824 matches
-
A spus, totuși: Mă vei căuta oare cândva? Sigur că da. Cum așteptam în soare taxiul, eram la marginea pieței, lângă tarabele cu flori, în picioare pe dalele lunecoase de la corolele aruncate pe jos ce răspândeau uleiurile lor slabe pe caldarâm. În fața noastră se aflau gheretele măcelarilor, iar în cârlige atârnau burțile, măruntaiele și stârvurile, pe care muștele aproape că dezlănțuiau un adevărat vacarm și zburdau asemeni primilor stropi de ploaie ce răpăie pe un zid roșiatic de cărămidă. Sub tejgheaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de specializare. Și este întru totul adevărat, trebuie să fii unul din acele spirite care par să sară arse și să fie conduse complet de un scop social. Dacă cineva e nevoie să se ducă și să se întindă sub caldarâm, tu trebuie să fii ăla. Sau într-o mină. Sau să construiască carusele la carnaval. Sau să inventeze nume pentru noi sortimente de dulciuri. Sau încălțări de copii cu talpă laminată. Sau să se ducă și să puie peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
doi continuă să se hârjonească. Cortină de lumină, claxon, frâne de mașină, țipete de copii. Apoi câteva clipe de liniște totală, lumină violentă. Cei doi copii în mijlocul străzii, pe zebră, se țin de mână și plâng. În colț pe caldarâm Ana II dă ,,alarma’’ specifică unui robot. În scenă apare ofițerul. Ofițerul: Astăzi, colegii voștri Gigel și Raluca, au au avut noroc că cei de la volan au reușit să evite un accident care putea să fie fatal. Raluca spune, ți-
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
scapă în stradă. Gigel fuge să o prindă deși semaforul este pe roșu. Fond sonor de mașini care se apropie. Raluca (țipă ): Gigel, stai ! Gigel, mașina Ana II: Stop! Stop! Gigel ( cu mingea în mână, în mijlocul străzii, o bate de caldarâm, sfidând pericolul la care se expune ). Priviți- l pe Hagi! ( joacă mingea pe picior ) Auzim zgomot de motor și frâne. Intră ofițerul. Ofițerul ( către sală ): Copii, spuneți voi, a procedat bine Gigel? ( Gigel continuă jongleriile cu mingea în mijlocul strazii. Semaforul
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Xalapa, într-o grădină interioară, plutea în aer o muzică de tonomat, iar norii atenuau lumina. Aici, ploaia a cucerit noaptea și n-a mai rămas decât ea. O farsă a imaginației mă face să aud statuia lui Tlaloc lovind caldarâmul ud cu picioarele sale enorme de piatră, în vreme ce lacrimile zeului se varsă în puhoiul de-afară. Am adormit cu lumina aprinsă și m-am trezit la trei noaptea s-o sting. Tlaloc Tlaloc e destul de popular și azi în Mexic
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
din picioare. Se pare că zvonul despre captură s-a răspândit, astfel Încât intrarea În clădire s-a transformat Într-un punct de atracție pentru polițiști, jandarmi și soldați români. Aceștia au tăbărât pe evrei pentru a-i jefui, aruncând pe caldarâm buletinele de identitate ale evreilor. Intrarea În curte s-a transformat Într-o sălbatică cursă cu obstacole, plină de sânge și lacrimi. Lovirea evreilor la intrare până la uciderea lor a fost, probabil, rezultatul unei inițiative spontane care nu a necesitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
163, au ținut minte zarva din jurul mesei și loviturile, dar n-au văzut nici un registru. Controlul actelor s-a făcut doar la cei care le mai aveau, deoarece la intrarea În curte gărzile de bătăuși confiscau și aruncau actele pe caldarâm, În timp ce percheziționau pentru a găsi bani și obiecte de valoare. „Bătrân era acela ce voia Poliția și-l decreta ca atare”164, a declarat un evreu eliberat În acea dimineață și arestat din nou după-amiază. Acei „bătrâni” au fost eliberați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
avea „liber”, și a fost băgat În „grupul nesfârșit de evrei” care treceau pe stradă: „Acest drum s-a făcut În cele mai grele chinuri. Cu mâinile ridicate În sus pe tot parcursul am fost culcați la mici intervale pe caldarâm cu fața lipită de pavaj, s-a tras În noi și asupra noastră. Cel ce lăsa mâinile În jos din oboseală sau cel ce nu se Întindea bine și repede pe caldarâm era imediat Împușcat. Pe tot drumul am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
parcursul am fost culcați la mici intervale pe caldarâm cu fața lipită de pavaj, s-a tras În noi și asupra noastră. Cel ce lăsa mâinile În jos din oboseală sau cel ce nu se Întindea bine și repede pe caldarâm era imediat Împușcat. Pe tot drumul am văzut În dreapta și În stânga cadavre scăldate În propriul lor sânge și se auzeau țipetele groaznice a multor răniți care strigau după ajutor. Trecând prin fața caselor evreiești, nemții strigau Juden raus șEvreii afară!ț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
În curtea Chesturii, cu scopul de a-i conduce la gară”. Jandarmul Petre Dobreț XE "Dobreț, Petre (jandarm)" a descris astfel faptele lui de la gară: „Evreii conduși În convoaie În dosul gării au fost culcați cu fața pe jos pe caldarâm, măsură luată spre a se evita evadarea lor. De aici acești evrei erau Îmbarcați În vagoane”37. După aceea jandarmii au plecat cu camioane spre Târgu Frumos, pentru a-i lua În primire și Însoți mai departe pe evreii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
ei! Însuflețit, puternic, tânăr, mișcându-se sigur pe sine, dar cu un zâmbet cumva nedezmeticit, candid, voalat și vaporos. Dar, cum...? Cum este cu putință?! se înveselește Dănuț, deși, întorcând capul, nu zărește în urmă nici o dâră de sânge pe caldarâm, iar gâtul radioasei Namile, pare a fi absolut intact. Stați potoliți, tovarășul vostru cel viteaz, nu mai aparține lumii pământești! le receptează Îngerul, subliminal, nelămuririle și îndoiala. De altfel, apele se vor despărți, pentru voi și pentru dânsul... Chiar acum
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
negru cu aceeași nonșalanță cu care-și țăcăne domnișoarele tocurile pe bulevard. Bocanci și Converse. Creste și plete. Laolaltă, fără discriminări. Altar. Celelalte Cuvinte. Cargo. Anathema. „Hello. Is there anybody in there?“ Uitările de sine împrăștie berea din pahare pe caldarâm. Haggard nu mai vin și cineva înjură întruna. Tarot. O blondă plânge, dar se scutură de tristeți până la My Dying Bride. Sharon Den Adel de la Within Temptation și-a uitat bocancii acasă și cântă în picioarele goale printre făclii. Pogo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
trei stele pentru turiști fără mofturi. Agenții trec și revin apoi de mai multe ori prin fața acelorași clădiri, acelorași magazine, acelorași firme, Înainte de a Înțelege că numărul pe care Îl caută este al Hotelului Jubileum - firma de neon aruncă pe caldarâmul din față o lumină spectrală. Agentul simplu arată numărul 17, Încântat că el a fost cel care l-a depistat. Cine ar putea locui la numărul 17? Unul care nu se teme de ghinion. Un tip fericit. La capătul scărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Va fi la fel. Va fi chiar mai bine. Sasha ridică ochii spre cer. Clădirile din Piața Spania păreau să se prăbușească peste el. În spatele crucii scheletice a unei biserici plutea o frântură palidă de lună. Palmieri filiformi proiectau pe caldarâm o umbră subtilă ca o capelă. Antene ascuțite se Înălțau pe acoperișuri ca niște sulițe de război. Văzu un pescăruș care zbura Înspre cer profitând de curenții calzi ascendenți. Apoi doar o fâșie de nor Împrăștiat de vânt și, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în lumini triumfal covorul persan cu desenele lui florale, canapeaua lată acoperită cu imensa cuvertură bej cu ciucuri atârnând ca niște clopoței tăcuți, cele două fotolii, măsuța, oglinda ovală, perdelele lungi, toate născând o bucurie secretă. Câțiva trecători; apoi, pe caldarâmul micului bulevard se auziră strigând la intervale aproape egale, cu voce răgușită: - Pământ de flori!... Pământ de flori!” Căruța înainta încet depărtându-se până ce zgomotul roților pe pietrele cubice ale caldarâmului nu se mai auziră. Era duminică; mâncai ceva pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
toate născând o bucurie secretă. Câțiva trecători; apoi, pe caldarâmul micului bulevard se auziră strigând la intervale aproape egale, cu voce răgușită: - Pământ de flori!... Pământ de flori!” Căruța înainta încet depărtându-se până ce zgomotul roților pe pietrele cubice ale caldarâmului nu se mai auziră. Era duminică; mâncai ceva pregătit de doamna Pavel din ajun și-mi făcui o cafea. - Pământ de flori... Pământ de flori! În urechi îmi răsuna vocea căruțașului fără clienți, cu căluțul obosit de hamuri și povara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un reportaj din Cișmigiu, publicat de Realitatea ilustrată (11 iulie 1931, p. 21): E primăvară. Te scoli împrospătat de boarea răcoroasă a dimineții, ai făcut câțiva pași și simți că te topești. Ți-e cald! Pe străzi, soarele împarte latul caldarâmului în două fâșii - una albă, strălucitoare, incandescentă, și alta îndoliată de umbră, care privește cu resemnare soarta celeilalte jumătăți. Stau la o stație de tramvai. Liniile paralele, ca două trese argintii se pierd în zare. Tramvaiul se apropie cu legănări
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
doar firimituri din marele desen universal. Aparentele îndepărtări de linia roșie a evenimentelor întăresc atmosfera de realism, de apartenență la o lume de oamenii vii, captivi însă ai unei existențe ce-și urmează propria logică: Ploaia umplea rigolele și pe caldarâm te stropea până la genunchi. Polițiști voinici, în impermeabile de cauciuc, lucind ca niște țevi de revolver, se distrau trecând în brațe, peste locurile inundate, fete ce chicoteau. Ploaia răpăia violent pe acoperișul mașinii și capota de pânză groasă începu să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
tras jaluzelele și am deschis larg ferestrele. Aerul nopții pătrunse cu un fel de miros stătut, amintind de benzină arsă și de străzile orașului. Am întins mâna după pahar și am băut încet. Dedesubt, ușa clădirii se închise singură. Pe caldarâmul liniștit răsunară pași. Nu departe, porni o mașină. Țâșni în noapte cu un scrâșnet fioros al schimbătorului de viteze. M-am întors spre pat și l-am privit. Pe pernă se mai vedea încă urma capului ei, iar pe cearșafuri
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
plimbat pe bulevard înapoi până la birou. Ștabii din industria filmului ieșeau de la Musso & Frank’s spunându-și reciproc ce mult le-a plăcut ultimul film al celuilalt. Turiștii mergeau pe trotuar, cu capetele în jos, zgâindu-se la stelele de pe caldarâm. Dacă s-ar fi întâmplat să treacă pe acolo o stea adevărată, cu siguranță că nici n-ar fi observat-o. În preajma Teatrului Chinezesc, un grup de turiști se opriseră să privească amprentele din beton, ascultând un fel de ghid
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
se revoltă, nu urăsc". Comparația depreciativă și epitetul descalificant sunt figurile stilistice predilecte ("Literatura stagnantă [...] ca o gară în care vagoanele s-au oprit și grânele putrde și fermentate erump din sacii sparți și înnămolesc terenul", scriitorii "zac sute pe caldarâmul artei, întinși ca niște câini ce-și caută-n blană puricii la soare", mintea scriitorului "calică și strânsă ca o găleată" etc.) în alcătuirea unui tablou decrepit al lumii literare. Complementară reproșului violent este solicitarea imperativă care, deși formulată impersonal
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu ideile lăsând impresia de joc inocent; zâmbetul devine duioșie ori trece în melancolie; tragic pare că nu există, ci doar gravitate. Din Rânduri pentru un eventual deces emană mâhnire, o tristețe abia disimulată: Sunt bolnav și aprins ca un caldarâm bucureștean o să mor asta e sigur puțin îmi pasă! Îmi pare rău doar că n-am decât douăzeci de ani, că nu știu cine sunt și din creionul ăsta ce-ar fi putut să iasă. Îmi pare rău că las în urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la modul urmuzian: La dreapta, urmând o dungă de cer Se rostogolea soarele pe șine de fier De nici nu știai dacă el hodorogea Ori roabele duruind a meterhanea (...) Fiece roată Se tot deforma, adecvată La pietriș, la asfalt, la caldarâm, În Los Angeles, Buenos Aires, Râm, Vă puteți, mă rog, închipui Țările care au fost ori vor fi Străbătute de ilustrele roabe Cu personaje surâzătoare și hodoroabe (Aristotel, de pildă, Meister Eckart, Kant) Purtate inexorabil spre Levant Unde, precum toată lumea știe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dintotdeauna, Big Rudy a refuzat uriașa cupă cuvenită învingătorului și a cerut ca aceasta să fie pusă pe mormântul copilului, titlul fiind conferit ambilor finaliști ex aequo. Când poliția a insinuat că tânărul Ghita Bucataru a fost spulberat intenționat pe caldarâm, un val de proteste a izbucnit de pe toate meridianele. Un adevărat sunami. Așa că poliția și-a retras bănuielile, iar supremația lui Rudolph Brand (Big Rudy, cum îl alintă toată lumea) a continuat nestânjenită încă patru ani. Americanul Big Rudy a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
nord, un sud, un vest și un est al maladiei, un jos și un sus al acesteia. Fiind prins în mijlocul groteștii sale sărbători, oriunde privesc, eu nu văd aici decât negura maladiei triumfătoare. Trupurile semenilor mei răpuși sunt întinse pe caldarâmuri, iar pasul meu a devenit mereu un salt peste câte un astfel de trup. Auzul meu este invadat de murmurul și șoaptele de suferință ale unei lumi în care toți au fost egalizați întru boală. Epidemia intră în extazul plenitudinii
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]