1,465 matches
-
zumzetul cadențat ce-l resimțea în urechi era tiparul inițial care-i chema apoi cuvintele - sunt două cazuri de posedați superiori cărora starea muzicală le preceda cuvintele. Ilie Constantin se înscrie în aceeași matcă de scriitori de esență muzicală: o cadență stranie i se impune în urechi, tactul ei imprimîndu-se apoi asupra cuvintelor. Viziunea, să recunoaștem, are înălțimea vederilor de aristocrat, căci ea cere drept fundal premisa mistică a definirii poeziei. Poetul e un mistic al cărui timbru liric provine dintr-
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
de curgere diluată. Lipsește concentrarea gîndului în fraze precise, în schimb dăm peste un abuz de bucle sintactice a căror lungime dă impresia de edulcorare. Orice discurs filosofic este o ceremonie lexicală, adică un dans de termeni mînuiți după o cadență dictată de temperament, numai că la Husserl dăm peste o procesiune verbală de încetineală ternă. Ai nevoie de o ambiție de masoret fanatic ca să-ți împiedici mintea de a se gîndi la altceva după 10 pagini de lectură. Iată de ce
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
sau lacunară, comparațiile sunt și ele puțin obosite, precum cea cu viața trăită ca într-o cursă cu autobuzul, însă ceva salvează story-ul: sentimentul unei liminale sincerități pentru cronica unei morți anunțate. Totuși o tristețe reținută infuzează relatării o discretă cadență în contrast cu umorul cu care sunt evocate anumite momente. Amintirile lui Crulic includ mici nuclee dramatice, precum divorțul și schimbul de pase între mătuși al cărui obiect îl constituie nepotul, momente sensibile care se înscriu accentuat într-un registru al memoriei
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
autorului de a anticipa impresia pe care o lasă. E un fel de ecranare afectivă care îi dă iluzia că scrie încordat și fluent, cînd tocmai aceste două condiții lipsesc din paginile de față: tensiunea și curgerea dată de o cadență normală. Cum poate atunci autorul să iasă din cortegiul redundanțelor? Mai întîi renunțînd la acele conjuncții coordonatoare („și“ ori „sau“) de care face abuz în toată cartea. Nu e frază în care apariția lor agasantă să nu dea naștere unor
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
un vis, mai tîrziu cînd, coborînd pe peronul gării din Craiova, am dat nas în nas cu el. Purcărete îl aștepta emoționat pe Ștefan Iordache. Fuma neliniștit și se plimba în sus și-n jos. Mi-am reglat pașii în cadența lui. S-a alăturat Ștefan Ioradche. Cu tot firescul din lume. M-au invitat a doua zi la teatru. Începeau repetițiile pentru Titus Andronicus. Am stat ore bune. Am ascultat povestea lui Purcărete despre povestea lui Shakespeare, despre fiecare personaj
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
unei încercări de roman din anii ’60 și îl recuperează prin acumulări de detalii, tentând retră irea în timp real și recompunând, cu infinite detalii cinematografic picturale, atmosfera. Caietul de la Vadul Moților e o partitură colaterală, cu infuzii amoros-senzuale, iar Cadențe finale, mic raport despre Primul Congres al Scriitorilor, din 1956. Cele două par mai degrabă caiete de lucru, introduse pentru a lărgi ambitusul vocilor deponente. Insistența privirii e cu bătaie dublă - restaurează panorame ale trecutului, lămurind circumstanțe care ar trebui
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
rimele îi umblă prin cap, provocându-i probleme de memorie și concentrare. Îi povestește acestuia câteva incidente în care sunetul (jingle) îi influențează munca, cum ar fi momentul din timpul slujbei când credincioșii își fac rugăciunile dând din cap în cadența „acelor versuri pulsante”. Fiindu-i milă de preot, Mark se hotărăște să-l vindece și-l duce la o întâlnire cu studenții săi de la universitate. Reverendul la rândul său reușește să planteze în capul studenților ritmurile strofei, vindecându-se dar
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
fiindcă nu se îndepărtează niciodată de locul poetic al câmpiei mureșene și nici de timpul nu neapărat al amintirii, cât al activării asidue a unei stări quasi-paradisiace”. Versurile lui Ion Horea, cu ritmica lor învăluitoare, cu arhitectura lor fluidă și cadența riguroasă, reconstituie o întreagă lume, a tradiției, a rădăcinilor simbolice, a istoriei și a unei mitologii personale în care satul, hotarul sunt repere încărcate de nostalgie și sensibilitate ale geografiei transilvane.
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
înviat din morți al cărui destin literar începe în 2000, odată cu publicarea Jurnalului mandarinului valah la Editura Albatros, o carte atestînd flegma unui spirit malițios, la care vitriolul sufletesc se îmbină cu ascuțimea intelectului. De atunci titlurile succedîndu-se într-o cadență aproape anuală au făcut din olteanul născut la Balș, fostul județ Romanați, o figură de indubitabil blazon scriitoricesc. Un autor stupefiant în accepția nobilă a termenului. Simplu spus, Pandrea se numără printre acele talente care apar grație unei tiranice predestinări
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
german). Totul în lume e paradoxal, inclusiv ființa divină, prin urmare Domnul e act și contra-act, e gest creator și recul al lui. Oricît de puțin intuitive sunt distincțiile stipulate de Schelling, dacă intri în logica viziunii, lucrurile decurg în cadența unei suveici în care contradicțiile și identitățile se topesc unele în altele. E o jonglerie înaltă bazată cu precădere pe o gimnastică a minții de tip conceptual, numai că gimnastica aceasta se sprijină pe un fundal cultural de factură creștină
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
marșul funebru”, crâșma, alcoolul, iubirea ratată ș.a. Actul însuși de a scrie poezie e un gest pus în paranteză: toate poemele, foarte scurte, uneori de două versuri, sunt scrise/ puse între paranteze, într-un soi de autonegare: „(ferestrele patrulează în cadență/ căruța de la miezul nopții trece prin sat/ se sting pe rând poeziile scrise/ la lumina reșoului/ colțul de pâine de pe noptieră/ seamănă cu un cap de rechin)” - marșul funebru, în prima secțiune. Tot aici, viața mea e o poezie, care
Punerea în paranteză a poeziei by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4370_a_5695]
-
unei cântărețe, Fiorentina și al unui paj feminin, Biondetto, care îl va urma pretutindeni, îl va servi, îi va împrumuta bani, îl va învăța legea numerelor pentru a putea câștiga mereu la cărți - spunându-i totodată că „înlănțuirea numerelor face cadența Universului” - îl va copleși cu atenții și dezmierdări, fermecându-l și făcându-l să dorească să o (îl) ia de soție. Acțiunea se petrece succesiv la Neapole, Veneția, Brenta, pe drumuri din Italia, Franța și Spania și în final la
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
de toate femeile frumoase ivite în cale, este, în plus, și un purtător de ideologie discutabilă (clișeele sale anticlericale, anti-semite, liber-pansiste și vulgar-epicureice defilează solemn în fața noastră). Singura „literaritate“ evidentă, afișată cu mîndrie, o reprezintă descrierile de natură, programate în cadență de metronom, previzibile și detaliate la tot pasul. Ele arată cam așa: „Mai departe, între răsărit și miazăzi, Bălțăteștii, cu mărețele-i grădini și așezămintele sale de băi, păreau că vor să se ascundă după nesfîrșitele șiruri de plopi înalți
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
jghiaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului, cu șuier de aer sfîșiat, potopul greu al apelor cerești.” (Singur). Ajuns în punctul cel mai înalt al urcușului, acolo unde a întîlnit în sfirșit singurătatea, Hogaș găsește cadența frastică potrivită. Sintaxa de largă viziune învăluie totul, facînd ca lexicul, ornamentele de stil, considerațiile filozofice să treacă din fericire pe planul al doilea; observăm alegerea atentă a termenilor, alternarea între neologisme și regionalisme, mania epitetelor duble sau triple, dar
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
stătul el la masă... și dincolo dormi... le vorbi ca un adevărat șef al turiștilor, călătorilor din autobuz. Cozia... Măsor în gând, ciocănesc pe-o parte și pe alta versul... „Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate...” Rezistă bine întâia cadență de aur a poeziei române... Sus, la Brezoi, iarnă ca-n povești. Totul se aude mai clar și curat. În nopțile acestea singuratece, când dă gerul, câinii se amestecă prin ogrăzi cu lupii. Dimineață, pe un omăt vergilian, inginerul silvic
Oltenia sprintenă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5860_a_7185]
-
de vehicule sunt obligați să oprească, în ordinea sosirii, înaintea marcajului de oprire sau, în lipsa acestuia, a instalației de semnalizare luminoasă. Pe timpul cât semnalele luminoase de culoare roșie sunt stinse poate funcționa un semnal luminos de culoare albă intermitent, având cadența lentă, care semnifică permisiunea de a trece. F. Oprirea și staționarea voluntară. Parcarea Articolul 37 Oprirea este imobilizarea voluntară pe drum a unui vehicul pentru o durată de cel mult 5 minute; peste această durată se considera staționare voluntară. Oprirea
REGULAMENT nr. 328 din 29 aprilie 1966 *** Republicat pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice şi pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor în acest sector*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106221_a_107550]
-
discuții atenția conducătorilor autovehiculelor de transport public. ... Secțiunea a VII-a Circulația coloanelor Articolul 63 Conducătorii coloanelor sunt obligați: a) să formeze coloane de cel mult patru persoane în rând, cu excepția manifestațiilor sau defilărilor; ... b) să nu admită mersul în cadența la trecerea peste poduri; ... c) să aibă în flancul stâng, în rândurile din față și din spate ale coloanei, ziua stegulețe roșii, iar pe timp de noapte sau ceață, felinare cu lumină roșie. ... Copiii în coloana vor circula câte doi
REGULAMENT nr. 328 din 29 aprilie 1966 *** Republicat pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice şi pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor în acest sector*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106221_a_107550]
-
de vehicule sunt obligați să oprească, în ordinea sosirii, înaintea marcajului de oprire sau, în lipsa acestuia, a instalației de semnalizare luminoasă. Pe timpul cât semnalele luminoase de culoare roșie sunt stinse poate funcționa un semnal luminos de culoare albă intermitent, având cadența lentă, care semnifică permisiunea de a trece. F. Oprirea și staționarea voluntară. Parcarea Articolul 37 Oprirea este imobilizarea voluntară pe drum a unui vehicul pentru o durată de cel mult 5 minute; peste această durată se considera staționare voluntară. Oprirea
REGULAMENT nr. 328 din 29 aprilie 1966 *** Republicat pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice şi pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor în acest sector*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106222_a_107551]
-
discuții atenția conducătorilor autovehiculelor de transport public. ... Secțiunea a VII-a Circulația coloanelor Articolul 63 Conducătorii coloanelor sunt obligați: a) să formeze coloane de cel mult patru persoane în rând, cu excepția manifestațiilor sau defilărilor; ... b) să nu admită mersul în cadența la trecerea peste poduri; ... c) să aibă în flancul stâng, în rândurile din față și din spate ale coloanei, ziua stegulețe roșii, iar pe timp de noapte sau ceață, felinare cu lumină roșie. ... Copiii în coloana vor circula câte doi
REGULAMENT nr. 328 din 29 aprilie 1966 *** Republicat pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice şi pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor în acest sector*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106222_a_107551]
-
se răpune ori cu-ncetul și treptat sună bizar în limba română, chiar într-o traducere); Heliade urmărea însă doar senzația melodică generală, iar melodia lamartiniană se înfiripa lent, cu efort. Dincolo de mesajul ideatic al poemului, traducătorul român căuta o cadență interioară, întruchipare a stării de melancolie dominantă în text. Odată cu noua poezie, alexandrinul românesc (de 14 silabe, sub formă catalectică și acatalectică) își face apariția, aproape obligatoriu în ritm iambic: versul de bază al pașoptismului se născuse și el urma
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
a creației. Pentru el, în timp ce poezia reprezenta registrul superior, forma supremă de întruchipare a cuvîntului, proza i s-a părut legată de realitatea banală. De aceea, a înălțat discursul poetic, opunîndu-l programatic limbajului curent,care avea pură funcție de comunicare. Inedita cadență lamartiniană a întruchipat cea dintîi fază de înălțare a limbajului; neo-latinizarea absolută marchează cea de a doua fază a construcției heliadești. S-a rîs enorm, începînd cu Titu Maiorescu, de poeziile ultimei perioade. Astăzi, rîsul care le-a însoțit pare
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
Paroles d’un croyant, scriere cu o largă și astăzi inexplicabilă celebritate europeană. După modelul Lamennais, fraza lui Heliade atinge o artificialitate extremă. Ea actualiza oratoria secolului al XVIIIIea, cu sintaxa ei atent studiată, cu anaforele și epiforele succedîndu-se în cadență obositoare; erau completate de numeroasele figuri „biblice”, transpuse în epocă romantică (numele proprii, simbolurile, sinecdocele tocite de uz, hiperbolele, cuvintele ortografiate cu majusculă etc.). Ca și în proza oratorică a secolului al XVIII-lea, ritmul este provocat de cadența sintactică
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
în cadență obositoare; erau completate de numeroasele figuri „biblice”, transpuse în epocă romantică (numele proprii, simbolurile, sinecdocele tocite de uz, hiperbolele, cuvintele ortografiate cu majusculă etc.). Ca și în proza oratorică a secolului al XVIII-lea, ritmul este provocat de cadența sintactică: „Și mă aflam în insula Malta, unde fariseul devenit apostol făcu naufragiu cînd se ducea spre a depune aluatul farisean în cetatea cezarilor; și era ziua înălțării la ceruri a Celui născut în presepiu, a Fiului-Omului, care n-a
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
dar ce-l salvează pe Wittgenstein e instinctul concentrării, acea concizie terifiantă care îl scutește de impresia inestetică a unei limbi folosite fără simț acustic. Așa se face că Wittgenstein are ritm prozodic, o sacadare a gîndirii care trece în cadența expresiilor, talentul lui neținînd de estetica cuvintelor, ci de tensiunea pe care le-o imprimă. E cazul rarisim al unui logician care fascinează printr-o strictețe de tip rapsodic, forma lapidară a intuițiilor avînd ceva ominos și tulbure, de duh
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
resemnează să fie propriii lor epigoni. Un fel de „morți în viață”, rătăcind derutați pe ruinele unei construcții la dărâmarea căreia au contribuit din plin. Parcurgându-i ultimele cărți, îți dai imediat seama că Nadime Gordimer nu-și mai găsește cadența, că se agață de formule și situații care au fost tratate mult mai bine de alți scriitori. Firește că None to Accompany Me și The House Gun sunt cărți onorabile, care vorbesc despre potențialul de violență nerezolvat de trecerea dinspre
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]