1,100 matches
-
pe pat și mi-am găsit sprijin ținându-mă de un mâner prins în perete. La fiecare legănare a corăbiei lucrurile de pe polițe alunecau încoace și încolo. Zgomotele acestea se tot auziră până spre dimineață. În revărsatul zilei, vuietul din cală se mai potoli și zguduielile vasului se mai domoliră pentru o vreme. Când lumina zorilor pătrunse prin hublou, am văzut cărțile și boccelele cu lucrurile noastre împrăștiate vraiște pe podea. Slavă Domnului, cabina noastră aflată cu un etaj mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ei. Firește, noi încă n-aveam voie să urcăm pe punte. Valurile erau la fel de mari ca și mai înainte, dar după masă corabia noastră ieși în sfârșit din raza furtunii. Cum nu puteam să mai îndur mirosul de murdărie din cală și duhoarea de vomă de la japonezii care aveau rău de mare, i-am cerut voie lui Contreras și m-am dus până la gura de ieșire înspre punte. Valurile împroșcau spumă învolburate, iar marea era tot neagră. Pe punte, mateloții japonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
împrejur apare împăienjenit, de parcă s-ar fi lăsat un văl peste mare. Marinarii și mateloții se mișcă pe punte, plutind ca niște stafii. De undeva se aude la fiecare două minute clopotul pe care-l bate marinarul de cart. În cala vasului e liniște și pace, dar din cauza ceții care pătrunde înăuntru pe scară, și cabina cea mare, și cabina solilor, și hainele, ca să nu mai vorbim de așternuturi, chiar și hârtia din jurnalul meu de călătorie în care scriu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care-și primise pedeapsa zăcea acum chircit pe punte ca o zdreanță. Toți se uitau, numai Velasco se repezi spre el, îl luă în brațe și îi șterse sângele cu propriile sale haine. Apoi, sprijinindu-i trupul, îl coborî în cală. Samuraiul simți o silă nelămurită. Nu loviturile de bici îi provocaseră un asemenea simțământ. Încă mai vedea în fața ochilor chipul neclintit al lui Velasco privind netulburat fiecare șfichiuit de bici prin ceața de pe punte. După cum zicea Matsuki, era ceva neplăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
al lui Velasco privind netulburat fiecare șfichiuit de bici prin ceața de pe punte. După cum zicea Matsuki, era ceva neplăcut pe chipul străinului care la împlinirea pedepsei a șters cu hainele sale sângele omului aproape leșinat și l-a dus în cală. Samuraiului nu-i venea să creadă nici în ruptul capului că acest Velasco era același cu cel care îi dăduse din hainele sale lui Yozō. Pâcla nu se ridică nici după cinci, nici după șase zile. Jilave cum erau, pânzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
După patru ore, corabia ieși în sfârșit din raza furtunii. Valurile erau agitate, dar nu mai treceau peste bord. Pe punte zăceau într-o vălmășeală de nedescurcat unelte marinărești zdrobite și rămășițele unui catarg doborât. Câțiva mateloți dispăruseră, iar în cală se scurgea de ici-colo câte un geamăt. Cabina cea mare nu mai putea fi folosită până când apa nu avea să fie scoasă de acolo, așa că negustorii istoviți de puteri se prăvăliră unii peste alții ca niște șoareci uzi și rămaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încercă să-și amintească priveliștile din vale, una câte una. Câmpurile sau munții acoperiți încă de zăpadă... În cea de-a doua furtună San Juan Baptista a suferit pagube destul de mari. A pierdut o pânză și o barcă de salvare, cala a fost inundată, iar pe punte s-au împrăștiat în dezordine uneltele marinărești stricate de furtună. Eu însumi am fost rănit la cap, dar nu e ceva grav. Marinarii spanioli și mateloții japonezi trudesc cât e ziua de lungă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
suferințele îndurate de căpitanul Ferdinand Magellan tot în Oceanul Pacific acum nouăzeci și trei de ani. Am auzit că oamenii lui Magellan au rămas fără provizii și fără apă bună de băut și au ajuns să mănânce până și șobolanii din cală sau să înghită rumeguș. Din fericire, noi încă mai avem butoaie cu apă și nici de mâncare nu ducem lipsă. Numai că în timpul furtunii din seara trecută am mai pierdut câțiva mateloți japonezi înghițiți de ape, iar în cabina cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
valuri, dar marea a rămas tăcută ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Chiar și după ce oamenii au părăsit puntea, Hasekura și însoțitorii săi au rămas multă vreme privind peste bord. În cele din urmă au coborât și ei în cală lăsându-l pe punte doar pe Yozō. În vreme ce priveam curios de la oarecare depărtare, acesta s-a apropiat de mine. O rugăciune pentru Seihachi, zise el încet, ca și cum s-ar fi temut. Vă rog. M-a uimit. Ca să aflu adevăratele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu erau bineveniți în acele locuri. Cei trei rămaseră pe plajă un răstimp îndelungat. Alți doi marinari se urcară într-o barcă și plecară să vadă ce se petrecea. Soarele ardea nemilos puntea, așa că japonezii nerăbdători coborâră din nou în cală. După aproape trei ore, veni vestea că numai marinarii spanioli aveau voie să pășească pe mal. Comandantul fortăreței Acapulco nu era împuternicit să îngăduie unui vas japonez ivit pe neașteptate să acosteze, dar trimisese un mesager la guvernatorul Nuevei España
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dintre ambarcațiuni. Goeleta o porni În larg, ducând fierăstraiele mari, platforma mobilă care ducea buștenii În fierăstraiele circulare și toți cilindrii, roțile, curelele de transmisie și toate fiarele, aruncate peste Încărcătura de cherestea depozitată În pântecele vasului. Magaziile deschise ale calei fură acoperite cu o prelată legată strâns cu funia, și vasul o porni În larg cu pânzele umflate, ducând cu el tot ce făcuse din fabrica aia o fabrică și din Hortons Bay un oraș. Barăcile cu etaj, cantina, magazinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cărora corabia transporta mărfuri din Europa spre țărmul Trebizondei. Transportul nu avea nimic ieșit din comun, fiindcă Genova Întreținea relații comerciale cu toate cetățile turcești de la Marea Neagră și adeseori navele ei ancorau la Istanbul. Cei opt inspectară puntea, coborâră În cală, verificară cabinele și apoi reveniră. Morovan vorbea perfect limba turcă, și deprinsese obiceiul de a-i flata pe reprezentanții Imperiului Otoman, ceea ce conta mult În raporturile sale cu autoritățile. La plecare, Îi dărui comandantului echipei de inspecție vamală o pungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mi stă În putință să vă duc Înapoi, În fața măriei sale Ștefan, cu misiunea Îndeplinită. Nu ne vom revedea decât atunci când vom ridica ancora ca să pornim spre Moldova. Mergeți cu bine! Căpitanul dădu mâna cu fiecare dintre luptători și dispăru În cala navei, unde avea de sortat mărfurile ce trebuiau descărcate. Cei doisprezece rămaseră În jurul conducătorului lor, Gabriel. - Puține au rămas de adăugat, spuse acesta. Fiecare din voi știe ce are de făcut. Nimeni nu angajează nici o confruntare. Dacă unul din voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nu Înțeleg. Și n-avem timp de amintiri acum. Trecuseră mai bine de douăzeci de minute până când ajunseră la corabia cu pavilion genovez. Echipajul termina pregătirile de plecare. Pe catarg, pânzele erau ridicate cu repeziciune. Gabriel și Alexandru intrară În cală, unde Îi așteptau ceilalți Apărători. - A sosit toată lumea? Întrebă Gabriel. - Da, răspunse unul din Apărători. Documentele sunt În seif, seiful ascuns sub scândurile calei. - O fi totul secret, spuse Alexandru, Încă răvășit de cele Întâmplate În piață, dar avem dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
termina pregătirile de plecare. Pe catarg, pânzele erau ridicate cu repeziciune. Gabriel și Alexandru intrară În cală, unde Îi așteptau ceilalți Apărători. - A sosit toată lumea? Întrebă Gabriel. - Da, răspunse unul din Apărători. Documentele sunt În seif, seiful ascuns sub scândurile calei. - O fi totul secret, spuse Alexandru, Încă răvășit de cele Întâmplate În piață, dar avem dreptul să aflăm măcar două lucruri. Unu: care e motivul anulării misiuni. Doi: unde mergem. Fără Îndoială, Dunărea e Înghețată. Nu putem intra În Moldova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
motivul anulării misiuni. Doi: unde mergem. Fără Îndoială, Dunărea e Înghețată. Nu putem intra În Moldova. - Vă spun atât cât știu și eu, spuse Gabriel. Urmăm procedurile. Semnalul primit astăzi a fost anularea din motive de catastrofă În țară. În cală se lăsă liniștea. Nu putea fi vorba de o invazie a trupelor otomane, căci informațiile adunate chiar de ei spuneau că un război de mare amploare se pregătea pentru primăvara lui 1476. Un război În care Moldova nu avea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre chei. - Vă previn, spuse Morovan, că ancorarea În această zonă este interzisă! Riscăm să trezim suspiciunile pazei de coastă! Apărătorii ieșiră pe punte. Alexandru urcă pe vârful provei, așteptând să sară pe mal. Apoi Își aminti ceva, fugi În cală și se Întoarse cu șevaletul sub braț. - Atenție! strigă Gabriel. Suntem observatori, nu actori. Ne răspândim În piață și imediat ce Întâmplările sunt clare, la semnalul meu, revenim pe corabie! * Amir intră În palatul Ak Sarai după o goană de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din golf nu oferea nici o șansă. Pentru ca misiunea să fie Îndeplinită, trebuia ca mesajul să ajungă la măria sa. Viața lor era pe plan secund. - Cifrăm mesajul... spuse Alexandru. Și luptăm până la ultimul. Ceilalți aprobară. Doi Apărători ai misiunii coborâră În cală, scoaseră seiful și citiră repede informațiile de pe fiecare raport. Apoi, unul dictă semnele cifrate, iar celălalt Începu să le scrie cu repeziciune. * - Care e sistemul de semnalizare? Întrebă Ștefănel. - Vizual, răspunse Amir. Steaguri În diferite culori, fluturate de pe acoperișul palatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu ochi albaștri. Abia atunci Își aduse aminte de portret și vru să-l scoată de sub tunică. Dar nu-l găsi. Lăsă jos luneta și Își descheie nasturii. Nu, sulul nu mai era la el. Căută pe punte, coborâ În cală, dar nu găsi nimic. Reveni pe punte și privi din nou prin lunetă. O luă din nou de la ochi, simțind că se Întâmplă ceva ciudat. Într-adevăr, tunurile de pe galere nu mai trăgeau. La cincizeci de pași de babord și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
autobuzului În care se Îmbarcau pașnic călătorii - aceștia, furioși, i-au aplicat o corecție corporală imprudentului șofer din pricina celor cinci găini făcute una cu pământul sub roțile vehiculului scăpat de sub control, În timp ce așteptau, legate de picioare, să fie introduse În cala de bagaje, În vederea transportării și comercializării lor la oraș; În timp ce căra apă de băut Într-un bidon de plastic, Tatapopii și-a văzut căruțul prăvălindu-se În șanț, cu o roată ruptă, ceea ce a provocat plânsul Îndelungat al bătrânului fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
neadormită. Din câți copii pe lume‐s, nici unul nu‐ i ca mine. și cât mă vezi de mare în planurile tale ! ... La zodii chiar s‐arată cum am s‐ ajung de bine, și ce măriri m‐ așteaptă în norocoasa‐ mi cale! Din câți copii pe lume‐ s, nici unul nu‐i ca mine ... Ce dureros se stinse deșarta‐ ți așteptare! Pierdut, te văd, din cruda vieții vijelie, Nenorocită mamă, și plâng că nu‐ s în stare O slabă mângâiere să‐ ți dau
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
turnului mănăstirii”. Numai că în august 1787 Alexandru Ioan Ipsilanti voievod, vorbind de mănăstirea Aron Vodă, spune că: „s-au cercetat averile și stare mănăstirii Aron Vodă, s-au găsit la cea de istov pustiire și cu totul lipsită de celi trebuincioase înăuntru și afară, de nu se află aice în țară altă mănăstire asemine cu aceasta, la atâta proastă stare iaste văzută de toți, pentru că averile sale mișcătoare și nemișcătoare, toate s-au risipit și s-au prăpădit din pricină că n-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
n-ar fi fost nimic din toate acestea, Ar trebui sè te fac asistentul meu, vrei? punând în genți toatè aparatură, trègând fermoare, totul e aproape gata, în loc de rèspuns, Matei se apropie de ea și o sèrutè, amfiteatrul gol, asemènètor calei unei nave, îmi dè senzația plutirii pe mare, Cine e Theo Ignat? Eu întrebând, și ea, pe drumul spre Muzeu, explicându-mi, Mi-a fost student! Un pictor foarte bun! A pictat o bisericè, dar nu știu exact ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
vrea să ne ia prizonieri niște pirați, să ne lase goi pușcă, lipiți unul de altul și să ne lege bine. — De ce să facă așa ceva? am întrebat eu. — Pirați perverși, spuse ea. — Tu ești perversa. — Apoi să ne încuie în cală, amenințându-ne: „Vă aruncăm în mare peste o oră. Până atunci, distrați-vă!“ — Și? — Și noi ne simțim bine timp de o oră, ne rostogolim și ne hârjonim... așa legați. Asta ai vrea tu să faci acum? Da. — O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
apropie nevoia de a urina: trebuia să nu mă gândeasc la asta, era ceva nervos. Câte lucruri nu-ți vin În minte când te afli singur și clandestin Într-un periscop! Pesemne e ca senzația cuiva care se ascunde În cala unei corăbii pentru a emigra departe. Într-adevăr, ținta finală avea să fie Statuia Libertății, cu diorama New York-ului. Putea veni fără veste somnolența, poate ar fi fost un bine. Ba nu, căci aș fi putut să mă trezesc prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]