1,214 matches
-
de noi urmând potecile bătătorite ale casei, pe covorul cu culori de penaj de papagal, atât de ponosit că i se vedea urzeala, apoi înconjurând soba și intrând în holișorul care dădea în bucătărie, unde poteca își schimba culoarea în cafeniu din cauza linoleului, care fusese în mare parte tocit de picioarele ei cu papuci de culoarea cremenei, ce bătuseră această cale preț de mai bine de zece ani. Își pusese din nou hainele de casă și șalul, astfel că se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
s-a dat voie să țină cufărul în dormitor, pentru că împărțea camera cu alți trei locatari. A trebuit să îl depoziteze la subsol și de-acolo să-și ia ce dorește - mult prea multe lucruri, după părerea administratoarei cu piele cafenie. Dar eu i-am dus lucrurile sus și am ajutat-o să le așeze și să le atârne. Apoi m-am dus să controlez portbagajul Stutzlui, la comanda ei, ca să mă asigur că n-a uitat nimic. Nu a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ce se așternea peste noi domoală am găsit și timp să stăm la povești, așezați la masa cu gustări de prânz din sala de biliard, lângă fereastra care oglindea zăpada pângărită de bălegarul cailor, bucăți de cărbune, funingine și vălătucii cafenii de ceață luminați de felinarul orei patru dimineața. După ce o ajutam pe Mama acasă și dădeam drumul la sobă, cumpăram de mâncare, duceam gunoiul și cenușa afară, nu mai rămâneam acolo cu ea - eu chiar mai puțin decât Simon, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
benzinei și ale petrolului. Ne opream să mâncăm frigărui de pui în câte o poiană de pini, așezându-ne pe nisipul cald asemeni unor plutonieni care vizitau Pământul, sorbind bere îmbrăcați în hainele noastre perfecte, jachete cadrilate sau din tweed cafeniu, purtând în servietă un binoclu luat de la magazin: un domn posomorât și bogat împreună cu nepotul lui răsfățat sau vărul mai mic și snob, așa trebuie să fi arătat. Eram mult prea absorbit de faptul că simțeam pe piele aceste straie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
tramvaiul mărunt ca o lăcustă huruia pe lângă port și pe deasupra trestiilor podului ce se întindea peste mlaștină unde animale verzi și păsări ce se legănau pe papură își continuau vacarmul îndrăcit și neînsemnat. Îmi luam câte o carte, însă lumina cafenie a soarelui care cădea pe pagini mă orbea. Băncile de fier erau albe și destul de spațioase pentru a adăposti doi trei bătrânei care voiau să tragă un pui de somn în căldura dulce și mirosind a mlaștină care înnebunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
se părea mie, cu o forță animalică nespusă, după ce își dăduse jos casca albă de baie. Rândunelele de pe plajă au năvălit afară din cuiburile lor și s-au avântat peste pelicula transparentă și adâncă a mării, trecând de la alb la cafeniu, la negru, de la dunele încremenite către pădurile inundate, cu rădăcini care se împleteau și se contorsionau în soare. În curând s-a ridicat și a plecat; iar eu am urmat-o câteva clipe mai târziu. Doamna Renling m-a tratat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Nu foarte tare, ci mai degrabă ca o pasăre de noapte care știe ce se întâmplă la lumina zilei și e în stare să se descurce cu ea dacă e nevoie, un fel de cușcă mare, urâtă și cu zăbrele cafenii, gata sa zboare spre inima pădurii și să se întoarcă în întuneric. Iar eu - auzisem încontinuu de la femei că nu știu nimic despre viață, că nu știu ce înseamnă să fii zdrobit și să suferi, nici ce înseamnă să cunoști extazul nemăsurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
înșelăciunea este întotdeauna din belșug în jurul nostru și ni se oferă insistent - o ofertă neagră din Charing Cross; un cenușiu în Place Pereires unde vezi atâtea soiuri și varietăți de ființe care merg de colo-colo în lichid și ceață; un cafeniu din unitatea dreaptă ce caracterizează Wabash Avenue. O dată cu întunericul, e oferit astfel elementul salvator care să conducă la o hotărâre, care să ducă la bun sfârșit toate ofrandele, pomenile și prilejurile. Casa în care locuiam în Cartierul de Sud era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
reușit să ne apropiem unul de altul - deși își ascundea gândurile intime cu încăpățânare - dar nu a existat o perioadă în care să fim atât de mult unul lângă altul. Din primul moment proaspăt al dimineții până la ora prăfoasă și cafenie a sfârșitului de amiază îl însoțeam în drumurile lui cu mașina și mă opream împreună cu el - în centru, la sindicat, la bancă, la biroul din South Water la care lucra Charlotte pentru Unchiul Robby, la bucătăria de la casa Magnus unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nările larg deschise. Mi-am amintit că Mimi îmi spusese că răsufla greu de la urcatul pe scări, dar probabil că și din cauza hotărârii de a nu ceda dezamăgirii că mă găsește cu cineva. Era îmbrăcată într-un taior de mătase cafenie, cu pete de apă vizibile; în ciuda acestui lucru, dorea să îl observ. Însă în același timp, din modul în care își mișca mâinile înmănușate și pălăria cu flori, îmi dădeam seama că tremură; și, la fel precum freamătul oceanului când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
îngheța de frig, sau și-ar rupe gâtul fragil. Dar în ce curioase și stranii forme ajunge el să supraviețuiască, transformându-se totodată! Reflectam la toate acestea în starea mea de spirit obișnuită, amintindu-mi în același timp foșnetul mătăsii cafenii a Theei, care îmi dădea fiori. Împreună cu straniile rezultate ale istoriei trudei omenești. De fiecare dată când am avut răgaz, am sunat-o. Nu mi-a răspuns nimeni, iar Grammick m-a prins înainte să reușesc să vorbesc cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
braț vreo patruzeci de ore, fără să dorm. Nu voia să se dea jos, iar Thea m-a ținut treaz. Asta s-a întâmplat în Nuevo Laredo, taman peste graniță. Am tras la un hotel plin de muște, o cameră cafenie cu un cactus uriaș și plin de țepi, care bloca fereastra. Și acolo întâi m-am plimbat de colo până colo, iar apoi m-am așezat și am stat jos în întuneric cu brațul pe masă, istovit. După câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
că eu eram dresorul vulturului. Desigur, spuneam, „Oh, Thea e de fapt șeful!“ dar lumea părea să creadă că doar un bărbat e în stare să se descurce cu o pasăre de o asemenea mărime. Cu toții, mai puțin chipeșul tânăr cafeniu și zdravăn pe nume Talavera, care a spus că el știe ce bine se pricepe Thea la animale. Nu pot spune că m-a încântat prea tare contribuția lui la conversație, deși trebuie să recunosc că părea a fi dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
am lovit. Dar te iubesc, și ar trebui să mă ierți, ca să putem continua.“ Poate că ar fi trebuit să-mi fi încercat norocul cu șerpii din piscurile fierbinți de munte, să mă furișez după ei cu lațuri pe solul cafeniu, în loc să mă lălăi prin orașul amețit unde lucrurile se dovedeau a fi mult mai periculoase. O lovisem tare rău când îi dezvăluisem ce credeam despre vânătoarea ei. Dar nu încercase și ea la rândul ei să mă doboare la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dăinuie în fața negativului său. Iată de ce încercăm mereu să facem semnul obstinat al posesiunii. Precum acte de proprietate, certificate, confrerii, promisiuni și alte astfel de lucruri permanente. Ne-am îndreptat hurducăind spre Chilpanzingo, prin arșiță. Întâi am trecut de munții cafenii și noroși, apoi de stâncile golașe și de plantele verzi de Florida. Când am intrat în oraș, cineva s-a agățat de o latură a autobuzului pentru o cursă gratuită, înhățându-mă de braț și încleștându-și tare degetele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sau un fel de pelerinaj în afara zonei de est a orașului St. Louis și m-am îndreptat spre Pinckneyville să-l văd pe frate-meu George după mulți ani. Crescuse om în toată firea, o matahală cu pași nesiguri. Cearcănele cafenii de pe pielea lui albă arătau cât de mult și în felul lui se lupta și el așa cum o facem toți când consimțim să trăim. La fel ca atunci când, după ce ne-a sunat ceasul, părăsim compania în care am fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
un om care arăta bine, la fel cum fusese un copil frumos. Acum ca și atunci cămașa i se lăbărța la spate în stilul ăla fără noimă, iar părul îi creștea ca un morman castaniu de câlți ca și înainte, cafeniu și auriu, peri tari și deși. Eram într-un fel mândru de el că își înfrunta soarta cu demnitate. Îl învățaseră meseria de cizmar. Nu putea să opereze una din acele mașini pe care le vezi duduind sub masca lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Practic, mașina se conducea singură. Am crezut că îi părea rău de cearta pe care o avusesem în legătură cu Lucy și Mimi. Eu nu mai eram supărat, însă priveam și eu înainte. Simon se împlinise binișor. Raglanul subțire cu nasturii lui cafenii se deschidea pe burta lui gogonată și goală. Și fața îi era mai lată, și grosolană, autocrată. Grăsimea ei nu era clară, cum e în cazul altor fețe. Doamna Klein, mama lui Jimmy, avea și ea o față grasă, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
vechi. Datorită mie, Charlotte și-a adus mama să stea la masă. Mâncam cireșe și beam cafea. Charlotte nu s-a mai luat de mine, însă pe Simon l-au apucat pandaliile la vederea doamnei Magnus și a rochiei ei cafenii. A încercat să citească ziarul și s-o ignore - nu spusese nici un cuvânt când a intrat ea în cameră - însă în cele din urmă a zis, și puteai să îți dai seama că era plin de draci: Ei bine, zgârcioabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
poliester sau mătase artificială și așa mai departe, ca să nu mai pomenesc aerul ăla suveran de om care n-are deloc grijă de el. Lăsând asta la o parte, și el șezuse întins în pat în această zi solemnă și cafenie de Chicago și ticluise un plan. Avea de gând să profeseze. De îndată ce avea să își ia diploma de psiholog în iarnă, plănuia să deschidă un cabinet într-unul din zgârie-norii mai vechi de pe Dearborn, lângă Jackson, și să se specializeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ne-am pornit pe jos, spre fermă, pe câmp. Urma să își trimită nepotul în oraș să facă rost de un mecanic după ce ajungeam la fermă. Dar am avut mult de mers, trei sau patru mile pe câmp, un câmp cafeniu, ierbos și înghețat, acel gen de câmp pe care se purtaseră odinioară bătăliile Războiului de O Sută de Ani, pe care rămăseseră albind oasele englezilor, trimise mai apoi să fie îngropate în biserici, curățate de lupi și corbi. După un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lângă mine, legănându-și brațele în scurta ei cu mâneci din piele de oaie. Foarte haios! Apoi mi-a arătat ceva. Vous voyez les chiens? Câinii de la fermă săriseră peste pârâu și se îndreptau în goană spre noi peste pardesiul cafeniu al câmpiei, urlând și schelălăind. Nu-ți fie teamă, a spus, luând o cracă de pe jos. Mă cunosc. Și într-adevăr, așa era. Au sărit în aer și s-au apucat s-o lingă pe față. Aveam probleme cu bujia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Oricum, de îndată ce am intrat pe stradă, totul a decurs simplu. Nu aveam altceva de făcut decât să urmăresc mulțimea. În fața casei fusese instalat și un baldachin de pânză. O clipă mai târziu, am intrat într-o clădire uriașă, din piatră cafenie, și am fost întâmpinat de o doamnă arătoasă, cu părul de culoarea lavandei, care m-a întrebat dacă sunt un prieten al miresei sau al mirelui. I-am răspuns că al mirelui. Oh, a exclamat ea, tocmai îi îngrămădim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
aflat la bordul unui transatlantic și, pe undeva în povestire, descriam ochii băiatului. Printr-o coincidență fericită, am asupra mea un exemplar din chiar această povestire, prins, cu gust, de reverul halatului meu de baie. Citez: „Ochii lui, de un cafeniu pal și deloc mari, erau ușor sașii - stângul mai mult decât dreptul. Nu erau îndeajuns de sașii încât să-l desfigureze sau ca defectul să fie vizibil de la prima privire. Dar erau suficient de sașii ca acest fapt să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
descoperim singuri. Cu gândul încă la Thompson și la aurul scos de el din Fântâna Sacră, primul drum îl fac la această fântână. Apa are o culoare verde, dată se pare de o algă microscopică. Dar ea capătă uneori culoarea cafenie datorită frunzelor putrezite; și alteori, datorită unor semințe de flori, culoarea sângelui; cea mai potrivită, de altfel, pentru taina acestui loc. Cer de foc, sub care piatra arde funebru. Chichen-Itza arată, firește, cu totul altfel de cum a cunoscut-o Thompson
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]