3,225 matches
-
că ești un om dezamăgit, spuse Antonia. — Să fiu al naibii dacă sunt dezamăgit, am răspuns, și chiar dacă aș fi, asta n-ar fi din cauza ta. Cred că, de fapt, vrei să spui că tu ești o femeie dezamăgită. — O căsnicie este o aventură în derulare, spuse Antonia. Căsnicia noastră pur și simplu stagnează. Îmi dădeam seama de lucrul ăsta încă înainte de a mă îndrăgosti de Anderson. Poate că asta se explică în parte prin faptul că sunt mult mai bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fiu al naibii dacă sunt dezamăgit, am răspuns, și chiar dacă aș fi, asta n-ar fi din cauza ta. Cred că, de fapt, vrei să spui că tu ești o femeie dezamăgită. — O căsnicie este o aventură în derulare, spuse Antonia. Căsnicia noastră pur și simplu stagnează. Îmi dădeam seama de lucrul ăsta încă înainte de a mă îndrăgosti de Anderson. Poate că asta se explică în parte prin faptul că sunt mult mai bătrână și că ți-am fost un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dacă mi-o spune că trebuie să ne purtăm ca niște oameni civilizați, cred că o să-i trag una de-o să-i zboare dinții. Te așteaptă, iubitule, spuse Antonia. — Antonia, eliberează-mă din acest vis urât, am zis. Adună-te. Căsnicia noastră este o realitate. Ea nu făcea decât să nege întruna dând din cap. Și eu, iubita mea, Antonia mea, eu ce-am să mă fac fără tine? Expresia de concentrare dureroasă de pe fața ei se accentuă și apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
adiere era pus în mișcare de un ventilator invizibil. Transpirasem. — Antonia și cu mine am fost foarte fericiți, am zis. Sper că nu ți-a creat o falsă impresie în privința asta. Încă nu pot pricepe și nu pot accepta situația. Căsnicia noastră are o bază foarte solidă. — Antonia n-ar fi putut să-mi creeze o falsă impresie nici dacă ar fi încercat, spuse Palmer. Fericirea, dragul meu Martin, este un lucru incert. Unii oameni, iar Antonia este unul dintre acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
oameni, privesc viața ca pe o evoluție. Viața ei stagna de mult timp. A venit momentul să meargă mai departe. Mă privea din când în când, în timp ce străbătea camera, vorbind într-un, rar și încet cu accentul lui ușor american. — Căsnicia este o aventură în curs de desfășurare, am spus. — Întocmai. Iar pentru Antonia a venit momentul să facă un mare pas înainte. — Exprimarea ta e absolut minunată, spuse Palmer zâmbind. — Așadar situația era inevitabilă. — Îți admir puterea de a lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lumină un cap de bronz așezat pe un suport deasupra mesei de lucru. Am fost surprins, șocat, chiar înainte de a-l recunoaște. — Sunt ani buni de când nu l-am mai văzut. Era Antonia. Alexander lucrase capul în primii ani ai căsniciei noastre, apoi susținuse că nu-i place cum a ieșit și refuzase să se despartă de el. Era făcut dintr-un bronz auriu de culoare deschisă și înfățișa o Antonia tânără, țâșnind în zbor, o Antonia pe care nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
casa. Îmi pare rău că nu pot să te invit la masă, dar o să mâncăm devreme, pe fugă, și plecăm imediat după aceea. Eu o dusesem pe Antonia la Compleat Angler. Fusese unul dintre locurile noastre de refugiu la începutul căsniciei noastre. Nici n-aș putea să rămân, am răspuns, plec și eu din oraș. Dar mă întorc mâine-dimineață. Ne vedem în Hereford Square mâine după trei. Am mințit instinctiv, ca reacție la atitudinea grijulie și oarecum superioară a Antoniei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
te bagi în chestia asta, Martin, zise Palmer. Te-ai amestecat deja destul în lucruri pe care nu le înțelegi. O privea pe Antonia. — Și tu te-ai amestecat în lucruri pe care nu le înțelegeai când mi-ai distrus căsnicia fericită și împlinită, am spus. — Nu era nici fericită, nici împlinită, replică Palmer, tot cu ochii la Antonia. Soții fericiți nu-și iau amante tinere. Pune-ți haina Antonia! — Nu merge cu tine, am spus. Nu vezi că-i e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dezinteresat. — Strict medical, am spus. Un punct sensibil și atent din ființa mea reacționă la cuvintele lui ca la o chemare mult dorită. Dar am continuat: Nu avem de gând să ne despărțim. Și, oricum, problema e numai a noastră. Căsnicia ta s-a sfârșit, Martin, spuse Palmer. De ce nu vrei să recunoști? N-ai vrea să vorbești cu mine despre subiectul ăsta? O discuție „strict medicală”, așa cum spui tu. Nu spun să discutăm acum, în clipa asta, dar peste ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
stă în calea torentului care ne-ar fi împins spre capitulare reciprocă. Numai de-aș găsi gestul care să rupă acea barieră. — Întoarce-te în realitate, spuse ea. Întoarce-te la soția ta, la Antonia. Nu am nimic pentru tine. Căsnicia mea cu Antonia e sfârșită, am spus. Palmer are dreptate. E moartă. — Palmer a vorbit bazându-se pe propriile sale convenții. Nu ești prost. Știi bine că mariajul tău trăiește încă în multe privințe. În orice caz, să nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a ghicit. — Dar pe mine ai putut să mă înșeli. Tu m-ai înșelat pe mine, spuse Antonia. — Aia a fost altceva, am spus. — Îmi tot spui că sunt diferite lucruri care, de fapt, nu sunt deloc diferite, zise Antonia. Căsnicia noastră n-ar fi putut în nici un caz să fie una desăvârșită. Ai înțeles și tu, în sfârșit, lucrul ăsta. De aceea ai simțit nevoia să mai ai pe cineva. Eu, una, te-aș fi iertat. Nici o căsătorie nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să fie una desăvârșită. Ai înțeles și tu, în sfârșit, lucrul ăsta. De aceea ai simțit nevoia să mai ai pe cineva. Eu, una, te-aș fi iertat. Nici o căsătorie nu este desăvârșită, am spus. Dar eu am crezut în căsnicia noastră. Iar acum tu îmi spui că, de fapt, ea nici n-a existat. Nu mi-a mai rămas nici măcar trecutul. — Ești așa un visător, Martin, spuse Antonia. Îți place să trăiești pierdut în visuri, fără să privești realitatea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să ne revedem. Și cred că așa e mai bine pentru noi toți iar tu mă înțelegi cu siguranță când spun asta. Analizând lucrurile am ajuns la concluzia că reîntoarcerea ta la Antonia și încercarea de a îndrepta lucrurile în căsnicia voastră este soluția cea mai bună. Tu ești croit pentru o lume mai blândă. Găsesc că este soluția cea mai bună pentru nevoile fundamentale ale sufletului tău. N-am de gând să te insult debitând lozinci pe tema moralității. Detașarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o performanță? Să fie și una și alta? Posibil. Sau să fie doar un mijloc de evadare din realitate? Uite, cel puțin n-am ajuns, la treizeci și-un pic de ani, legat de mâini și de picioare într-o căsnicie cu o persoană drăguță, al cărei trup a încetat să mă mai intereseze cu adevărat - cel puțin nu trebuie să împart în fiecare seară patul cu cineva pe care, în mare, îl fut din obligație și nu de plăcere. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
gândit că era drăguț din partea lui Lauren. Dacă tot Îmi era sortit să Îmi petrec căsătoria În lacrimi, presupuneam că era mult mai plăcut să plângi În dantelă albă decât În hârtie igienică Charmin. Privește lucrurile și așa: cele mai multe dintre căsnicii Încep cu o lună de miere incredibilă și de acolo o iau pe o pantă descendentă. Cel puțin, În felul ăsta, singura direcție În care poți merge este În sus. Adică, mai rău de-atât nu poate fi, nu? Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
locul de lângă ea. —Tu arăți și mai bine, răspunse Tinsley În timp ce se așeza, toată numai picioare, satin și păr. Apoi, se uită la mine și spuse: Am auzit că tocmai te-ai măritat. Vrei să știi secretul meu pentru o căsnicie fericită? Să fii de acord cu soțul tău În toate cele. Și apoi să faci cum vrei tu. A dat rezultate bunicele pentru mine și Jamie. Ne-am despărțit amiabil. După asta, Tinsley se ridică și se Îndreptă spre tava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am râs eu. În secret, Întotdeauna sperasem că mariajul va fi exact ca În reclama Eternity: o splendidă ea, un el foarte atrăgător și o cantitate impresionantă de pulovere din cașmir de culoarea vaniliei. În măsura În care ar fi fost posibil, toată căsnicia mea s-ar fi desfășurat pe o plajă din East Hampton, de preferat Într-o paletă flatantă de alb și negru. —Ei, dacă și eu aș fi avut așa țeluri nobile, poate că ar fi durat și căsnicia mea, izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
posibil, toată căsnicia mea s-ar fi desfășurat pe o plajă din East Hampton, de preferat Într-o paletă flatantă de alb și negru. —Ei, dacă și eu aș fi avut așa țeluri nobile, poate că ar fi durat și căsnicia mea, izbucni Lauren Într-un râs ascuțit. Am renunțat la visul Eternity de când aveam opt ani. Ești atât de drăguță. Hai să-ți vând un pont. —Ce? am Întrebat-o eu. Țelul tău ar trebui să fie să-l ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cuplu proaspăt căsătorit așa de fericit ca noi? spuse, pe un ton de glumă. Nu lua deloc În serios chestiunea. —De ce m-ai mințit În legătură cu șederea la Londra? am Întrebat. Gata. O spusesem. Poate că acesta avea să fie sfârșitul căsniciei noastre de o clipă. Stăteam ridicată și mă uitam aspru la el. De ce arăta atât de .. sexy... chiar și când eram mânioasă pe el? Mă enerva asta. —Poftim? spuse Hunter, nedumerit. Se ridică În capul oaselor În pat și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-mi geanta pe podea. —Marci, chiar Îmi fac griji pentru tine. Pot să stau de vorbă cu tine? i-am zis cu blândețe. Dădu din cap, mormăind: — Da. — Poate că ar trebui să te gândești la cum să-ți salvezi căsnicia, i-am spus, nu la... invitații la petreceri. Petrecerile sunt importante când ești... Marci dădu băutura pe gât cu o repeziciune alarmantă și apoi articulă cu dramatism: —...singură. Bei o votcă? —Unde-i Lauren? Nu trebuia să fie aici? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un alt aeroport decât el și apoi mă Întorceam la New York. Săptămâna noastră minunată la Paris se Încheiase, dar nu mă simțeam tristă, chiar dacă nu aveam să-l văd pe Hunter timp de două săptămâni. De fapt, mă simțeam refăcută. Căsnicia era un paradis. Când m-am dus să verific dacă bagajele fiecăruia erau În mașina care trebuia, m-am simțit protejată În fața durerii iminentei noastre despărțiri de o pătură de iubire și alintări. — Cred că ai totul În mașină, iubitule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îndoielii pe care Lauren o plantase În mintea mea În legătură cu pandantivul. (Și ce dacă Sophia trimitea felicitări de Crăciun cu Ho!Ho!Ho! pline de fast. Nu Însemna nimic.) Luasem hotărârea să rămân optimistă atât cu privire la bijuterie, cât și la căsnicia mea. Eram sigură că Hunter o să Îmi dea colierul ăla de Crăciun. Ajunsese târziu acasă noaptea trecută, arătând bine, deși obosit, și Îmi dăruise o splendidă blană crem pe care o cumpărase când se oprise pentru o zi la Copenhaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
gândacii de bucătărie ai culturii noastre. Ușa cu oglindă este brăzdată de o cicatrice adâncă lăsată de inelul ei cu diamant. Din vremea în care detesta rahaturile astea nemuritoare. Să ne închipuim cum ar arăta nemurirea, când până și o căsnicie de cincizeci de ani ar fi ca o aventură de-o noapte. Să ne închipuim cum trec pe lângă noi curentele și modele, ștergându-se în ceața trecutului. Să ne imaginăm lumea din ce în ce mai înghesuită și disperată cu fiecare secol care trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Radu o înșeală cu nevastă-sa, și-și argumenta că-i de vină, în primul rînd, temperamentul ei. O singură dată, nebuloasa existenței sale a fost despicată în două, brutal, de un gînd: "Eu de ce să vegetez la umbra unei căsnicii?!" s-a întrebat ea, ieșind din sala cinematografului, de la primul spectacol, într-o duminică, încurajată de vederea unor perechi împodobite în haine și-n zîmbete sărbătorești. Îi stăruia încă în minte cum, numai cu o zi în urmă, pe cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
puteai cuprinde în palmă și niște ochi mari, speriați. Și mă-sa-i ochioasă, dar... Eah! face el un gest de lehamite. Am s-o las să aleagă singură, să nu se pripească, să nu facă pasul de dragul tentațiilor; o căsnicie trebuie să fie ca... Vreau ca Doinița mea să... Mîna dreaptă a lui Săteanu coboară încet pînă ce paharul atinge luciul mesei. Capul, lăsat pe spate, sprijinit de fotoliu, cade într-o parte, lipind obrazul de umăr. Mihai crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]