2,455 matches
-
cărții o mai mare complexitate. În același scop - niciodată atins - sunt incluse în roman tot felul de fantezii ale personajului narator: „Vroiam [corect: voiam, n.n.] să omor un om. Celălalt seamănă perfect cu mine. Are ochii tare mici și arcadele căzute, ca la clovni. De fapt, sunt identici. Trebuie să omor un om.“ „Apoi nevăstuica se repezi la mine cu o iuțeală incredibilă, mă placă scurt, ca la rugby, mă izbi cu capul de ușă. M-am înmuiat instantaneu... puncte negre
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
bombardament cu mere coapte. Petru a pășit în pronaos, a îngenuncheat în fața Ușilor Împărătești, a plecat fruntea în cenușă, apoi, ca un copil care crede că nu este văzut dacă nu vede, și-a ascuns ochii în palme. Plângea. Bărbia căzută topor deasupra unui braț de vreascuri putrede; ochii descompuși în orbite cenușă cu ceva urme de cer rânced pe fundul fântânilor; fruntea despicată a secetă Carul Mare a tras brazdă adâncă până și-a rupt spițele într-un gând; obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Cunoștea pe de rost toate cântările. Viața o repetiție continuă în câteva "Ceasuri Împărătești". Învierea, o promisiune amânată, legată nod de batistă. La 16 ani, viața pe orizontală era o curgere domoală. Petru era decorul. Cu ochii închiși, cu bărbia căzută, cu genunchi tociți, cu palmele încleștate, cu umerii exfoliați, cu fruntea brăzdată. Un decor nu-l poți locui cu un alt decor. Este imposibil să saluți un decor, nu poți să-i ceri iertare unui decor, nu ai cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cărămizilor. Complicitatea flăcării este alta decât complicitatea apei. În ușa bisericii, împăratul David actualiza Psalmul 27. 4. Se îmbrăca fără gust, purta haine uzate, cămăși roase pe la guler, pantaloni dintr-o velură spălăcită, sacou cu căptușeala ruptă, ghete cu ștaiful căzut, pulovere destrămate și alte vechituri SH, țoale ale unor generații ieșite din uz: Put a neamț nespălat, le storc și curge untură dine ele, fuge apa peste textilă, precum ploaia pe acoperișul casei, sunt ignifugate cu grăsime, zile și nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Micle? Da, bravo! 10! L-a iubit mult, a iubit-o, era frumoasă, avea părul blond, obrajii catifelați, ochii... și profa, babă trecută de 60 (a douăsprezecea mireasă astrală a poetului) a scos din poșetă un ciob de oglindă: obrajii căzuți, ochii spălăciți, buze vineții, bucle tip Ludovic al XVI-lea... A iubit-o copii! În parcul Copou, toamna, elevii de la internat adunau frunze uscate; Petru și Genia îngrijeau spațiul dintre între două statui; frunzele putrede împrospătau memoria cimitirelor. Toamna se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
câteva cete de demoni smeriți și mai erau niște hoți, tâlhari, desfrânați, farisei. Undeva, dincolo de ei, eram eu, nu m-ai văzut. Crucea mea era mai mare decât crucea lor, capul meu era mai plecat, umerii mai împovărați, genunchii mai căzuți. Doamne, până la brâu, până la creștet și mai adânc ar trebui să mă îngrop în fața ta, pentru că nu știu unde să te mai caut, pentru că nu mai cred în tine. Dumnezeule, ai rămas în urma mea cu cel puțin 10 de ani. Poate m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
multe, domnule doctor. Am învățat că nu toate umbrele sunt la fel. Ieri regele Ludovic al XVI-lea a cerut ceai, iar umbra sa, regina Maria, a cerut limonadă. Alaltăieri, bătrânul Newton, ca de obicei, a poftit suc de mere căzute singure din copac, pentru că merele gravitate sunt de o sută de ori mai bune decât merele imponderabile, iar umbra sa, miss Storey, a servit ceai de tei cu aromă de scorțișoară. Dimineața, Gheorghe Gheorghiu-Dej se grăbea să ajungă la Moscova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și fără o armată bine disciplinată, îi este imposibil unui principe să se mențină pe tron. Pare că adevărul îl forțează pe Machiavelli să-l omagieze în acest fel, așadar, cam în felul în care teologii ne spun despre îngerii căzuți că îl recunosc pe Dumnezeu, dar îl hulesc. Iată în ce constă contradicția. Pentru a cîștiga prietenia poporului și a celor puternici, trebuie să ai un fond de virtute; trebuie ca principele să fie omenos și binefăcător, și, ca pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Sa (Rom. 6). De ce însă acest lucru presupune și trădarea? Economia aceasta continuă practica sacrificială iudaică: Isus este „jertfa cea adevărată” oferită pentru mântuirea lumii. Din această perspectivă, sacrificială, nevoia trădării din partea lui Iuda devine clară. Isus își asumă natura căzută omenească, restaurând-o, aducând-o la „desăvârșirea” originară. Dar economia divină nu s-a realizat complet numai prin întrupare; a trebuit să se împlinească prin patimile, moartea și învierea Celui întrupat. Mișcarea kenotică, prin care Fiul etern devine Dumnezeu-om
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și a vrăjitoriilor, a celor care topesc metalul pe pământ. Ei au învățat cum se naște argintul din pulberea pământului etc. etc.” (LXV, 6-8). Prin urmare, neamul omenesc este condamnat din cauza „științelor oculte” (în primul rând metalurgia) dezvăluite de către îngerii căzuți. Secțiunea a doua se termină cu episodul „angelomorfozei” lui Enoh și învestirea sa în funcția de Fiu al Omului. Ceremonia se desfășoară în palatul de gheață înconjurat de foc al Principiului zilelor, în prezența celor patru arhangheli (Michael, Rafael, Gabriel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din cer, îi leagă mâinile și picioarele și-l azvârle în hău. Altul scoate o sabie și o dă elefanților, cămilelor și măgarilor ca să se ciopârțească între ei. În sfârșit, un al treilea arhanghel îi adună pe toți ceilalți aștri căzuți, îi leagă fedeleș și-i aruncă într-o cută a pământului. Al patrulea arhanghel vine la un taur alb (Noe) și-l învață ce trebuie să facă pentru a scăpa teafăr din potop. Taurul alb își construiește o arcă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tablou mistic-sapiențial speranța, virtute iudaică universalizată. Speranța este singura dintre cele trei virtuți capabilă să învie totul din nimic, inclusiv iubirea și credința. Nu întâmplător, Noul Testament se încheie cu o apocalipsă a lui Isus Cristos. (1997 reluat) 6. Mitul îngerilor căzuți*tc "6. Mitul îngerilor căzuți*" În cartea a opta a Convorbirilor 140 (cap. 20), Gherman, prietenul lui Ioan Casian, îi cere lămuriri lui Serenus 141, unul dintre călugării desăvârșiți din deșertul Nitriei, privind legăturile fiilor lui Dumnezeu cu fiicele oamenilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
universalizată. Speranța este singura dintre cele trei virtuți capabilă să învie totul din nimic, inclusiv iubirea și credința. Nu întâmplător, Noul Testament se încheie cu o apocalipsă a lui Isus Cristos. (1997 reluat) 6. Mitul îngerilor căzuți*tc "6. Mitul îngerilor căzuți*" În cartea a opta a Convorbirilor 140 (cap. 20), Gherman, prietenul lui Ioan Casian, îi cere lămuriri lui Serenus 141, unul dintre călugării desăvârșiți din deșertul Nitriei, privind legăturile fiilor lui Dumnezeu cu fiicele oamenilor, despre care vorbește Geneza 6
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cărămidă ar fi dispărut în timpul potopului, cea de piatră să rămână pentru a-i învăța pe oameni cele scrise” (AJ I 70-71). Părinții Bisericii și textele apocrife creștine Pentru apologeții creștini (mă voi limita aici la cazul lui Lactanțiu), îngerii căzuți sunt demoni cărora păgânii le consacră un cult nelegitim. Căderea lor explică originea politeismului. Aceasta este concepția lui Irineu (Adv. haer. I, 5), a lui Iustin (2Apol. 5) sau a lui Tertulian (Apol. 22). Origen își însușește interpretarea lui Philon
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mântuire. Portrete ale celui de-al doisprezecelea ucenic de-a lungul istoriei 43 3. Păcatul împotriva Duhului Sfânt: incursiune biblică și patristică 99 4. Ce pierdem ignorând literatura apocrifă? 123 5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos 141 6. Mitul îngerilor căzuți 199 7. Traducerea Septuagintei în românește 221 8. Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice 241 9. Teologie și patristică în catolicismul secolului XX: pagini din jurnalul intim al Bisericii, când nu mai avea șaptesprezece ani 277 Addenda „Iuda Iscariotul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ton cât se poate de firesc. Umbrele serii începuseră să cuprindă salonul de spital și cineva răsuci, cu un țăcănit sec, comutatorul, trezind la viață un bec cu pâlnie de carton, spânzurat în mijlocul tavanului cu tencuială crăpată și pe alocuri căzută. O lumină gălbuie, bolnăvicioasă învălui lucrurile din jur. Victor se aplecă încă o dată și reuși să depună un sărut fugar pe mâna Feliciei. Hai, lasă, zise fata, retrăgându-și mâna, că mă faci să mă simt ca o biată orfelină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în sala abia iluminată, animată doar de sufluri ciudate și de clipitul lămpilor de semnalizare. La scurte intervale, o umbră albă se apleacă spre corpul care decide cu greu să revină din nou la viață. Infirmiera ridică cu delicatețe pleoapele căzute și fascicolul unei mici lanterne cercetează fundul ochilor. Sclipirea vieții începe acolo și, după repetate căutări, iată că semnalul așteptat apare. Timid, viața pâlpâie din nou și funcții-le vitale își reiau fără grabă misiunile cunoscute. Dora își revine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din timp, și foarte bine. Știa perfect ce să facă. Avea să vină cu siguranță o comisie sucită. Chiar avea impresia cum că întâlnise pe unul dintre ei. Avea să fie oricum o zi obositoare. Ieși afară. Un fior rece. Căzutul unei picături de ploaie. Urma ei. Atingi cu degetul, uimit, stropul de apă care apoi, imediat, se împrăștie pe piele și rămâne distrus, nepăsător. Te uiți la el, îl guști, îl ștergi, dar nu se duce. În urmă rămâne acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Dacă vreunul se hotărăște să schimbe taberele, și să vorbească, atunci vom fi descoperiți. Trebuie să nu ne expunem, doar în caz că planul va da greș. Cunoști ceva de vreo persoană anume? Poate, spune, privind în jos și strivind o alună căzută. Aproape de piciorul său, un gândac mare se plimba. Oare cum ajunsese până acolo? Dar e problema mea. O rezolv singur. În felul meu. Și ce alt pretext propui să folosim pentru a-l îndepărta pe rege? Simplu. Vom interveni pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și nodurile sunt convenționale, se poate detecta imediat mâna unei doamne cu gust ales. Inspectând darurile și găsindu-le admirabile, prințul dă de un poem în tonuri șterse de cerneală, pe care îl citește cu voce joasă, pentru el: "O dată căzute florile sale, prunul își pierde rostul. Fie ca parfumul său să pătrundă în mânecile celuilalt". După moartea lui Genji, calitățile acestuia se împart între fiii săi, deși nici unul nu reușește, ne spune cu nostalgie Murasaki, să se ridice la nivelul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
riguroasă a cunoașterii sale și a voinței sale. Iată așadar pentru prima oară în istoria artei o restaurare de un tip aparte, care nu reface ceea ce a fost desfăcut, care nu lipește din nou, pe fondul sinopia, plăcuțele de mozaic căzute, care nu reînsuflețește culorile șterse, care nu se străduiește, reconstituind continuumul material al suportului, să ofere unei repetări posibile unitatea plastică vie a compoziției; ci, s-ar putea spune, care face exact contrariul: care doboară și suprimă orbește ceea ce generații
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
descumpănise la fel de mult ca pe ceilalți și În primul moment se crezuse ținta lui. Apoi Îmi auzi strigătul și, nepricepând deloc cum de mă aflam la asemenea oră În asemenea locuri, se trezise cu spada venindu-i vâjâind prin aer, căzută parcă din cer. Cât ai clipi o Înșfăcase, la țanc ca s-o opună oțelurilor care Îl căutau cu Înverșunare. Însă abia lumina celei de a doua Împușcături Îi permise să-și dea seama exact de situație, după ce glonțul trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Dar sunt un nemernic viu. Pe când domnia ta ești mort și Îngropat, căpitane Alatriste. — Nu În noaptea asta. Adversarul păru să-și reconsidere situația. Aruncă o privire trupului inert al celuilalt spadasin. Apoi se uită spre locul unde mă aflam eu, căzut, lângă cel de al treilea zbir, care abia de mai mișca pe pământul gol. Pesemne că era grav rănit de Împușcătura mea, fiindcă Îl auzeam gemând Încet și cerând spovedanie și Împărtășanie. Nu, conchise italianul. Cred că ai dreptate domnia ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o lamă lungă, bine călită, fină și cu dublu tăiș. O dagă din cele cărora bunicii noștri le ziceau de mizericordie, pentru că o foloseau la lovitura de grație dată prin crăpăturile sau locurile de Îmbinare ale armurii, ori căștii, luptătorilor căzuți la pământ după o luptă. Arma aceea albă a fost prima pe care am avut-o În viața mea; și am păstrat-o cu mare devoțiune și grijă timp de douăzeci de ani, până când Într-o zi, la Rocroi, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
un vădit efort, din scaunul cu rotile, trupu-i lung și deșirat, numai piele și os, care-i dădea un aer de Don Quijote al timpurilor postmoderne claustrat de bună voie între pereții propriei locuințe, și făcând o veritabilă genuflexiune recuperă pachetul căzut și-l așeză cu gesturi încete, dar totuși sigure, înapoi pe birou, apoi se reașeză în scaunul său fără nici un sprijin. Arm îi urmări cu interes toate mișcările și clătină încet și mustrător din cap: Cum poți să spui despre
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]