2,267 matches
-
al răstignirii, când e „secetă în ogorul de idei”. Ioan HOLBAN ‘’Un fiu al meleagurilor covurluiene, născut pe Valea Horincei, mai exact în Suceveni, sat prins în hora satelor Vlădești, Oancea, Cavadinești, Gănești, Prodănești, Aldești, Mălușteni, Tuțcani și a altor cătune numărând doar 7-8 gospodării, este nimeni altul decât ilustrul om al catedrei și omul de știință, și umanistul, prof. univ.dr. Vasile Burlui. Președintele fondator al Universității Apollonia din Iași, cunoscut și recunoscut ca un mare specialist în domeniul Medicinii Dentare
CE SPUN CRITICII DESPRE POEZIA LUI VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354929_a_356258]
-
ia un tren local până la Will, stația-n care trebuia să-l aștepte Sandu. Trece rapid de emoțiille căutărilor în necunoscut, pentru că prietenul său nu-l așteptase, dar doamna Irma, soția lui, era prezentă și l-a identificat automat. Un cătun cu câteva case, printre care și cea lui Sandu, adunat între coline înverzite te făcea să te simți curat și liber, să uiți de toate neplăcerile vieții și să te bucuri de frumusețea și linștea locului. Întâlnirea din seara aceea
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355419_a_356748]
-
îi am pe toți în minte, Ce tineri au plecat să lupte pentru țară ! Se-ntorc cu toți aici, la ceas de noapte-amară Când sufletul le iese din morminte. Răspund prezent la numele strigate De taica popa, la schitul din cătun, Îngălbenite foi, venite de departe Cu cei fără lumină la capătul de drum. Se reîntorc în nopți la locuri îndrăgite Pe negrii armăsari cu aur sub copite. Referință Bibliografica: Străbunii mei eroi / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
STRĂBUNII MEI EROI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355495_a_356824]
-
MINIPOEME Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 282 din 09 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului nimeni in cale - doar cântecul cucului coborând dealul noapte de vară , luna printre mesteceni - căutând drumul Dealul Cucilor - nici măcar o cruce, doar pustietatea... cătunul pustiu - și cântecul cucului ca din altă lume cireși în floare - doar cantecul cucului trist și straniu cimitirul din deal- până și cucul cântă de jale Referință Bibliografică: Minipoeme / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 282, Anul
MINIPOEME de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356952_a_358281]
-
un abur vechi de vin Și-a desenat în ferestre Cu migală, flori măiestre. Azi cărările-s de gheață Până și suflarea-ngheață Streșinile-s toate pline De podoabe cristaline. Albă-i casa, alb e drumul, Plin de cântec e cătunul, Gerul e la el acasă, Pruncilor nici că le pasă. În opincă și cojoc Poftă mare au de joc, Sănii multe sunt pe vale Și coboară în urale. Gerule geaba te-nfoi Voinicei cum suntem noi Nu ne sperii bre
SUFLET DE COPIL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356626_a_357955]
-
Acasa > Impact > Istorie > ȘCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XV) Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 288 din 15 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului 1.3. Școala din cătunul Sătic Satul Sătic, situat la 8-10 kilometri la nord-vest de Rucăr, în amonte pe râul Dâmbovița, avea școală la data consemnării neajunsurilor de mai sus de la școala de centru, cum era socotită școala de la Rucăr. Tot revizorul școlar C. Rădulescu-Codin
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356653_a_357982]
-
aici. Primul dascăl care a făcut "vechime"aici și este consemnat în arhivele avute la dispoziție a fost Ion L. Popescu, care în 1943 este detașat la Rucăr, după ce din 1939 funcționase ca învățător definitiv titular la școala primară din cătunul Sătic, până la acea dată slujise în comuna Amcarfak din județul Caliacra (în Bulgaria de astăzi). Cam în acceași perioadă (1938-1939) mai sunt consemnați, înv. Gheorghe Arișanu și Florica Găină. Odată cu cedările teritoriale din vara anului 1940, Ion L. Popescu se
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356653_a_357982]
-
suprafață de peste 150 m.p., prevăzută cu un hol, o cancelarie, 2 săli de curs, 2 încăperi pentru personalul didactic cu scopul de a locui aici. Era de asemenea înzestrată cu un mobilier complet. Școala a fost așezată între cele două cătune care compun satul, Săticul de Sus și Săticul de Jos. Aflați totuși la mai mare depărtare, copiii din Săticul de Sus parcurgeau zilnic pe jos 5-6 km. Abia din anii 1960 circulația este înlesnită de autobuzele IRTA și a unor
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356653_a_357982]
-
-ntr-atât, chiar și de satul meu ? Mă-ntorc oricând îmi este dor de sat, Iar dor de sat îmi este tot mereu. Îmi place să revin tot pe-nserat, Când pulbere de aur praful pare, Un Univers de vise legănat, Cătun pierdut în spațiu și uitare. La drumu-i veșnic Luna stacojie Privește curioasă și timidă Ciorchinii stalactitelor din vie, Podoabă siderală translucidă Doar ciutura pe ghizduri părăsită Visează însetată numai apă, Îngândurare cernere prin sită, Tăcerile în turme se adapă. În
SATUL MEU, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355550_a_356879]
-
zeci de memorii autorităților, nimeni nu a intervenit pentru a soluționa conflictul. Afacerea cu Mosser s-a perfectat în casa consilierului Iacob. La venirea în Pojoga, Hugo Mosser i-a anunțat pe săteni că va construi o mică industrie în cătunul lor și le va aduce chiar o combină franțuzească. Toate aceste promisiuni au fost garantate de cuvântul viceprimarului Aurel Sfârlogea. În contrapartidă, Mosser a cerut grajdurile fostei Cooperative Agricole de Producție (C.A.P.). Discuțiile cu privire la definitivarea afacerii s-au purtat
CAP. 14 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355502_a_356831]
-
o-mplinim taină cu pași mici. Tot răul lumii de noi să se mire Ce-atingem în iubire să schimbăm Să ne iubim cu patos în neștire Apoi trăind iubirea să-nvățăm. Altar pentru iubire să ne facem Într-un cătun din flori și din pământ În cântecul iubirii sfânt să zăcem La el să ne întoarcem din mormânt. Și nime' să ne știe, numai îngeri Iar tu să mă iubești în necuvânt Cuvintele să moară în atingeri În pătimi dulci
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
sunt calici. Nu mai căuta pe drumuri, Pe margini de râu, coline, Locuri în care să murmuri Că ești atașat de Mine. Eu sunt peste tot în lume Și în lemn și-n piatră seacă, Și-n palate și-n cătune, Lasă vorbele să treacă. Smerit poți să fii oriunde Și în orice loc ai sta, Spiritul Meu va pătrunde Numai în inima ta. Acesta este locașul Către care să privești, Mic sau mare cât orașul, Doar de-aici să Mă
LEMN SI SPATIILE MICI de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368942_a_370271]
-
din lemn de parcă te aflai într-o zonă ardelenească a noastră și case rustice, cu nimic mai deosebite ca cele românești. Orașul ca urbe era doar pe malurile Meusei și ale Sambrei, în rest totul era pitoresc, ca un simplu cătun ridicat într-o zonă de podiș. Pe malul apei, însă clădirile erau impunătoare și moderne, iar navele de pasageri sau șlepurile, stăteau ancorate la cheu, ori vânturau apa limpede și curată a râurilor, cu elicele lor aflate în mișcare. Erau
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370767_a_372096]
-
băiatul primarului - tac eu și nu zic la nimeni nimic, că poate mă lasă mai aproape de casă - da ce să vezi, nu numai că nu m-a lăsat dar ma trimis unde a înțărcat mutul iapa, prin Moldova într-un cătun uitat de toți și de toate, departe de lume și de viață. La punctul de grăniceri unde m-au trimis comandant era unul mutat disciplinar. Era de al meu. Ajung să mă împrietenesc cu el și o țineam tot într-
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE VI de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370960_a_372289]
-
străzi. O să spuneți că contează faptul unde.. însă, o întrebare simplă: câți oameni distinși, sau mai puțin, au primit o asemenea onoare, pentru ca încă din timpul vieții să-i fie numită cu numele ce îl are măcar o uliță din cătunul de pe munte? Doresc în primul rând să vă mulțumesc pentru onoarea făcută! ,,Dansând pe un parchet de constelații, Oricine îmi va spune visător, Dar nu va preciza în care spații, Mă voi limita ca muritor.” Poetul Mihai LEONTE: Mulțumesc, dragul
MAESTRUL SIMPLITĂŢII POETICE, DOMNUL MIHAI LEONTE – INTERVIU. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371011_a_372340]
-
vom fi bravi. La locul nostru din tării Ne pregătim de bătălii. Arma lui albă, orice nor Va arunca de sus, din zbor Omătul să acopere Pământul ce descopere Covoarele de frunze moarte De pe aleile deșarte. Livezi și câmpuri, casele, Cătunele, orașele, Ca o centură peste zare, Splendidă-n soare irizare, Sub strălucirea lui bălană, Se va topi apoi în hrană. Atât mai zise norul mic, Căci vântu-l mai purtă un pic Spre casa Domnului, din cer, Pe el, războinic efemer
RĂZBOINICUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369914_a_371243]
-
nr. 2125 din 25 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului TOAMNA În păr cu frunze ruginii Și cu petale ofilite, În haine lungi, portocalii Și cu puterile sleite, Mânată de un vânt nebun, Ciudata toamnă, pesimistă, Ajunse și-n al meu cătun Ștergându-și ochii c-o batistă. Îmi amintesc, era târziu, Am stat de vorbă pe cărare, Apropiați ca mamă - fiu, Uimiți de stele căzătoare ! Emoționant a fost că ea Era atât de obosită, C-a adormit pe mâna mea Cu
TOAMNA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369961_a_371290]
-
ai supus dar nimic nu este mai presus decât gândul cel dus în neant presupus. Îmi clătesc ochii în apa de izvor, cristalină e unda-i și gustul ce bun! La rugile Tale mă adun, O, Maică Preacurată!, poposită-n cătun. Minune, o mare minune s-a-nfăptuit, vesele păsări stârnesc ciripit Iar inimile noastre cu un clipit Se-adună încet din codrul adormit. Referință Bibliografică: APA / Margareta Mariana Saimac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1878, Anul VI, 21 februarie 2016. Drepturi
APA de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370093_a_371422]
-
2016 Toate Articolele Autorului Române te deșteaptă, măcar în ultim ceas Simt furia cum crește mereu în al tău glas, Azi spicele de grâu se mai topesc în soare Sub brațe de stejar găsești încă răcoare! În munți mai sunt cătune, unde se-aude ruga, Cel mai smerit și sincer, desigur este sluga, Pe cerul dimineții cresc aripile-n zbor Un vultur tăie-albastru și visul călător. Pădurile șoptesc când vântul mai adie Și-n câmpuri e concert, un tril de ciocârlie
CÂMPIA LIBERTĂȚII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370457_a_371786]
-
toți iubire. Satele vuiesc în hore chiar și-n sfânta mânăstire, Nu e inimă mai mare ca a noastră Românie Popii cântă în altare, la oraș se-adună-n piețe Pentru-această sărbătoare mână-n mână prinți, altețe. Doamne câtă frumusețe în cătunul de la sat Unde se adună moșii și cu tinerii la sfat... Azi și-au pus la pălărie un trifoi cu patru foi Pentru zilele de mâine...câte datini sunt la noi?! Dăscălii se-adună-n școli să-i învețe sfânta taină Pe
ODĂ ROMĂNIEI de ANA PODARU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370507_a_371836]
-
Olteniei. Comandantul trupelor imperiale din Transilvania, Contele Stainville, însărcinează cu această lucrare pe căpitanul Friedrich Schwantz. Această hartă a fost lucrată între anii 1720 și 1722. ). În această hartă satul este menționat ca ” Faur oder Barien” și se suprapune peste cătunele Huma și Cățulești ( Valea Ganii). Etimologic, numele satului venea de la ocupația de bază a locuitorilor, fierăria. Faurii sau fierarii, stabiliți pe lângă curțile boierești, reprezentau mica industrie feudală. În aceeași hartă austriacă este menționată și o biserică, o biserică din lemn
BISERICA DIN HUMA, COMUNA LIVEZI, JUDEŢUL VÂLCEA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369493_a_370822]
-
și valorile vieții ce sunt pătrunse de durere și tristețe, de aspectele naturii și a materiei spirituale ce formează și evoluează universul uman. Deci: „E toamnă târzie de-acum, / Cad frunzele moarte în drum, / E toamnă și-i trist în cătun, / E noapte și gânduri s-adun. Petale de flori nu mai sînt, / Doar păsări aleargă prin vint, / O frunză pe-un ram a rămas / Să meargă cu mine în pas”. (Nostalgii de toamnă). Însă, Mariana Popa este poeta care ne
ANTOLOGIE MULTILINGVĂ, VOL. 4, COORDONATOR RODICA ELENA LUPU de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370595_a_371924]
-
și , în mod deosebit, prin iconostasul cu foiță de aur, realizat la Viena, în 1853 și pictat de Anghel Tănase din Ploiești în 1858. Așezarea monahală a avut un rol important în viața comunității. Aici au învățat carte copiii din cătunul Băjenari și și-au îngrijit sănătatea mulți oameni nevoiași. În 1960 schitul a fost desființat, în 1967 a trecut în subordinea Mânăstirii Sinaia, iar în 2001 și-a dobândit statutul de mânăstire. După 1990 în curtea mânăstirii au apărut și
TOAMNĂ LA MÂNĂSTIREA CRASNA, JUDEŢUL PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354462_a_355791]
-
vreme, cât era necesar vreunui consult medical, la care îl purtau prietenii care nu acceptau că nu mai e nimic de făcut, cum li se spunea invariabil. Se pomeni condus într-o zi chiar și la o tămăduitoare dintr-un cătun aflat prin ținuturile gorjene. Cunoscută ca pricepută în lecuirea ochilor bolnavi, femeia era plăpândă și matusalemică, ea însăși cu vederea slăbită, nu atât de trecerea anilor, cât de amarul de răutăți ce-i fusese dat să vadă la viața sa
ICONARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353962_a_355291]
-
LA SCHIT, LA VALEA ORLEI Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1570 din 19 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului LA SCHIT, LA VALEA ORLEI Istorie și timp și har, Nimic nu este în zadar. Între colinele cu vii Este cătunul pentru fii. Uitat de lume, părăsit Într-o poiană s-a ivit Casa Domnească a lui Iisus, Pe dealul cel mai de sus. Lăcaș de rugăciune să ne fie De-atunci și până în vecie. Din vremea lui Mircea dăinuiește, Pe
LA SCHIT, LA VALEA ORLEI de IONEL GRECU în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353982_a_355311]