarele lor de infirmi în fața automatelor care înghit continuu monede. Se joacă la micul dejun, la prânz, la cină, crupierii fiind supravegheați prin camere video ascunse pentru a nu se preta la vreun aranjament. Aud că ar exista, într-adevăr, în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
trec de partea lor. Mă gândeam, de pildă, să îmbrâncesc orbii pe stradă, gând ce trezea în mine o bucurie surdă și neașteptată, arătându-mi cât de mult îi urâse întotdeauna ceva din sufletul meu; plănuiam să înțep pneurile de la cărucioarele infirmilor, să urlu: "Nespălaților", sub schelele pe care lucrau muncitori, să pălmuiesc copiii de țâță în metrou. Visam la toate acestea, dar n-am făcut nimic sau, dacă am făcut ceva asemănător, nu-mi mai aduc aminte. Turbam de mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
dac-ai ști prin cîte am trecut. Juan Lucas o luă de braț, liniștește-te, liniștește-te; ridică mîna și Începu să pocnească din degete și atunci totul se liniști ca prin farmec și ieșiră ca din pămînt hamalii cu cărucioare, dorind să-i servească care mai de care și gata să ducă Întreg bagajul domnului și doamnei. Apoi, ținînd-o tot timpul de braț, o conduse spre imensul hol luminat al aeroportului, mergeau ca pe covoare scumpe și moi spre lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iar cu ea! Și asta după ce am dovedit... —Scuzați-mă, spuse Weber. Mai am ceva de lămurit cu personalul medical înainte de plecare. Se întoarse la clinică și se strecură înăuntru. Recepția părea o linie de start pentru o cursă cu cărucioare cu rotile. Weber se apropie de birou și întrebă de Barbara Gillespie. Pulsul i se accelerase, vag vinovat. Recepționera o chemă pe Barbara pe pager. Femeia apăru, tulburată la vederea lui. Ochii ei, semnalul acela verde de alarmă: pleacă imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mirosul cămilelor arămii, mirosul panterelor, tigrilor, elefanților și urșilor. Apoi, pe lîngă rulotele circului, pe șine, răsunau strigătele ascuțite și Înjurăturile oamenilor circului, se zărea În Întuneric dansul fantastic al lanternelor, se auzea trosnetul greoi și neașteptat al lăzilor și cărucioarelor grele, tîrÎte pe podele și pe sănii și apoi pe platforme pentru a fi date jos. Și pretutindeni, În taina emoționantă a nopții și a zorilor ce se iveau, se desfășura bătălia grăbită, Încîlcită și totuși organizată a muncii. Caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care le colorase cu un creion maro bont. începu să citească No Orchids și era la jumătatea romanului în seara aceea, cînd asistentele intrară în grabă și instalară niște paravane în jurul patului de lîngă el. Aduseră niște cilindri metalici și cărucioare cu echipament medical, apoi ieșiră spunînd: — Uite, o să-ți aducem un prieten, Sprîncenatule. Un asistent introduse o targă pe rotile și camera răsună de horcăieli. Silueta de pe targă era ascunsă de corpurilor a doi doctori care veneau pe margine, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Tunelul se înclina și intra în alt tunel de două ori mai larg, apoi în altul, lărgindu-se din nou de două ori. Zgomotul, luminozitatea intensă și forța vîntului creșteau. Lanark și Munro mergeau repede, dar doctorii și asistentele cu cărucioare și tărgi le-o luau înainte, trecînd valvîrtej pe lîngă ei. Nimeni nu mergea contra vîntului. Cu un efort, Lanark veni lîngă Munro și îl întrebă despre asta, dar deși strigă cît putea de tare, vocea lui îi ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Wallace și gura sa de metrou proiectată de Hector Guimard. La fiecare sfert de oră, cadența clopotelor bisericii Saint Jean-de-Montmartre întărește această atmosferă patriarhală. Pe partea dreaptă, strada Abbesses își înșiruie micile prăvălii. Gospodinele merg de la una la alta cu cărucioarele sau coșurile lor de cumpărături. Tarabele cu fructe și legume se găsesc din abundență în locurile de staționare. Apoi au apărut altfel de prăvălii, mai puțin tradiționale, care indică o schimbare de populație. Producătorii de brînzeturi și vinuri își prezintă
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
câine ud, făcea pentru chifle obraji și guri largi și vesele, care surâdeau sub ochii rotunzi. Copiii le schimbau între ei, tocmai pentru că nu semănau și n-aveau nici același gust. După ce a început să vândă mai mult de trei cărucioare pe zi, Abdullah și-a dus chiflele către capitală. Ghazal nu știa că și turcul avea legătură cu Yazd, se oprise în fața patiseriei pentru frumusețea anunțului: fețișoare de pâine! Armin prefera niște „fețe“ îmbufnate, cu gura ca o paranteză închisă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu o voce nazală, că internații trebuiau să se întoarcă la corturile lor pentru ca să poată fi distribuită masa de seară. Agale, oamenii au părăsit tribunele și au intrat în corturi, târându-și pașii, până și-au reluat cu toții locurile, două cărucioare electrice, dintre cele care se văd în gări, au trecut printre corturi, transportând oale mari. Oamenii întindeau brațele, două polonice se scufundau în două oale și ieșeau de acolo pentru a ateriza în două gamele. Căruciorul pornea din nou. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
profesionist de tăiat sticla. Podeaua se cutremura din cauza valurilor de oameni care năvăleau în muzeu, și, ignorând această primă sală de expoziție, căutau noi trofee în alte părți. Se izbeau de cei nerăbdători să iasă, cărându-și prăzile neprețuite în cărucioare, roabe și pe biciclete, ori chinuindu-se sub greutatea cutiilor de plastic sau de carton. Salam îl recunoscu pe un prieten al tatălui său ieșind cu pași mari, cu fața transpirată și buzunarele atârnându-i. Pulsul lui Salam se accelerase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
toată ploaia și frigu’ ăsta ție-ți arde să stăm afară și să mâncăm cârnați? — Mi-a trecut prin minte. — Nu, se împotrivi doamna Reilly, cu o hotărâre de om beat. Hai acasă. Or’cum, n-aș mânca nimic din cărucioarele alea slinoase. Vânzătorii ăștia sunt o șleahtă de vagabonzi. Dacă insiști, acceptă Ignatius îmbufnat. Deși mi-e destul de foame, iar tu tocmai ai vândut un memento al copilăriei mele pe treizeci de arginți, am putea spune. Continuară mica lor schemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care se joacă în centru și cum toate mi se par suficient de tâmpite încât să le țină pe ecran la nesfârșit, săptămâna viitoare nu îmi surâde deloc. Bătrânul privi spre Ignatius, apoi spre oala uriașă, arzătorul de gaz și cărucioarele hârbuite. Aș putea să te angajez chiar aici, propuse el. — Îți mulțumesc foarte mult, spuse condescendent Ignatius. Totuși nu aș putea lucra aici. Garajul acesta este foarte umed și eu sunt predispus, printre multe altele, și la maladii respiratorii. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
gândit c-ai putea să fii vânzător. — Cum? mugi Ignatius. Afară, în ploaie și zăpadă, cât e ziua de lungă? — Pe aici nu ninge. — Se mai întâmplă uneori. Și de îndată ce-aș începe să târăsc după mine unul dintre cărucioarele astea, s-ar și pune pe nins. Probabil că aș fi găsit într-un șanț, cu țurțuri de gheață atârnându-mi din toate orificiile, în timp ce niște pisici fără stăpân ar veni peste mine să profite de căldura ultimei mele suflări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]