1,093 matches
-
articolele, creațiile românilor de pe tot mapamondul și care tipăresc cărțile confraților din lumea întreagă fac o operă de suflet, unesc conștiințe și talente risipite de destinul nemilos al acestui neam, adună sufletul românesc risipit pe fața lumii ca Dumnezeu în căușul palmelor Lui. Ei fac să se vorbească despre cultura română în lume, opera lor de ambasadori ai neamului lor este atât de frumoasă și de profundă încât, nu va putea fi niciodată evaluată și răsplătită decât de Dumnezeu. În ultima
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
de frig, ninsese, totul era alb, mi-am băgat un deget în zăpadă și amintindu-mi de tine ți-am desenat chipul, la geamul ce dădea spre curtea mea ai aprins o lumânare, un câine lătra, iar apa înghețase în căușul fântânii, poarta de la grădină scârțâia bătută de vând, în timp ce coboram în beci pentru a scoate o vadră de vin ți-am auzit vocea, mirosea a ceară de lumânare iar șura era goală dezbrăcată de boi și vaci, am dat la
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368845_a_370174]
-
din 11 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului SĂPTĂMÂNA MARE Îi Săptămâna Mare, Prier în calendar Iar merii-s încărcați cu flori dalbe, cituș* O toacă bate-n deal, pe văi ecou-i clar O mamă-și strânge doru”-n mâinile căuș. Și oile-s ciopor, păscând neliniștite Cu ochii umezi, știind ce-o să se-ntâmple. Se-apleacă peste mal cu crengile-nverzite O salcie ce plânge cu mâțișori pe tâmple. Îi Săptămâna Mare tot omu-acum postește, Fasolea cea bătută la loc
SĂPTĂMÂNA MARE de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368874_a_370203]
-
n-o repeta nu ma-ncarca.. te rog, cu vina ta e vina mea și mi-o asum deplin ieri am venit dar.. nu știu de-o să mai vin. VREAU SĂ TAC eu vreau să tac să spăl obida din căușul eu-lui meu să lepăd mantia de ceoifizeu înfiptă în pupila mea de cei care mă cred o biată peruzea.. eu.. nu-s decât un biet nimic crescut în arșița vâltorii, un mic habarnuștiu, terifiant mâncând pământ din patima grandorii . căuș
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
căușul eu-lui meu să lepăd mantia de ceoifizeu înfiptă în pupila mea de cei care mă cred o biată peruzea.. eu.. nu-s decât un biet nimic crescut în arșița vâltorii, un mic habarnuștiu, terifiant mâncând pământ din patima grandorii . căuș îmi pun și creieru-mi golesc , îmi las circumvoluțiunea stearpă și mă .. încet... desbetelesc de vocile ce nu sunt harpă . eu vreau să tac acum . nici ieri, nici mâine... eu vreau să tac nedefinit, vreau sufletul să-mi fie pâine și
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
adun acolo colbul de pe valuri Framântat de viață-n timpul tumultuos Și adulmec gânduri risipite-n maluri De trăire-n pace și în mult frumos. Taie-n ritmuri timpul, scuturând copite, Și se duce... duce-n lumile de veac... În căușul palmei nu mai văd ispite. Tot ce mi se-arată spune ca să tac. Mai gândesc adesea ca, pierzând povara, Roibul meu ce are coama dusă-n vânt, Să îl leg în ceruri de o stea anume Dragă vieții mele, pusă
LA CEAS DE VECERNII (POEME) de DOMNICA VĂRZARU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370804_a_372133]
-
nr. 2033 din 25 iulie 2016 Toate Articolele Autorului răsună aproape șoptit toate urmele tale rămase în viața copilei adolescentei femeii ești tatăl și prietenul și adolescentul nebun care fură gândurile gesturile și femeia începe să lovească pereții cu palmele căuș să te adune de acolo și de pretutindeni unde sunetele ecourilor glasului tău încă scot la iveală gânduri și tremură ca frunza în noiembrie când și când nu știu de ce este așa mereu și nu știu de ce sunt ca o
RĂSUNĂ APROAPE ŞOPTIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370875_a_372204]
-
ca pasărea cerului... Se joacă toată ziua, nu sunt chemați la masă..., la somnul de după-amiază, pot să umple desculți... Sunt fericiți!ˮ - Haide, spălați-vă pe mâini, conașule! l-a întâmpinat bucătăreasa. Veniți aici la lavoar! Așa..., țineți palmele căuș. Vă torn eu apă călduță. Frusina a luat cana din porțelan cu apă și a început să-i toarne ușor în palmele întinse deasupra ligheanului de porțelan alb. - Luați și săpunul! Așa... frecați bine... După ce s-a spălat, Alexandru a
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
mulți draci năzdrăvani. Vor începe iar să alerge, apoi cuminți se vor culca printre cruci de colive proaspete. *** Tu auzi cum lunecă lacrimile de dor prin trupul copilului fiecărei ființe care-și lasă blajinii să-și poarte somnul veșnic în căușul Păcii Domnului? Auzi? Ți-am propus un joc apoi l-am jucat singură. Tu aruncai de câte ori aveai chef câte un os la câinele literelor așternute în spațiul îngust oferit de tehnica modernă, unui cumul de cuvinte așternute în fel și
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
împingea de creștetul celui ce o făcea să viseze și scotea onomatopee nedeslușite sau gemete de plăcere. - Mircea... limba ta emană energia iubirii prin fiecare mișcare în adâncurile mele. Nu te opri până nu-mi consumi toată energia acumulată în căușul plăcerilor nebinecuvântate de nimeni până la tine așa de pătrunzător. Te rog să mă alinți desăvârșindu-ți opera, precum un sculptor care tocmai și-a încheiat lucrarea și acum netezește din nou fiecare parte pentru a-i da strălucirea finală! Explorează
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]
-
Cu sufletul prins de aripile gândului, într-o dimineață, când soarele încă își mai face din mână cu luna, îmi adun emoțiile în căușul palmelor, ca de fiecare dată când trebuie să merg în satul meu bătrân. Inima-mi tremură ca o frunză. De astă dată am lipsit cam mult. Cât o fi trecut? O lună, două? Lacrimile-și află imediat izvorul în cuib
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
am grijă de mine,/ îmi spune/ cu suflet istovit de dor,/ un trecător,/ pribeag, în astă lume,/ alint, pe frunte-mi pune mângâiere,/ să lupt cu viața-mi dă putere... Cu lacrimi în ochi, sărutând mâna măicuței, cu sufletul în căușul palmelor gândului, o rog să-mi spună despre ea: cum este, cum se simte? - Îmi este frig în suflet, draga mamei./ De-o vreme-ncoace, viața greu îmi trece./ Mă dor picioarele și inima mă doare,/ nici somnul nu mai
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
În expoziția Simonei Bledea, Baia Mare, pot fi admirate obiecte de ceramică patinată (lustruită prin frecare) cu piatră de râu, lucrată manual la roata olarului, arsă de două ori. Produsele sunt tradiționale ca formă: amfore, butelci, ploscă, ulcioare, carafă de vin, căuș, dar culorile folosite sunt originale, obținute prin ardere și diferențiate pe bază de patinare sau nonpatinare, cele patinate având culoare roșie, iar cele nepatinate, culoare mai închisă. Ornamentele sunt lucrate manual și reprezintă scene de luptă, de muncă, ghirlande, multe
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
Acasă > Stihuri > Nuanțe > CRISTINA OPREA - ȘOAPTELE TRĂIRII (POEME) Autor: Cristina Oprea Publicat în: Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului TE PREȚUIESC M-am transformat într-o albă păsăruica și mi-am găsit cald locaș în căușul palmelor tale care-mi ocrotesc fiecare trăire. Miraculoasa-ți privire îmi vindeca rănile trecutului și îmi șterge cristalul lacrimii ce lucește în razele lunii. Te prețuiesc pentru clipele de diamant șlefuite de tine, cu grijă unui fin bijutier, în care
ŞOAPTELE TRĂIRII (POEME) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369360_a_370689]
-
ținut scaunul, așteptând să ia loc. Femeia vieții tale ... La masa rotundă, unul în fața celuilalt, schimbați priviri topite în flăcările lumânărilor parfumate ce strălucesc în ochii voștri. Îi acoperi duios mâna, o atingi cu degetele lungi, o cuprinzi, îi săruți căușul palmei cu buze dornice și moi. Ea-ți mângâie tâmpla, părul des, întunecat de pe frunte. Atmosfera se încarcă de energie. Sfere de lumină se rotesc, învăluie încăperea. O inviți să se așeze pe genunchii tăi. Povara ei dulce te amețește
INVITAŢIE LA IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369435_a_370764]
-
piatră, căci „mandatul i se întorsese fără nici o explicație“: «...el ridică banii și porni spre carieră, hotărât să-și plătească datoriile; [...] intră într-o bodegă și ceru un păhărel de țuică; în loc s-o bea, vărsă țuica în palma făcută căuș, apoi ieși, fluierând; jandarmii, simțind mirosul de țuică, îl crezură beat mort; doi dintre ei îl dezbrăcară la piele și-l bătură cu urzici [...]; a doua zi, băiatul a plecat de la carieră...» (p. 68). Numărul eroilor nic-țic-uani „de excepție“ și
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
Acasă > Poezie > Cântec > MIRAJ Autor: Carmen Marin Publicat în: Ediția nr. 1333 din 25 august 2014 Toate Articolele Autorului Am așezat visul în căușul palmelor. De frică să nu-l pierd, l-am strâns prea tare. A zburat cu aripile lui, Spre pădurile acoperite de uitare. Am așezat clipă în inima mea de copil. Să nu dispară i-am fredonat cântec de leagăn. A
MIRAJ de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368264_a_369593]
-
aceste mâini superbe ar investiga-o pe tot corpul, descoperindu-i locurile dulci și secrete, să-i simtă degetele cu unghiile sale îngrijite și frumos rotunjite, mângâindu-i păduricea fină și dornică de alintare sau greutatea palmei sale ca un căuș să-I cuprindă rotunjimea sânilor în căutarea vârfului lor nervos și fraged? Ce-ar fi făcut dacă aceste mâini ar fi cuprins-o drăgăstos, făcând-o să-l dorească. Cum s-ar fi terminat oare această investigație? Parcă era în
CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370248_a_371577]
-
o frază ca o o pânză de păianjen într-o secundă toată teama ta s-a strâns ca o omidă de sihastru discursul minții tale de albină ce zumzăie cu aripi de cristal adună toată mierea cea sublimă în plin căușul tău de bumerang lungite-ți sunt privirile de ploaie ca o madonă din trecute vremi contempli albul pur al cerii de tămâie și te închini cu sufletul pe nori de-atâtea zori îți sunt ivite poemele ca strofe de plăceri
POEM HIERATIC XVIII-ZBOR VEŞNIC de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353289_a_354618]
-
odihnă pentru el și Câine, căci așa îl chema. Mâncau amândoi în parte din azimă. Se deznecau cu apă agonisită de la vreo fântână și purtată într-un ulcioraș astupat cu un cocean de porumb. Câinelui îi da să bea din căușul mâinii. Se culca apoi, iar animalul îl apăra de răcoarea nopții stând covrig la spatele său. Cine a zis că urcușul e greu, n-a coborât niciodată zile în șir! Dar el, mânat de dor, uita tot chinul mersului la
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
împingea de creștetul celui ce o făcea să viseze și scotea onomatopee nedeslușite sau gemete de plăcere. - Mircea... limba ta emană energia iubirii prin fiecare mișcare în adâncurile mele. Nu te opri până nu-mi consumi toată energia acumulată în căușul plăcerilor nebinecuvântate de nimeni până la tine așa de pătrunzător. Te rog să mă alinți desăvârșindu-ți opera, precum un sculptor care tocmai și-a încheiat lucrarea și acum netezește din nou fiecare parte pentru a-i da strălucirea finală! Explorează
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
acolo unde era Izvorul de apă plată. O mogâldeață stătea cocoțată, într-un colț, pe zidul de piatră. S-a apropiat ca tot omul care nu știe ce va găsi acolo, fără să realizeze prezența ei. Când să adune în căușul palmei apa și să o ducă la buze, o voce, venită de-adevăratelea dintr-un tărâm de poveste, îl opri. - Cine bea apă de aici, nu va mai putea pleca. Ar fi bine să te gândești de două ori înainte
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
Cristian cu mâinile lui neastâmpărate, începu să-i mângâie pulpele apetisante, ce se strângeau din ce în ce mai tare. Atunci tânărul și-a mutat atenția asupra sânilor ei neastâmpărați ce tresăreau în cupele sutienului la fiecare mișcare. Frământa exteriorul sânului prinzându-i în căușul palmei mugurașii ce începeau să-și ridice cornițele întârindu-se din ce în ce mai tare. - Ce-mi faci?... Te rog... fii cuminte... ne poate vedea cineva. Cristian nu era interesat de ce spunea fata sau că pot fi văzuți de către trecători. El avea un singur
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353451_a_354780]
-
POEM HIERATIC XXIX LACRIMA LUNII FIICA FURTUNII ... Autor: David Sofianis Publicat în: Ediția nr. 1619 din 07 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Poem Hieratic XXIX de David Sofianis 7.06.2015 ( A.D.) Lacrima lunii fiica furtunii ... Culegi în palma ta căuș acorduri fine de arcuș colecție de stele pleoape mărgăritarele de noapte copacul ființei larg surprins cu brațele deschise către mare tălăngănind din vise ca o floare aripe lungi de galaxii focare centrat în sine omul vede adâncul nopții se destramă
POEM HIERATIC XXIX LACRIMA LUNII FIICA FURTUNII ... de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352859_a_354188]
-
vom fi mai iertători. Mai plini de duioșie și mai strălucitori. În cortul veșniciei vor fi odată sus, Numai aceia care iubirii s-au supus. JAR Cuprinde-mă cu-a tale brațe și lasă-mă s-adorm profund Și în căușul palmei tale, obrazul meu să îl ascund. De tampla ta să fiu aproape, să-ndepărtăm orice hotar. Lumina s-o ți-o simt sub pleoape, privindu-ne din jar cu jar. Cuprinde-mi umărul cu brațul, iubirii mele să-i
POEME SPONTANE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353026_a_354355]