614 matches
-
mai degrabă, păgân decât creștin. În Mexic, am repetat, cumva, experiența M-am lămurit că "timpul mitologic" nu curge neapărat la porțile incintelor arheologice. Zeii mai vin acolo doar sub formă de suveniruri care se vând turiștilor. Pe câmpurile cu cactuși, însă, sau în satele retrase la marginea lor, sunt ceasuri în care fața aridă a zeului Ploii nălucește și azi. Începută cu o trădare a zeilor, istoria Mexicului s-a reconciliat cu ei. S-ar zice că istoria nu-i
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Probabil, adăpostit sub arcada unui templu vechi ascultă ploaia și se uită cum fulgerele luminează orbitele goale ale statuilor. Un nou tunet. Șoseaua e uneori desfundată și plină de apă, care nu mai are timp să se scurgă. Parcă și cactușii ce apar uneori spectrali în lumina farurilor pe marginea șoselei au început să se umfle de apă. Dar în loc să răcorească aerul, să-l destindă, ploaia îl înfierbîntă parcă și mai mult. Ajungem târziu la Uxmal. Autobuzul se oprește și suntem
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
despre secetă Ploile vin și pleacă. Rămâne setea pământului. Ca una din acele amintiri pe care vrem în zadar să le expulzăm din memorie și care uneori ne dor fără nici un motiv aparent. Dincolo de ploi, e un pământ roșcat, cu cactuși crescuți înalți, aproape ca niște arbori, sub un cer gol, pe care soarele pare un fel de rană fierbinte. Pământul - în cea mai mare parte a Mexicului ― suferă de o sete cronică, imemorială, ca o boală pe care ploile o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de la Veracruz. Nepregătit să mă opun acestor arme, sunt din ce în ce mai aproape de o stare de insolație interioară lipsită de orice logică. Nimic, aici, nu e de natură să exalte un instinct vital. Totul pare uscat și căznit. O junglă pitică, vlăguită, cactuși, o șosea pustie. Oricât ai căuta, nu găsești ceva care să încînte ochiul, să-ți exalte simțurile. Peisaj de o ariditate fără speranță, care, în mod normal, ar trebui să mi se pară apăsător. Dar, inexplicabil, el mi se pare
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
sau șerpii, încolăciți în părul zeițelor maya ca în părul Meduzei? Așadar, nu contest că în sterilitatea priveliștilor de aici din Yucatan sunt destule argumente pentru latura pesimistă a melancoliilor. Tot ce vreau să remarc acum este o curiozitate. Între cactuși și pietre, legendele și soarele de la Uxmal nu mă îndeamnă deloc la elegii. Observ că am rămas singur. Ceilalți au plecat. Trebuie să mă grăbesc și eu. Autobuzul așteaptă probabil să plecăm spre Chichen-Itza. Mă întorc și mai privesc o dată
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
suntem găzduiți, deoarece am impresia că urletele șacalilor se aud de dincolo de alee. Deschid o fereastră să mă conving. Nu zăresc, însă, nimic. Oare, ochii șacalilor lucesc prin întuneric ca ai lupilor? O clipă, mi se parc că din spatele unui cactus a fugit ceva. Simplă impresie, probabil, efect al nervilor mei surescitați. Dacă ar fi lună plină, s-ar vedea mai bine, cu siguranță. Acum, însă, doar lumina puțină a stelelor care scânteiază pe cerul Yucatanului diluează întunericul. Și numai deasupra
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
autobuz este "corabia" noastră. Ne-am îmbarcat pe el la Ciudad de Mexico și acum, după mai multe "escale", am ajuns aproape de limita sudică a Mexicului. Autobuzul gonește pe o șosea goală, sub un soare asurzitor, printre câmpuri pietroase, cu cactuși giganți, dar am pierdut șirul zilelor "săptămînii aztece" atât de mult m-am "îmbibat" de ceea ce văd. Ajungem cu o mică întîrziere la Valladolid. despre iluzie La New York, Don Quijote n-ar fi reușit decât să fie ridicol. În Mexic, nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pare atrasă în nici un fel de oceanele ce o scaldă și care se retrage de pe țărm în interior; care a venit pe țărm cu Quetzalcoatl, dar s-a oprit, n-a vrut să-l urmeze și s-a întors între cactuși și păduri tropicale să-l aștepte; ei bine, această țară dă aceleași lecții ca marea! Iată descoperirea cea mai neașteptată pe care o fac la capătul călătoriei și care bulversează multe din raționamentele mele. despre scepticism Pe plaja aceea am
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
exprima într‑o manieră potrivită situației, fără teama de ridicol; d) eul social (eul interpersonal): este acea dimensiune a personalității pe care suntem dispuși să o expunem lumii; este „vitrina” persoanei; unii dintre noi avem un eu social de tip „cactus” (mă simt în siguranță doar când sunt ofensiv și belicos), alții ca o „mimoză” (atitudinea defensivă este cea care le conferă protecție) sau ca o plantă care înflorește sau se usucă în funcție de mediul în care trăiește (reacționează în concordanță cu
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
numai la tine însuți, nimic altceva decât carne exterioară și sânge. Ai vrea să supraviețuiești și ți-ar fi mereu sete, dar o sete din afară spre înauntru și nu invers. FOTZI: În pustiu aș fi o zdreanță lângă un cactus uscat, dar în schimb o cârpă fără sete și singură de tot, o cârpă de șters care singură nu știe că o cârpă există ca să șteargă. JÜRGEN (zelos): Fotzi are dreptate. Oamenii simpli au întotdeauna dreptate. O pustietate... o arșiță
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Și acum închipuiți-vă, domnu' Karli că făina este împrăștiată pe podeaua din cameră și cu simțul propriu formezi din vârful degetelor mici dune înlăuntru. De pe o tulpină de mușcată se smulg câteva frunze și se taie în formă de cactus. Iscusitul individ meșterește din chibrituri coastele nefericitului cercetător și ale negustorilor prădați. La orizont este plasat, de către omul plin de fantezie, un măr mare și roșu, care reprezintă soarele la apus. Și pe urmă insul adaptabil se face foarte mic
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
explică probabil prin, să sperăm, foarte larg desfășurata autoeducație. Sau să spunem în alt fel: Casele de familie se vor pune în mișcare și voi da un ultimatum. Va trebui să se dea bătut la repezeală, ca să poată totuși crește cactuși și să aibă grijă cu multă dragoste de o seră. Eu voi pregăti în toiul verii piscina și nu voi fi făcută pentru D-voastră, cu toate că odată cu ocazia unui tur al orașului toate veverițele au dispărut, și cu toate că fantazările tale
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
între sentimentalism și cruzime. SCRIERI: Azi pitic, mâine voinic, București, 1963; Rime sprințare, București, 1966; Fabule dintr-un degetar, București, 1970; Cartea cu zâmbete, București, 1974; Minifabule, pref. Aurel Baranga, București, 1974; Un buchet de epigrame, București, 1975; Flori de cactus, București, 1977; Jocul cuvintelor, București, 1982; Ce frumoasă este viața!, București, 1986; Parodii... fără adresă, Timișoara, 1998; Triptic satiric, București, 1999; Oglinda cu multe fețe, București, 2001. Culegeri: Colo-n larg de Bărăgan, București, 1964. Repere bibliografice: Aurel Martin, Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
cu vârsta, cu organul sau chiar cu țesutul. Ioni de Na+ si Cl- hidratati 49 Specia Conținutul în apă Organul plantei Conținutul în apă alge 94 98% fructe suculente 85-95% castravete 95% frunze 80-90% pepene verde 95% rădăcini, tuberculi 80-85% cactuși, aloe 80-94% semințe uscate 7 14% salată 93% tomate 90% varză 90% morcovi 89% cartofi 77-82% Conținutul în apă al plantelor variază în timp. El este maxim primăvara, iar în timpul zilei, vara, de exemplu, este mai mare în a doua
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
vindecător, un aducător de noroc și fertilitate, un simbol al dragostei, păcii și bunăstării. Dar, chiar dacă e nelipsit din casa noastră în această perioadă, nu ține vâscul prea mult după ce sărbătorile de iarnă au trecut. Adună mult praf. Crăciunica. Un cactus sclifosit, dar foarte frumos, care înflorește tocmai acum, când lumina zilei ține foarte puțin. Și, pentru că nu se dezminte de suratele ei, crăciunica nu se dă în vânt după apă, pământul în care stă trebuind să fie udat moderat și
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Cu multă stimă și respect Ioan Mâcnea" - 15.08.2005 13. Anca Petrescu - Parliament Palace - "Domnului profesor doctor Dumitru V. Marin, cu tot respectul și admirația pentru autoritatea avută în domeniul culturii" - 22 noiembrie 2008. 14. Nicolae Viziteu - Flori de CACTUS - "Toată stima și considerația domnului profesor dr. D.V. Marin. Cu prietenie, Nicolae Viziteu". 12.01.2009 15. Liviu Mărghitan și Ioan Mancaș Membrii Academiei Române originari din județul Vaslui - "Stima și respectul nostru" - 02.04.2009 358 V. MEDALIOANE (selecții) ANDREESCU
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
figuri cu obrajii umflați (Goode, E., 1999, p. 56). În India, China, Grecia, Asiria, Teba, textele menționează practica inhalării sau fumatului marihuanei și canabisului. Aztecii precolumbieni obișnuiau să mestece ciuperci halucinogene care conțineau psilocybină, iar locuitorii indieni ai Americii de Nord foloseau cactusul fără spini, care conține mescalină, cu scopul de a atinge stări și viziuni extatice. Folosite inițial aproape exclusiv în ritualuri religioase, ulterior drogurilor le-au fost găsite și alte întrebuințări, precum cele medicale și, ulterior, consumul recreațional. În perioada 460-370
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
exprimă o cantitate neprecizată numeric. Din acest motiv, substantivul pereche s-ar putea încadra la (e), nu la (f). (g) substantive generice (engl. kind nouns): o categorie de substantive, o clasă de obiecte, un fel de brânză, o specie de cactus, două tipuri de celenterate. În acest capitol, voi adopta o clasificare lexicală a substantivelor cuantificatoare, bazată pe sensul lor. Este interesant de urmărit gradul de lexicalitate sau de funcționalitate al acestor tipuri de substantive, care se reflectă în posibilitățile de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
finite. Puterea unui ecosistem constă în diversitatea lui, toate speciile sunt interdependente și în dezvoltarea unei specii într-un ecosistem există anumite limite. După acești teoreticieni, un arbore din specia sequoia este mai sfânt decât o icoană, iar supraviețuirea unui cactus poate fi mai importantă decât conservarea unei piramide. Un argument insolit este dezvoltat de un ecologist radical, Christopher Manes, într-o etapă mai târzie, în care își atenuează revendicările, prin delimitarea unui domeniu al religiozității care să pornească de la alte
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
spitalul și poliția. Deși politic subordonată statului independent Saint-Vincent și insulelor Grenadine, insula este controlată de această companie privată, din momentul în care a fost cumpărată de la guvern în 1958 de către un englez, Colin Tennant. Casele au fiecare un nume: Cactus Hill, Les Jolies Eaux, Nirvana, Flomarine și este nepotrivit să le desemnezi după numele proprietarilor, de multe ori cunoscuți. Se cunoaște doar, prin intermediul unei anumite părți a presei, că prințesa Margaret, Mick Jagger, Raquel Welch, Jérôme Seydoux, patronul grupului Pathé
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
și sunt considerate medicamente „excitante”, cei care le folosesc se simt energici. Aceste medicamente accelerează reacțiile chimice ale organismului, producând energie. Halucinogenele reprezintă un grup variat de droguri. Unele sunt naturale, cum sunt cele din „ciupercile magice” și mescalina din cactusul „peyote”, iar altele sunt create în laborator că LSD ul. Aceste droguri au efecte dramatice asupra conștiinței, simțurilor și percepției consumatorului, care are halucinații puternice după consum. Cea mai mare parte a halucinogenilor nu crează o dependență fizică serioasă, dar
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Manole Amina, Harhătă Maura () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1993]
-
vindecător, un aducător de noroc și fertilitate, un simbol al dragostei, păcii și bunăstării. Dar, chiar dacă e nelipsit din casa noastră în această perioadă, nu ține vâscul prea mult după ce sărbătorile de iarnă au trecut. Adună mult praf. Crăciunica. Un cactus sclifosit, dar foarte frumos, care înflorește tocmai acum, când lumina zilei ține foarte puțin. Și, pentru că nu se dezminte de suratele ei, crăciunica nu se dă în vânt după apă, pământul în care stă trebuind să fie udat moderat și
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
pajiște este unica fâșie de iarbă pe care o posed, în afară de un petec mărunt, chiar în spatele casei. Iarba, frământată desigur de vântoasele mării, este foarte scundă, iar firele se răsucesc într-un fel de mici preșuri circulare, țepoase ca niște cactuși. În jurul temeliei turnului, crește valeriană roză și albă, precum și un soi de cimbru cu floricele purpurii, care se amestecă prin iarbă, și se agață ici-colo printre bolovanii dinspre uscat. Le-am cercetat cu lupa, și pe acestea și minusculii ochii-șoricelului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
este invizibilă, și nu ți se înfățișează decât stâncile falezei, de dimensiuni și forme elefantine, care înconjoară casa. Ușa din spate, care e ușa bucătăriei, dă spre mica „pajiște“ împrejmuită de bolovani și așternută cu iarbă aspră ca țepii de cactus și cu cimbru. Am de gând s-o las în voia poftelor naturii. Oricum, eu nu am aptitudini de grădinar. (Acesta este primul petic de pământ pe care l-am avut vreodată.) Iau notă că, în acest loc, natura mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
uscat. Zăream valurile spărgându-se de stâncile galbene de la piciorul turnului, și apa înspumată împroșcându-se din despicăturile și văiugile de piatră. Stâncile ude, pe urmă stâncile uscate, pe urmă câteva petice de iarbă cărnoasă și țepoasă, cu structură de cactus, pe urmă un tufiș de opățel, alb ca hârtia și legănat de vânt. Pe urmă iarba netedă de lângă turn. Pe urmă fundamentul turnului, pietrele masive, cârpăcite cu petice de licheni, și brăzdate de crăpături negre. Pe urmă, pe la mijlocul turnului, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]