198,527 matches
-
prea greu), în a-și expune în mod neretușat părerile, sau, cînd e vorba de istoria literară, concluziile cercetării; în a nu ține seama în judecarea literaturii de considerente extraprofesionale. Prielnică de obicei scriitorului, atunci cînd simte o piedică în calea comunicării, ambiguitatea face, în schimb, un critic de neînțeles. Datoria sa e ca, fără a ceda de la norma urbanității, să se exprime răspicat, cu fermitate, chiar dacă o asemenea manieră încă e privită cu antipatie. Cine o adoptă trebuie să se
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
c'est le Blacaman de la politique. După discurs, ca de obicei, senatorul se plimbă pe jos pe ulițele satului, însoțit de muzică și petarde, asediat de oamenii care-i povesteau păsurile. Senatorul îi asculta bine dispus și mereu găsea o cale de a-i liniști pe toți fără să le promită favoruri greu de îndeplinit. O femeie cocoțată pe acoperișul unei case, cu cei șase copii mici pe care-i avea, izbuti să se facă auzită peste larma și tunetele iscate
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
Luminița Marcu Se știe despre Dan Petrescu că este un incomod. Să-l aperi, te pui rău cu nucleul dur al establishment-ului culturii române, să nu-l aperi, pari ticăit, bătrînicios și lipsit de curaj. Iar cale de mijloc nu pare să fie, pentru că Dan Petrescu e atît de radical, e radicalul prin excelență, în fața căruia a fi nuanțat e oarecum ridicol. Nu că Dan Petrescu n-ar lucra el însuși cu nuanțe, dar mesajul tuturor textelor
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
a substituit până și urii împotriva sistemului. Realitatea în care trăiește Yo nu se poate exprima prin nimic, are nevoie de culori /.../ de senzații tari care s-o trezească din amorțeala ei puturoasă". Drogurile sunt "vize gratis la cer", singura "cale spre Dumnezeu", (combinația de pastile se poate cumpăra din farmacie: tramadol, efedrină, glutetimid, demetrin etc.), dozele puternice fac totul să treacă: "Iarba îți dă sentiment de eliberare, de pace. Când nu se mai interesează ce se întâmplă în jurul tău. Nici
Existențialism narcotic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15105_a_16430]
-
Doina Condrea Derer Dacă pentru proză, mai ales cea de amplă respirație, includerea în culegeri colective rămîne parțial discutabilă - se cunosc riscurile și dezavantajele - pentru genul liric, de multe ori, antologia este o cale maestră în impunerea unui autor, în general, a unuia contemporan, cu deosebire. Cu atît mai mult în străinătate, cînd limba de origine este de circulație exclusiv internă. Dar includerea într-un florilegiu de prestigiu nu se obține decît atunci cînd
Poeți români în antologii italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/15096_a_16421]
-
situația și se opintește să scoată, din neantul liceului său preistoric (mîntuit, evident, la seral!), toate cunoștințele despre artiști. Și ce adună viitura mîhnirii și a enervării, din mîlul stătut al unei memorii și ea destul de sedentară, nu este din cale afară de încurajator. Ba s-ar putea spune că dimpotrivă. Fără vocație istorică și fără instinct social, artistul pare mai degrabă un ratat obraznic, un înfometat perpetuu și un guraliv incontinent. Fix ce-i trebuie unei june cu privirile pierite pentru
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
umilințe tot mai dureroase, această tactică, lăudabilă în sine, își pierduse aproape cu totul armătura rigorii etice și se transformase în intrigă, uneltire și lașitate. Aproape toată cartea face o pledoarie aprinsă pentru "soluția Brâncoveanu" în politica Țării Românești: această cale a "strecurării" aduce pace și odihnă țării, spune cronicarul. Brâncoveanu este "domn de pământ" de aceea și este ales de boieri, care folosesc argumentul "interesului național" ("Ne rugăm, nu lăsa țara să între alți oameni răi, sau nebuni să o
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
oricărei competiții este descoperirea și încurajarea celor mai promițătoare talente, într-un repertoriu revelator pentru fațetele diverse ale actului interpretativ. De la startul în zona Barocului impus de regulament până la alegerea unei piese de Enescu sau alt compozitor român "e-o cale atât de lungă" încât atunci când concurentul ajunge în finala cu orchestra, el a punctat aproape întreaga istorie a literaturii pentru pian. Juriul, din care am avut onoarea să fac și eu parte, a fost alcătuit din maeștri care au putut
Tinerețe fără bătrânețe by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15116_a_16441]
-
Cotroceni" ROMÂNIA LIBERĂ comentează: "soția președintelui României, doamna Nina Iliescu, i-a reproșat lui Ion Iliescu declarația nesăbuită pe care acesta a făcut-o la adresa ziarului nostru. (n. Cr. Dl. Iliescu a numit recent România liberă "fițuică murdară") Pe această cale îi mulțumim unei jumătăți din familia prezidențială pentru bunul simț dovedit", scrie România liberă citînd surse de la Cotroceni. Tot în acest ziar se scrie pe prima pagină că faimosul Ristea Priboi ar avea unele relații de afaceri cu doi sirieni
Voluptăți ca la "Săptămîna" by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15122_a_16447]
-
ești tu însuți: Nu poți să-ți schimbi natura: dîndu-ți în jurnal un profil începi să semeni cu el, dar numai dacă pornește de la un adevăr interior". Indecis cu o sumbră candoare care seamănă cu vinovăția, Livius Ciocârlie îngrămădește în calea d-sale scriptică dificultăți peste dificultăți. D-sa face parte din rîndul acelor penitenți disimulați care nu se simt bine decît autoacuzîndu-se în maniera indirectă a examenului ce se vrea obiectiv, a raționalizării "neutre" (și, evident, sancționării de rigoare) aplicate
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
Heidegger la Universitatea Freiburg i.B. în semestrul de iarnă 1943/1944 și publicat abia postum în 1981, cu titlu redus - din cauză că volumul se referă de fapt aproape numai la Parmenide. în ciuda faptului că pornește de la faimosul fragment parmenidian despre calea adevărului, în care Zeița-Adevăr îl îndrumă pe filosof, subiectul nu este o reconstituire istorică a concepției lui Parmenide, ci o căutare a sensului originar al termenului grec aletheia, tradus îndeobște ca "adevăr", căruia Heidegger îi găsește vechiul înțeles de "stare
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
ocupă în raport cu literatura. F.CH.: Bună întrebare! Se împlinesc în curând douăzeci de ani de când sunt văduvă. Având de crescut patru fete, am ajuns să scriu destul de târziu și în multe privințe am fost autodidactă. Fetele mele au mers pe căi diferite: una este pictoriță, alta, cu precădere, mamă (cu tot ce se cere azi pentru educația, instrucția și dezvoltarea armonioasă a individului), cea de a treia e foarte angajată în punerea în practică a demersurilor lui Rudolf Steiner, iar la
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
ales la remunerarea muncii, la fucțiile unde se iau decizii politice și economice, ca și alte posturi importante unde numai bărbatul a domnit până acum. Pentru femeile din generația mea, feminismul e greu de apărat. Viețile noastre au urmat alte căi, noi am cunoscut până în vârful degetelor politica supunerii în căsnicie - politică în care cel puternic nu era în mod obligatoriu cel care trebuia să fie! Mi-a plăcut ce a spus domnul Scoradeț la discuția noastră de la târgul de carte
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
mai îngrozitoare decât absurdul ficțiunii și cum limbajul are capacitatea perversă de a o transfigura total. Alteori, însă, repetitiv până la buimăceală și golit de sensuri limbajul învăluie personajele într-o moarte a cuvântului, automatismul absurd și penibil dovedindu-se singura cale de a comunica. Că Matei Vișniec țintește acum dincolo de un Pirandello, Beckett sau Ionescu, ne-o arată și faptul că dramaturgul recunoaște în Cehov - într-o scurtă notă de la finalul piesei Mașinăria Cehov - pe "adevăratul precursor al teatrului absurdului" și
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
în calitate de analiză a unor rezistențe la psihanaliză. Una dintre rezistențele cele mai caracteristice ale societății românești a constituit-o dezvoltarea, în acești ani, a unei psihanalize preponderent culturale. întru totul firesc, aș spune, căci psihanaliza aplicată este o foarte bună cale de acces la adevărurile profunde, iar practica de clinică încă nu exista ca atare în anii '90 - sau nu într-o măsură convingătoare. De temut este doar stagnarea la acest nivel - or sunt semne încurajatoare că ea începe să nu
De ce psihanaliza aplicată? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15150_a_16475]
-
fi cel puțin discutabilă. În dialogul dintre actori și cei aproximativ două sute de elevi ce-au asistat la spectacol nu s-a discutat nimic din toate acestea. Folosind însă prilejul oferit de Teatrul Național, căruia îi mulțumim și pe această cale, vrem să remarcăm faptul că, dincolo de episodic și conjunctural, există, în cultura română, o constantă a unor spirite alese care, în pofida tuturor vicisitudinilor, s-au situat și se situează de partea Adevărului. Dificultatea cea mare o întâmpinăm noi, cei mulți
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
făcut Picasso, ce a făcut Mondrian încît tot ce s-a întîmplat mai tîrziu mi s-a părut un fel de joc, o glumă în jurul ideii de modernism. A devenit un joc, o glumă. Dacă mă interesează jocurile puse la cale de Borges, jocurile mai recente nu m-au interesat, și nici dezbaterea recentă. Ori de cîte ori am văzut ce se întîmplă, am avut lucruri mai presante de făcut și nu am luat parte la dezbatere, iar romanele mele nu
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
și prin mine, cel ca un ochi/ de miel fiert în ciorba pascală..." (Locul de trecere). E un soi de descărnare a eului de vanități, de denudare a sa printr-o aparentă apostazie, care, prin mecanismul parodierii parodiei, sugerează o cale de purificare... Ajunsă la apogeu, parodia face stînga împrejur. Acea "ironie radicală", în care Ihab Hasan vedea "dezumanizarea" proprie creației postmoderniste, își dezvăluie resursele unei complexități apte a revalorifica tradiția abhorată (de facto însușită pînă la saturație, asimilată în subtext
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
și tehnica interviului - pe care și-o rafinează în timp - și metoda poveștii de viață/ life story/ récit de vie, ținînd de istoria orală, undeva la întrepătrunderea dintre sociologie, psihologie, istorie, care în 1980 era doar experimentată în România pe căi neoficiale. Foarte multe lucruri ar putea fi discutate despre aceste Chipuri ale orașului, doar asupra unuia ne-am mai opri, și anume uimitoarea libertate cu care acești oameni vorbesc despre abuzurile comuniste ale anilor '50 și lipsurile materiale ale comunismului
Fețele nevăzute ale Capitalei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15167_a_16492]
-
vede bine-mersi de treburile dumisale" (horoscop 2001.profesionist); "intervențiile dumisale sînt voit ciufute și oarecum tendențioase" (atelier. liternet.ro) etc. Există totuși și folosiri "serioase", de pildă în scrisoarea unui cititor: "am luat legătura cu dl. P. (îi mulțumesc, pe calea aceasta, și minunatei dumisale soții)" (formula-as.ro). Pronumele pare să-și fi păstrat valoarea de politețe în registrul colocvial al generațiilor mai în vîrstă și mai ales regional. în texte din Republica Moldova e cu deosebire frecvent și pare firesc
"Dumneasa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15175_a_16500]
-
ții la acel act, fără de care viața ta ar fi în pericol, ori nici nu ar mai fi cu putință. Sau e normal să te îndrăgostești cu timpul de ceea ce înșeli, dacă persoana înșelată, ori principiul încălcat, se pun în calea succesului tău. Sigur, - aici intervine imediat morala! Să facem însă abstracție de ea, deocamdată. Ce ți se impune, mai întâi, este confortul cinismului. Rezumând: bunăstarea materială și intelectuală ce deschide vieții un orizont larg, liber, contrar oricăror conveniențe stânjenitoare, un
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
preface sumbra imagistică expresionistă într-una stenică, impresionistă: "Daniel, azi îți voi vorbi despre culorile/ grave ale Nordului: negrul cleios al/ lutului, negrul - prelat al cortegiilor din sate/ purtat ca o onoare poetică a omului de-a/ se afla în calea neantului" (Lui Daniel șRăul de Nordț). Picturală, bizuită pe o retorică plastică, o asemenea poetică a reabilitării își anexează și aspectul melic al unei vegetații sonore; "Nordul se întemeiază pe discursivități/ plastice, paralele sau în confruntare,/ de o densitate voltaică
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
fel de argumentare se poate dovedi absolut orice. Două sînt abuzurile majore pe care Lavastine le comite și, încă, fără nici o urmă de inocență. Primul se referă chiar la strategiile pe care Eliade și Cioran le-ar fi pus la cale ca să-și ascundă înclinațiile ideologice și politice din tinerețe. Cum a procedat, în concepția autoarei, Ionesco, am văzut. Să vedem cum au procedat, în aceeași concepție, ceilalți doi. Ei ar fi dorit, cu orice preț, să se impună ca scriitori
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
personajelor nerăsfățate de autoare, pentru care copiii par să cumuleze, prin generații succesive, defectele părinților. Experiențele traumatizante și insatisfacțiile infantile își pun pecetea asupra întregii lor existențe". Mecanismul transmiterii unui rău prenatal se complică uneori, sub pana Hortensiei Papadat-Bengescu, pe calea unei părelnice negări, care nu e însă o izbăvire, ci o altă înfățișare, distorsionată, a aberației. Poate că, sub simulacrul unei eliberări, perversitatea sporește: Este interesant cum exacerbarea viciului unuia dintre părinți creează în progenituri un mimetism cu semnul invers
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
ale acesteia, nu are ca produs o "neutralitate", situarea liniștitoare într-o "țară a nimănui", imună la imperativul etic, ci, de facto, o confirmare și proliferare a Răului. Act iluzoriu, evitarea Răului nu constituie decît o asumare a lui pe căi ocolite. Nu ajungem astfel la alte și alte episoade ale eposului care a urmat izgonirii din Paradis? Neputînd reface inocența originară a ființei, suspendarea concomitentă a polilor moralei nu poate oferi decît un spectacol infernal avivat, al Răului ce se
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]