1,241 matches
-
un librar Un dor de viață renăscut A cuprins ființa mea întreagă Păsările trilul și-l ascut, Limba lor, o zână le-o dezleagă Mă simt un altul dar nu sunt Decât același neschimbat în fire Mai obosit și mai cărunt Cu gândul înspre cimitire Îmi doresc mai multe decât pot Ața pe mosor mi se scurtează Ghemul vieții-i încâlcit de tot Nu știu cine totuși, mă trișează Referință Bibliografică: Desprimăvărare / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 779, Anul III
DESPRIMĂVĂRARE de ION UNTARU în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351787_a_353116]
-
că acea casă era a unui vânător Acest vânător, în a cărui casă se afla Andreea , nu era numai tatăl lui Mihai ci și profesorul Andreei de matematică. Tânăra și-l amintea pe acest bărbat înalt, cu părul negru dar cărunt pe la urechi, mai tot timpul serios ce-ți inspira teamă. Atunci când intra în clasă, după un salut ferm, pune catlogul pe catedră și, fără să se așeze pe scaun - niciodată nu o făcea, de aceea Andreea își imagina piciorele lui
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
umbră deasă de nuc. cade totul în târziu și se-ndoaie totu-n noi când vin toamnele tărcate cu vântoase și cu ploi, în amurg de Transilvanii cu Avram Iancu prin munți, s-a topit auru-n țarini cu bătrânii cei cărunți. alții vin să răscolească după aur și argint, glia noastră strămoșească ce miroase-a mărgărint, căci de la romani încoace tot străinul ne-o cam coace, vine ca o pâlpâire sub pretextul că ni-i frate și ne fură pe la spate
CÂNTEC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352477_a_353806]
-
zi / și ți-aș săruta talpa piciorului / nu-i așa c-ai șchiopăta puțin / de teamă să nu-mi strivești sărutul?” Poezia “Himeră” - este expresia dorului care caută în zadar, atingerea ființei iubite: “Când am simțit / sărutarea-ți / pe părul cărunt/ m-am întors / să te îmbrățișez / dar nu te-am văzut.../ am întins mâna / sub crengile plecate / s-adun în pumn / atâția picuri reci / cât să-mi fac oglindă / și-n ea să te sărut...” (Himeră). O judecată de valoare
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
oarecum ok, or fi frații lui misei? Sunt mai aprigi, sunt din africi, asii, tundre, unde-s, unde? Sunt războinici, sunt mai pașnici, focului și codrului, Farmecele jocului, lupul tace, gândul umblă Ca un hoț prin grâu și umbră, Stăncile cărunte-n munte Se apleacă din genunche. Nu-nvățăm, murim încet, Pururi tineri în nucet, Pururi tineri în câmpie, Lie, Lie, ciocârlie, Cresc copiii-n ploaia deasa, Eu în stele, tu mireasă. BORIS MARIAN
LUPUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351328_a_352657]
-
țuguiate ale mării de salivă spumate sărută țărmul fierbinte venind de departe . Un pescăruș dă să ciupească din cornul de aur al lunii, care dansează pe valuri în urma furtunii . Apa se-nvolbură în urma unei șalupe cătând către țărm prin valuri cărunte . Un far, departe, se vede sclipind , în salba urbană puzderie becuri se-aprind . Ce liniște deplină domnește pretutindeni ! Pe plajă se deslușesc stampe a mii de pași sprinteni... Te iau pe urme ca pe vânat pierdut și hoinăresc prin beznă
CA PESCĂRUŞII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351368_a_352697]
-
scumpe lacrimi, Gondole triste peste ape Și o Veneție murind. Am văzut schele de brad, Soarele cum se-nconvoaie, Luna fleșcăită-n ceruri Parc-ar fi lână de oaie. Câteodată locuiesc În cuvinte muribunde, În urechea nopții dorm Doar cu visele cărunte. Rareori mă mai gândesc La filozofia vieții Și la verbul te iubesc Cum adesea mint poeții. Persiflate vorbe mari Care merită tot hăul, Nu mai fiți așa avari, Filozof este și boul. Umbra-mi umblă singurică, Trece biata și prin
CATRENE DESPRE VIAŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 698 din 28 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351356_a_352685]
-
2012 Toate Articolele Autorului 22 Noiembrie 1951- 22 Noiembrie 2012 E atâta liniște acolo pe plai, Cine vrea, poate să o înțeleagă! Era într-o Joi, când mă nășteai, E Joi și acum și-i tot mai întreagă. Sub tâmpla căruntă se zbate un Gând, Clipa de-atunci gângurită o vreau, Te întreb, Maică, nu știu până când- De ce mi-ai dat apă din clopot să beau? „ Blestemul” acela mă face să fiu Mereu între altar și Rugăciune, Câtă vreme din
SE FĂCEA DIMINEAŢĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350787_a_352116]
-
lup suna prea bine. Credeam și cred cu tărie că omul trebuie să fie corect și demn încă de tânăr, la fel și în credință. M-au dezgustat întotdeuna persoanele care-și aduc pe limbă crezul în divinitate atunci când anii cărunți le bat la ușă iar odată cu trecerea lor semnul crucii se îndesește și în obiceiurile zilnice, devenind tabieturi în lispa puterii pentru altceva. Ca și când anii trecuți și acțiunile de orice fel, dacă nu îți urlă veșnic în urechi, nu au
ÎNTRE TIMP de ALEXANDRU BUZOIANU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350878_a_352207]
-
înainte,Încrezător de viitor,Moartea prezenteluiEternă-O generație de cugetPierdută de aur!... Celui ce vrea lumea îi spun că-i nătâng,Nu are a știe că oamenii plâng,Că dorm în ființă, cu cugetul frânt,Cu visele plete, dar părul cărunt.Celui ce vrea lumea îi spun să respireîn punga cu cuget, cu vise, iubire-Să tragă în piept tot albul din lacrimiși lumea s-o spele de patimi.Al lumii plămân îi putred, î-ți spun,Otrava de cuget s-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/350919_a_352248]
-
Publicat în: Ediția nr. 1609 din 28 mai 2015 Toate Articolele Autorului Celui ce vrea lumea îi spun că-i nătâng, Nu are a știe că oamenii plâng, Că dorm în ființă, cu cugetul frânt, Cu visele plete, dar părul cărunt. Celui ce vrea lumea îi spun să respire În punga cu cuget, cu vise, iubire- Să tragă în piept tot albul din lacrimi Și lumea s-o spele de patimi. Al lumii plămân îi putred, î-ți spun, Otrava de
CELUI CE VREA LUMEA de SANDU BACIU în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350914_a_352243]
-
depărtărilor mă cheamă, și-n crengi de cetină albastră voi pune-o pasăre măiastră să-ți împletească numai ție și dor și vis și poezie. Auzi? Chemarea mea tot suie pe raza de lumină șuie și se anină-n crengi cărunte crescute-n doruri sus pe munte și te așteaptă-n răsărit între Nadir și-ntre Zenit. Leonid IACOB Referință Bibliografică: Întoarce-mi zorii / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 363, Anul I, 29 decembrie 2011. Drepturi de Autor
ÎNTOARCE-MI ZORII de LEONID IACOB în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350977_a_352306]
-
unui gând. Dorul nu te aduce,plutește la orizont în hău, Îți poartă de ieri urma trupului tău. A rămas de o parte marea cu care te-am legănat și, fără glorie, barca noastră de nuntă adoarme ca o femeie căruntă și fără șlip cu picioarele în mare și nasul în nisip. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Femeia cu trupul de lut ars / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 351, Anul I, 17 decembrie 2011. Drepturi de Autor
FEMEIA CU TRUPUL DE LUT ARS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351016_a_352345]
-
Publicat în: Ediția nr. 695 din 25 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Atâta liniște E-atâta liniște în noaptea asta, De-aud dansând flacăra pe lumânare. Acum își scutură cocoșii creasta Bântuiți de visele prevestitoare. Neputincioase florile de toamnă, Prin căruntele tulpini reci ca de gheață, Simt seva caldă ce încă înseamnă, Că-n vena lor blând se scurg dâre de viață. Tăcerea toamnei hrănită-i cu poeți Ai lumii truditori spălând păcatele. Ascult atomii trecându-mi prin pereți Din iad
ATÂTA LINIŞTE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351109_a_352438]
-
te cunosc, cu gândul / Te recunosc cu ochii-nchiși / Să pot, la Domnul vin, rugându-l, / Să te admir cu ei deschiși!” (“Să pot...”); dorul doare, apasă, strivește gândul și închipuirile curg ... „Când am simțit / sărutarea-ți / pe păru-mi cărunt / m-am întors / să te îmbrățișez / dar nu te-am văzut... / am întins mâna / sub crengile plecate / s-adun în pumn / atâția picuri reci / cât să-mi fac oglindă / și-n ea să te sărut...”; însă, concluzia este dură: nu
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
de prea multă odihnă. • Diavolul are coadă? Poate la policlinică... • Fuga-i rușinoasă, dar e sănătoasă... Când e numai sănătoasă, se numește joging. • Puținătate intelectuală. • Nu-ți fă griji cu evitarea ispitelor. Pe măsură ce îmbătrănești, te evită ele (Winston Churchill). • Părul cărunt e un semn al vârstei, nu al înțelepciunii (zicere evreiască). • Și-a uitat acasă... cei șapte ani de-acasă. Se laudă că are trei licențe: Cultură, Fizică și Sport. • Banii sunt mai fricoși ca iepurii (zicere bancară). În tinerețe, frumusețea
ZICERI (161/162) HOROSCOP & ZILE DIFICILE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352116_a_353445]
-
toate toamnele ce-și trec iubirile în goană, pe palme de-anotimpuri să mai visezi la mine. Cerul se rupe-acum, ne învelește-n ploi mărunte de rime sărutate, aruncând cătușele la întristări, ne-om exila la cerere-n azilul pletelor cărunte, printre cuvinte, muze, poeme, șoapte, interpretări. Vers zămislit, atent, cu dor, în praf de stele să-ți fie pled, în somn final, etern, pe-o rază să te vegheze, aripa de gând a visurilor mele, silabe calde, iubitoare, aline-ți
URARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352240_a_353569]
-
În așteptarea lui Moș Crăciun” - îi întreabă pe copii dacă au mai pomenit asemenea ninsoare: “Norii cuferele-și varsă, / Pe pământ perle revarsă; / Frunze moarte, crengi uscate, / Munți, câmpii, pietrele toate / Se ascund sub fulgi mărunți, / De-au ajuns plopii cărunți. / În pădure, la izvoare, / Se pierd mândre căprioare; / Geru-i mare, omătu-i des, / Cai sălbatici își dau ghes. Pe sub cetin-argintie, / Îmbrăcată-n stele-o mie, / Lupi aleargă pe poteci / Albe, fragede și reci, / Iar o mierlă zgribulită/ Car-o poamă veștejită
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > PÂNĂ CÂND AM ÎNCEPUT SĂ ORBECĂI Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului calea încarcerată-n mijloc de culoare rătăcea cărunt în brațe de părinte vineri început de veșted necrescut din umed nu are contur lumescul în oglindă aș mușca înfometat din umeri viețuitul până ai uita să-ți taci de mine nici nu ai băga de seamă că a început
PÂNĂ CÂND AM ÎNCEPUT SĂ ORBECĂI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356411_a_357740]
-
un mecanism sinalethism, sinalethism, printr-o închidere de orizont cam bont... Pro-punerea în punct, o fac, prin spațiu curb, nu dilatat o adevenire întemeiată în cerc de punct și punct de piatră. Ca simbol, am ales un punct al pământului cărunt ce leagă lumea-n univers. E doar un vers Și punct. Referință Bibliografică: Ma pun la punct... si patru ace / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 287, Anul I, 14 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Petru
MA PUN LA PUNCT... SI PATRU ACE de PETRU JIPA în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356421_a_357750]
-
din cuvântul întrebare Mă întreb cât este de adânc lacul din cuvântul lac Cât este de înalt muntele din cuvântul munte Cât de rău este răul ce-l ținem de mână Cât de roșu este cuvântul mac Și cât de cărunte Cuvintele din Limba Română. Mă întreb cât adevăr există în răspuns, E cineva mai uns De Dumnezeu să răspundă la întrebare? Când alt cuvânt cu acelaș sens Face răspunsul să fie mai dens? Din cuvânt mai iese pe-o cărare
ÎNTREBARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355784_a_357113]
-
în ape, Pe toate câte știu... sau le-am uitat. Mi-e toamnă... peste anii rătăciți In urma vieții, încă nerostită, Pe valul, care tot se mai agită Să-și facă vad prin munții neclintiți Mi-e toamnă... peste sufletul cărunt, Trecut, de-atâtea ori, prin rătăcire, Mi-e toamnă pe durere și iubire, Pe vorbă, pe tăcere, pe cuvânt. Mi-e toamnă... peste ierni și primăveri Peste sfârșitul verilor trecute, Pe pașii care nu mai vor s-asculte... Mi-e
MI-E TOAMNĂ... PESTE TOAMNELE DE IERI de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/356073_a_357402]
-
cu o unguroaică. Dar dacă vrei una credincioasă e bine să-ți iei de nevastă o moldoveancă. Face moldoveanca niște pomeniri!'' Îi spun și ei de ce zâmbeam. Râdem împreună, cu subînțeles. E blondă originală, numai că acum e mai mult căruntă, dar vopseaua de păr face minuni. Avea dreptate Charlie Chaplin când, la întrebarea unui ziarist: care femei sunt mai credincioase: blondele, brunetele sau roșcatele , a răspuns simplu: Căruntele! Anii și-au spus cuvântul. Are câteva riduri. Mă prefac că nu
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
împreună, cu subînțeles. E blondă originală, numai că acum e mai mult căruntă, dar vopseaua de păr face minuni. Avea dreptate Charlie Chaplin când, la întrebarea unui ziarist: care femei sunt mai credincioase: blondele, brunetele sau roșcatele , a răspuns simplu: Căruntele! Anii și-au spus cuvântul. Are câteva riduri. Mă prefac că nu le văd. Ochii au rămas la fel sau poate mult mai expresivi, de un albastru liniștitor. Degete foarte frumoase, finuțe, o palmă delicată, făcută parcă anume pentru a
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
este Fructul trupului Tău, Iisus. Sfânta Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoșii, acum și în ceasul morții noastre. Amin.” Până nu pățești și vezi, nu crezi. În viață omul întâmpină multe și când ajunge să aibă tâmplele cărunte, numai ca ele să nu se repete , să fie prea dese , abia atunci să fie-nțelese . Aș fi vrut, toate acestea, să ți le șoptesc acolo, în vie, pe lună, cu capul pe mână; și printre altele să-ți spun
DIN DRAGOSTE, DE ION.I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 592 din 14 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355044_a_356373]