398 matches
-
cât și Gregor Samsa au trecut dincolo. Ivan Ilici a trecut și el, însă Tolstoi va pune accent pe lunga trecere care i-a fost viața (deși, trebuie să recunosc, există și aici un „punct de fugă“, adică acela al căzăturii pricinuite de perdea), pe chinurile implicate de lunga transformare, pe revelația pricinuită de moarte. Și, dacă ne gândim mai bine, Ivan Ilici trece prin mai multe metamorfoze: întâi urăște tot ce-l înconjoară, e cuprins de milă față de propria persoană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
și scăpai, treceai mai departe neatins. Depindea însă de cei din jur, dacă te striga cineva, uitai unde te afli și asta îți era fatal cădeai ca un bolovan venit din cer. Dar tu ești obișnuit cu tot felul de căzături. De un timp te împiedici în rămurișurile copacilor, te agață de mâini, de haine, atunci te trezești din visare, simți gâdilături pe tot corpul, încât te străduiești din răsputeri să urci mai sus. Acolo nimeni nu te vede, nici tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
L-am întrebat pe tata ce mai fac mama și bunica. Mi-a spus că au fost amândouă puțin bolnave, acum se simt mai bine, doar bunica merge mai greu de când a zăcut la pat vreo două luni după o căzătură zdravănă pe stradă (noroc că nu i s-a fracturat piciorul, altfel, la vârsta ei, nu mai avea scăpare). În dreptul stadionului, mi-am amintit că suntem aproape de casă. Tribunele sunt neschimbate, peluza aceeași. Multe meciuri am văzut aici, copil fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
foarfecele de tăiat vița de vie în mână s-a îndreptat spre pom. S-a urcat încet în copac și a început să taie crenguțele rupte și uscate. La coborâre puse greșit piciorul pe scară și se prăbuși în gol. Căzătura fu zdravănă încât își rupse piciorul. Stătu nemișcată un răstimp, apoi încercă să se târâie spre ușa deschisă a casei. Scâncind și gemând, își reproșa că se apucase de o treabă de bărbat. Cine m-a pus să mă urc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
nimeni nu ți poate reproșa nimic, dar ești vrednic de milă. Milord Hyde, om plin de merite, care, din cabinetul lui de la Paris, a condus câtăva vreme Camera Comunelor din Londra, și care a murit aici, la noi, dintr-o căzătură de pe cal, nefiind încă un om vârstnic, spunea, referindu-se la lunga carieră a Domnului de Fontenelle, că, în ceea ce-l privește, el trăia o sută de ani într-un sfert de oră. Vorbă frumoasă care atât de bine arată
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în afara orașului alături de Pietro, tânăra, îmbrăcată "într-o rochie strânsă pe tot corpul", cântă cât o ține gura un fragment din recviem. Dintr-o dată, calul ei se ambalează. Tânărul italian se repede pe urmele ei și o salvează de la o căzătură fatală. Îi declară din nou că o iubește. Marie nu mai are nicio îndoială: Pietro este întruchiparea Făt-Frumosului ei... A doua zi însă, îl simte pe izbăvitorul ei că mâncase usturoi, și încă o dată visul i se năruie. Curând, Mariei
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nu cădeam la pământ, distanța era mică, ajungeam repe de la punctul de contact și nu cădeam. Dificultățile au apărut atunci când am prins să folosesc etajul doi. Dista nța de 80-90 cm. mi-a creat adevărate dureri, nu mă întrebați câte căzături am suportat, norocul a fost că în grădină iarba era mare, mai amortiza loviturile. În una din zile m-a văzut mama care habar nu avea despre ocupațiile mele suplimentare. m-a văzut cum cădeam când în dreapta, când în stânga, când
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
bicicletă bărbătească), și-mi tot repeta să nu privesc în jos. Cred că tot în perioada în care eram începător, mergeam amândoi pe o bicicletă. El pedala, eu așezat pe cadru, aveam grija ghidonului. Bănuiesc, am avut parte și de căzături, însă neamintindu-le, nu cred să fi fost serioase. Am pățit-o mai târziu, după terminarea liceului, când coboram printr-o pădure, la vale prin serpentine, fără să frânez. Urma o curbă. O fracțiune de secundă privirea mi-a fost
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
coborârea în mare viteză a unor serpentine spectaculoase. În partea de sus, după trecerea lui Mircea, un câine ciobănesc s-a luat după mine. Eram indignat, fiindcă ciobanul privea liniștit, fără să intervină. M-am oprit eu, conștient că o căzătură la viteza aceea, ar fi fost tragică. Numai că atunci s-a liniștit și câinele, cred, plictisit de mine. De altfel, în timpul drumurilor cu bicicleta, câinii erau mereu un real pericol. Cacica ne primi cu un soare teribil, însă din
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
în treacăt și neștire că în numele talentului, Tudor Arghezi poate să-și facă de cap și de cuvînt?", cînd potrivitorul de cuvinte se pronunță, în fața Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române pe care Ierunca o supranumește: parlamentul căderii și căzăturilor românești, astfel: În scrierea noastră veche, statornicirea altor temelii se numea Descălecare. Descălecătorii sînt aici, în fruntea Marii Adunări Naționale: ei se numesc: PARTIDUL". Condamnarea lui Arghezi se face și în numele a ceea ce Virgil Ierunca a susținut că este poezia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se mișcă, s-a rupt. Imi zic că de acum pot să ma apuc de un alt sport, boxul. în drum spre Boadilla del Camino Carrión de los Condes, 1 august Aseară am adormit greu, târziu. Probabil, oboseala exagerată și căzătura sunt cauzele. însă somnul mi-a fost apoi adânc și m-am trezit odihnit. La 6.30 eram deja pe drum. încă nu răsărise soarele și era atât de plăcut să merg prin răcoarea dimineții ascultând cântecul păsărelelor ce abia
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Poponaru’ era un jefuitor de bețivi clasa-Întîi. Loviturile lui erau fabuloase. Era cel care ajungea primul la fazanul afumat, niciodată cel care nimerea la locul faptei cînd fazanul zăcea cu buzunarele-ntoarse pe dos. Un bețiv adormit - numit În branșă „căzătură” - atrage o ierarhie de hoitari. Primii vin prăduitorii de top, ca Poponaru’, ghidați de un radar special. Cei din categoria asta nu vor decît bani gheață, bijuterii ca lumea și ceasuri. Apoi vin găinarii, care fură orice. Iau pălăria, pantofii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
bucata și ai nevoie de cel puțin trei pe zi ca s-o scoți la capăt. Eram falit, așa c-am Început să „lucrez În groapă” cu Roy. Mergeam cu metroul, pîndind fiecare pe cîte-o parte, pînă cînd ocheam o „căzătură” adormită pe-o bancă. Atunci ne dădeam jos. Stăteam În fața băncii cu un ziar deschis și-l acopeream pe Roy, care scotocea prin buzunarele bețivului. Roy Îmi șoptea indicații - „un pic mai la stînga, prea mult, un pic Înapoi, așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
multe niveluri periculoasă pentru prăduitorii de drojdieri pentru că e plină de locuri În care se pot piti gaborii și e imposibil să te acoperi din toate unghiurile. La nivelul de jos singura ieșire e cu liftul. Ne-am apropiat de căzătură cu un aer indiferent, ca și cum nu l-am fi observat. Era un tip Între două vîrste, tolănit lîngă perete. Fornăia. Roy s-a așezat lîngă el și eu m-am postat În fața lor, cu un ziar desfăcut. Roy a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ăia de pe 103 Îi zic „Poponaru’ dracu’!” fiindcă ei n-au bulan. Nu e mai poponar ca mine. Roy făcu o pauză, gînditor. De fapt, chiar mai puțin. Am mers pînă la capătul liniei, În Brooklyn, fără să zărim nici o căzătură. La-ntoarcere un bețiv dormea Într-un vagon. M-am așezat lîngă el și mi-am desfăcut ziarul. Simțeam brațul lui Roy În spate. La un moment dat bețivul s-a trezit și s-a uitat la mine pătrunzător. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
acum, m-am lovit rău, rău de tot. Mă doare întreg corpul, nu este o durere obișnuită, mă doare și ceva înăuntrul meu, în adânc. Nu mă plâng mamei, mă simt vinovat, sper să-mi treacă, doar nu este prima căzătură din viața mea. Mă vâr sub plapumă, crezând că nefericita aventură s-a terminat. Trag cu putere aer în piept și mă pregătesc să adorm. Dar somnul nu sosește, întârzie să mă ia sub aripa sa ocrotitoare, și nici durerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
este argumentul suprem al compañero-ului meu cînd revendică victoria asupra Médanos-ului. De aici Încolo am preluat eu comanda, accelerînd ca să recuperez prețiosul timp pierdut. Dar una dintre curbe era acoperită parțial de un nisip fin, și - zdrang!: cea mai urîtă căzătură din toată călătoria. Alberto a scăpat nevătămat, dar piciorul meu a fost prins sub cilindru și ars, lăsîndu-mi un semn de bună purtare dezagreabil, care a durat destulă vreme, fiindcă rana nu se mai vindeca. O ploaie torențială ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să urcăm cam 300 de metri pe o cărare Înnămolită, așa că ne-am mai trezit de Încă două ori zburînd În aer. Primirea celor de acolo a fost magnifică, dar bilanțul primei noastre experiențe pe drumuri neasfaltate era alarmant: nouă căzături Într-o singură zi. Așezați În paturi de campanie, singurele paturi pe care le vom mai cunoaște de-acum Încolo, Întinși lîngă La Poderosa, cochilia noastră de melc, Încă priveam spre viitor cu o bucurie nerăbdătoare. Ni se părea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe jos 20 de kilometri, pînă Într-un loc numit Piedra del Águila, unde am reușit să ne reparăm piesa, dar deja se făcuse prea tîrziu, așa că ne-am hotărît să rămînem peste noapte În casa mecanicului. Cu excepția a două căzături, care oricum n-au avariat prea mult motocicleta, ne-am continuat liniștiți drumul spre San Martín de los Andes. Aproape ajunseserăm - eu conduceam - cînd am luat prima căzătură adevărată din sud [sudul Argentinei], Într-o frumoasă curbă acoperită cu nisip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
am hotărît să rămînem peste noapte În casa mecanicului. Cu excepția a două căzături, care oricum n-au avariat prea mult motocicleta, ne-am continuat liniștiți drumul spre San Martín de los Andes. Aproape ajunseserăm - eu conduceam - cînd am luat prima căzătură adevărată din sud [sudul Argentinei], Într-o frumoasă curbă acoperită cu nisip, pe lîngă un pîrÎiaș susurînd. De data asta, caroseria motocicletei a fost avariată suficient cît să fim nevoiți să ne oprim și, culmea, am descoperit că n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care mi se fura mișelește! Simțeam nevoia, dacă nu să mă arunc de la etajul al patrulea, cel puțin să fac ceva demonstrativ, ceva care să sublinieze atitudinea mea de protest... M-am aruncat cu toată forța pe jos, simulând o căzătură sau un leșin, care produse un anumit zgomot. Am stat câteva clipe așteptând o urmare... Dar nu s a întâmplat nimic: nu m-a auzit nimeni... M-am ridicat cu un simțământ de jenă și m-am așezat din nou
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de porțiunea asta atât de plină de capcane, ambele picioare mi-au fost blocate și am căzut secerat la pământ cu fața în miriște, în timp ce sacul cu tizic stătea imperturbabil pe ceafa mea, asemenea samarului pe spatele asinului... A fost căzătura cea mai violentă și cea mai dureroasă de până atunci. Eu mergeam în urma fraților mei mai mari, Lică și Mircea. Căzătura mea le-a atras atenția și într-o clipă au fost lângă mine. S-au speriat grozav. Eram inert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fața în miriște, în timp ce sacul cu tizic stătea imperturbabil pe ceafa mea, asemenea samarului pe spatele asinului... A fost căzătura cea mai violentă și cea mai dureroasă de până atunci. Eu mergeam în urma fraților mei mai mari, Lică și Mircea. Căzătura mea le-a atras atenția și într-o clipă au fost lângă mine. S-au speriat grozav. Eram inert, leșinat și cu sacul de tizic deasupra mea. Fața îmi era plină de țărâna îmbibată cu pleavă și cu alte resturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
scoală-te nu mă speria! Și-mi ștergea cu batista fața murdară, plină de sânge și de pământ încercând să mă resusciteze. N-a mai putut rezista. Din băiatul ironic și sigur pe el de adineauri, când glumea pe socoteala căzăturilor mele, devenise deodată atât de tulburat și de înfricoșat la vederea mea chircit și încovrigat aidoma fetusului pe pământul țepos, încât plângea cu sughițuri deasupra mea încercând să mă deshame, să-mi desfacă sforile sufocante și să mă aducă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu veleități armonioase capabile să rivalizeze în orice moment cu celebra operă "Spărgătorul de nuci"... E pace deplină în cer și pe pământ. Însă eu nu puteam dormi. Am ieșit în noaptea atotcuprinzătoare, sub cerul pâlpâind de licăriri fosforescente. În urma căzăturii violente capul mă durea, nasul jupuit mă ustura, iar dinții aveam impresia că s-au lungit ieșind din alveole, mărindu-și dimensiunea în mod alarmant. M-am așezat pe băncuța de lemn fixată de Mircea lângă geamul din partea dreaptă al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]