746 matches
-
ziua mult așteptată. Eu participam pentru a treia oară la o asemenea ceremonie la Haga. Nu aveam emoții, întrucât o cunoscusem destul de bine pe noua regină. Ca de fiecare dată, noul ambasador și soția parcurgeau ultima sută de metri în caleașca de aur a reginei, până la peronul palatului regal. Noi, cei 2-3 diplomați din garda ambasadorului, străbăteam pe jos distanța respectivă. Până acolo, eu am avut grijă, ca de ochii din cap, de plicul în care se aflau scrisorile de acreditare
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
societate și singurătate, plaja aflată între pămînt și mare ori grădinile, situate între oraș și sat, toate funcționează ca mediatori. Și este posibil să rămînem captivi în asemenea locuri. Multe întîmplări sînt localizate în mijloace de transport precum trenuri, bărci, calești sau avioane. În consecință, aceste evenimente fie că e vorba de crimă, ca în cazul Agathei Christie, sau de sex, ca la Flaubert, ori de întîlniri, certuri sau întîrzieri presupun o suspendare temporară a predictibilității și a clarității ordinii sociale
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
crezi că ai fi fericită? Prințul Războinic se Îmbolnăvește În așteptarea Mult Doritei; prințesa călătorește spre ținutul prințului Într-un rădvan acoperit, În așa fel Încât să nu poată vedea lumina zilei. Doamna de companie străpunge cu un cuțit peretele caleștii, iar prințesa, transformată Într-o căprioară albă, fuge În pădure. Doamna de companie Îi ia locul prințesei. Căprioara se transformă noaptea În prințesă; Prințul Războinic se oprește lângă un măr, mănâncă un fruct și cade Într-un somn adânc. Căprioara
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
ar putea spune, sumar, că este o directă continuare a poemului precedent, - un Ulise nocturn. Suitei de secvențe din „reportajul” vieții diurne a cetății (dar nu numai a ei) Îi corespunde aici una similară, a existenței În care „se năpustesc caleștile visului” și „promontoriile somnului În prăvălire”; viziune din nou caleidoscopică mozaicală, marcată și programatic („Prin creierul meu trec toate veștile ca-ntr-o cutie de poștă”, „Toate zgomotele universului sună mă Încing ca un chimir”, „Adun toate Înfățișările lumii sub
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Flintele flaute” etc. Într-un peisaj de empireu, amintind de viziunile extatice ale misticilor, mișcarea cuplului e pură levitație, „răpire” În zonele Înalte ale spiritului: „Simți - Îmi spuneai - prezența altor călători În jurul nostru. Invizibili”. Nori suflați cu aur ca niște calești Merg spre apus. Sub respirație se aburește ca o sticlă azurul. Cer risipit În suflet. Și tu ca alt cer te risipești. Dar poate suntem chiar norii ușori suiți În slavă, Clari, fără legături, cum sunt bulele de aer Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
căutați?). În tradiție rimbaldiană, Poetul e un vizionar și un iluminat. Ca și autorul Anotimpului În infern, el se obișnuiește, Într-un anume sens, cu „halucinația simplă”, văzînd „o moschee În locul unei uzine, o școală de toboșari făcută de Îngeri, calești pe drumurile cerului, un salon În fundul unui lac”; avem de-a face, de fapt, și la poetul nostru, cu o eliberare a imaginației, cu o „alchimie a cuvîntului”, cu o translație fantezistă a obiectului dat, Într-un registru combinatoriu „delirant
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
variabilă în care sunt dispuse cuvintele participând la cifrul mesajului. Tensiunea cuvântului supus încercării o arată la fel stranietatea miniaturii fragile: „scurs fagurelui nostru gândul/ se duce somn cu sufletul/ străin spre un calm orizont// la cruce de poteci oprise caleașca lină// cortegiu” sau înșiruirea, nesfârșită parcă, a numelor date celui rău de către țăranul român. Extrem intelectualizată, epura expresiei respiră totuși umilitate și dramatism auster al interogației asupra propriei condiții: vocație minoră, falsă damnare, manierism, destin? Comunicarea pendulează între sentimentul înfrângerii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
totuși, să pătrundă și pe teritoriul nostru. Ar fi greșit să credem că a fost doar timpul unor moftangii și bonjuriști, ci și al unor corifei care au eliberat la ceasul potrivit spațiul românesc din strânsoarea izolării. Trase de bividii, calești încărcate de geamantane pline de cărți și vise purtau spre drumul Parisului fii de boieri (Vasile Alecsandri, Ion C. Brătianu, C. A Rosetti, Dumitru C. Brătianu, Ion Ghica ș.a.). Iar tradiția școlirii la Paris s-a menținut în timp dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în promenade prin poienițe. Străinul era nevoit să înainteze pe la umbra codrilor, în urlete de lupi flămânzi. Înspăimântați de haitele care îi adulmecau, armăsarii tresăreau și nechezau de spaimă. În ascunzișuri, bidivii purtau pe șeaua lor haiduci care așteptau, răbdători, caleștile de boieri, pentru a le jefui. Cântați în balade, doinite din fluier, ortomanii erau jurați să rupă lanțul asupririi... Și să împartă dreptatea socială sub plumbii flintelor și tăișul hangerelor. Pe înserate, călătorul trăgea pentru adăpost prin hanuri dubioase, nădăjduind
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
1929: 84% din producția mondială, adică 5.300.000 de vehicule (Maxcy, 1982, p. 56). De ce această dominare americană? În primul rând, pentru că europenii nu erau convenționali. Preocupați de ideea că automobilul este un produs destinat păturii bogate, În vederea Înlocuirii caleștilor, ei produceau numai automobile de lux, adică foarte scumpe. După câțiva ani, Henry Ford a proiectat o mașină care putea fi fabricată În serie și putea fi reparată și condusă de proprietar. Producerea celebrului model T din 1908 necesita doar
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
însușit mai în litera ei afirmația lui André Breton că imaginea cea mai puternică e aceea care conține „le degré d’arbitraire le plus élevé”. Nu puține imagini instaurează o „suprarealitate” onirică: „inima duce-n codru sub piept ca o caleașcă”, „aerul stă pe acoperișuri ca un preș”, „soarele își face loc cu coatele”, „tusea scrâșnea ca în colții dulăilor oasele”, „un curcubeu se zbate sub talpă ca un șarpe”. Prin obiectivare, prin eradicarea sentimentului, prin cerebralitate, V., deși de regulă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
mai ascunde ? Lasă așa, că la următorul chef îmi las ficatul în mâinile și portofelul dumitale. — Urcați sau nu ? întreabă birjarul, sictirit. — Noi nu urcăm, țipă Pribeagu, după care rămâne mut, cu o privire tembelă, către trăsură. Uitați ! Nu urcăm, caleașca se apleacă până la picioarele noastre. Birjarul pornește într-un hohot de râs. — Aveți deci o caleașcă magică ! — Și dumneavoastră, domnule, un ficat de-a dreptul fer- mecat. Așa-i, nu găsiți ? râde Pribeagu în gura mare, în timp ce se aruncă în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Urcați sau nu ? întreabă birjarul, sictirit. — Noi nu urcăm, țipă Pribeagu, după care rămâne mut, cu o privire tembelă, către trăsură. Uitați ! Nu urcăm, caleașca se apleacă până la picioarele noastre. Birjarul pornește într-un hohot de râs. — Aveți deci o caleașcă magică ! — Și dumneavoastră, domnule, un ficat de-a dreptul fer- mecat. Așa-i, nu găsiți ? râde Pribeagu în gura mare, în timp ce se aruncă în trăsură, alături de cei doi prieteni. Cristi și Pribeagu și-au lăsat capetele pe spate și au
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
porți, scuipând semințe, cum fac dreapta de pe Vergului și intră pe strada și mai întunecoasă a Cățelului. Încotro pe-aici ? — Nu ne-am rătăcit, mamaie, am venit să ne băgăm și noi la o cursă, să închiriem și noi o caleașcă de la nea Jean Știrbu, să ne facem de cap. — Apăi nu știu despre cine vorbești matale, tinere, dar n-am auzit de niciun Jean Știrbu vreodată și aicia șăd de când m-oi născut. — Hai, mamaie, că nu suntem de la poliție
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
am văzut la domnu’ c-are și pistol ? și iar râd țiganii de mor de poanta lui Pribeagu, pe care l-au luat la inimă din prima secundă. — Na, hai, băieți, va ! Ceilalți i aici deja, na, hai să vedeți caleașca ! Și au fost poftiți imediat într-o curte mare, la câțiva pași, în care erau pregătite trei trăsuri vechi, fiecare cu câte doi cai mari și negri, armăsari de-a dreptul. Cu asta se ocupau țiganii lui Știrbu de lângă Vergului
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
câte zece mii de lei și mai puneau toți, împreună, câte zece de pariu. Câștigătorii își luau banii înapoi, plus cei de la pariurile adversarilor, iar restul îl luau țiganii, aceasta fiind printre cele mai profitabile afaceri ale zonei. — Aaa, placi-vi caleștile mele șukare ? îi întreabă Știrbu pe toți concurenții. Mai că și zboară, să vă prindeți bine de ele, râde, nu dăm asigurări aicia. Toți erau preocupați cu planurile de cursă, forfoteau întruna în jurul trăsurilor negre, le analizau, le verificau, se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
minute, apoi și-au scos la stradă trăsurile și le- au înșirat la o linie trasă bine în pământ de Știrbu cu piciorul. — Bun, să vă reamintesc, prințișorilor, că aici fiecare face cum vrea, atâta timp cât nu-mi vatămă caii sau caleștile fermecate, ne-am înțeles ? În rest, nu mă interesează, râde el și mai tușește puțin, nelăsând o secundă scobitoarea. Nu aveți voie să încălcați traseul, da ? Îl știți ? — Îl știm, îl știm. Doi dintre băieții mei au să vă urmărească
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
mei au să vă urmărească pe cai, de departe, doar să nu vă scape din ochi. Dar n-ar să se bage în vreun fel, da ? Doar să vadă că nu încercați șmecherii pe scurtături sau chiar să fugiți cu caleștile, râde el. Dar de ce dracului ați vrea să fugiți cu caleștile mele numai voi știți. Bun ! Ja ! Ja ! Acestea fiind spuse - și-și trage din pantaloni pistolul și-l îndreaptă spre cer. Sunteți gata, flăcăi ? — Te-ai prins bine, Sachi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
nu vă scape din ochi. Dar n-ar să se bage în vreun fel, da ? Doar să vadă că nu încercați șmecherii pe scurtături sau chiar să fugiți cu caleștile, râde el. Dar de ce dracului ați vrea să fugiți cu caleștile mele numai voi știți. Bun ! Ja ! Ja ! Acestea fiind spuse - și-și trage din pantaloni pistolul și-l îndreaptă spre cer. Sunteți gata, flăcăi ? — Te-ai prins bine, Sachi ? îl întreabă Fernic pe Pribeagu. O să sărim ca toți dracii, ai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
mai dau un brânci lui Cristi, pentru a se apropia de birou. — Marele dizeur Cristian Vasile, ai ? începe colonelul. — Domnule, pot să știu de ce am fost adus aici și de ce în aceste condiții barbare ? — O, dar presupun că doreați o caleașcă, și imediat ceilalți încep să râdă. — Doream măcar să nu fiu lovit fără niciun motiv, căci n-am jignit pe nimeni, iar dacă era o problemă importantă, puteam veni și de bunăvoie pentru a o clarifica. Ce este cu această nebunie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Ea, Madame Sarroca, o mare doamnă, Jane Rhodes... Erau și bărbați foarte buni: Gérard Serkoyan, Alain Vanzo, Ernest Blanc, Robert Massard... Mi aduc aminte de Carmen la Operă. Scena de la Palais Garnier e foarte adâncă. Veneam din fund cu o caleașcă trasă de șase cai albi, cu Escamillo alături și mergeau așa de înfocați, că se opreau mereu în buza fosei, iar eu mă și vedeam culegându-mă dintre instrumente. Era superbă producția lui Raymond Rouleau. Ne alternam rolul Jane Rhodes
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
ale târgurilor moldave, acum cucerite definitiv și iremediabil de zeul automobil ce proliferează în îngrijorătoare progresie geometrică. Azi, alegem, după cum ne permit băierile pungii, între Logan și Volkswagen. Atunci, opțiunile oscilau între "Lorenz" și "Victoria", cele mai renumite mărci ale caleștilor de fabricație austriacă. Șuțu spune că trăsurile ieșenilor înstăriți erau "totdeauna în cea mai bună stare, lustruite, cu alămurile și nichelurile strălucitoare; vizitiul, într-o livrea frumoasă și îmbrăcat cu mult gust; hamurile, de la hămurarii cei mai de seamă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cursă costa 1 leu (la Iași) din centru până pe tăpșanul din capătul Copoului strada încă nu exista, s-a tăiat abia în 1851, era doar un câmp verde, repede colbăit de întrecerea atelajelor vijelioase. Se vede că acele curse de calești sunt strămoașele competițiilor bolizilor de azi. Organizatoarea cavalcadelor era Natalia Șuțu, iar cel mai frumos (și faimos) echipaj aparținea colonelului de cavalerie Vârnav (1870). A te afla în trăsura mânată de un birjar vestit era un însemn al bunăstării clientului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Trei stele". E.B. "Trei stele"!? Eu sunt total învins de rouă Definitiv trăsnit de crini O, Reparata, dă-ne nouă lumina celor trei calzi sâni Și nu ne duce în ispită, cu ei, Ci poartă-ne sublim ca-ntr-o caleașcă infinită Spre-un cer ținut de-un serafim. Unde-o să bem o săptămână Dintr-un cristal întors pe dos Cu spini încolăciți la mână Copilăria, dureros. A.V. Ce mai înseamnă azi poezia cu atâta rimă? Când există poezie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
taina..."; "sămânța de muștar râjnită"; op.cit., p. 56, respectiv 224) sau aparținând graiurilor de la curbura Carpaților: "borșul din husci"; cf. și hușci pentru huște (op.cit., p. 81, respectiv 143). La Voiculescu, aiurea, găsim și caleșci, pușci, formele de plural de la caleașcă, pușcă, forme verbale iotacizate, de tipul "să vază", "să arză", "să deschiză" etc.; o aplicație de sinonimie regională riscată o constituie, presupunem, "muntenizarea" unui moldovenism: în dicționar apare o denumire "cismele cucului", glosată prin "ciuboțica cucului" (op.cit., p. 103), denumirea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]