746 matches
-
degetele liniștii un rând și-ncerc orice ca să se lumineze. Mă joc și eu, mă joc dar nu cu nori ce nu-și doresc decât să se așeze ca paravan în dreptul unor sori ce-nvață să înhame răsăritul la o caleașcă de închipuiri. Mă joc și eu, dar nu de-a asmuțitul niciunei haite de învinuiri... Referință Bibliografică: Mă joc și eu / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1968, Anul VI, 21 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
MĂ JOC ȘI EU de AURA POPA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380516_a_381845]
-
Ecou prin vitralii de albi porumbei.Tumult și risipă, neliniști de veghe,... IX. PE MII DE HĂRȚI, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1682 din 09 august 2015. Se poate să te fi știut Din vremea când treceau calești Cu vise-n bernă și-n tumult Să nu observ că rătăcești. Pe buze numele-ți sculptat L-ai înfrunzit, să știu că-mi ești, Să port pe umeri vinovat Un dor, pe care să-l nuntești. Închis ai stat
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
duci după el. Acum știu de ce sunt cum sunt... Pentru că am iubit cândva un luceafăr. Și în fiecare zi mi-e dor de el.” (Românca Alexandra Svet) „Eminescu e alfabetul literaturii române căreia cronicarii îi sunt ideogramele” (Mircea Platon) Pe măsură ce caleașca anilor mei zboară tot mai departe, spre azurul serafic al Nației, devin tot mai recunoscător marilor noștri Înaintași, pe umerii cărora s-a așezat destinul ortodox al Neamului nostru creștin, în inimile cărora a odrăslit mireasma cântării de Dumnezeu și
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
am făcut? Nu m-am târât pe coate... Pe glezne, valuri-iederă, în voie Nu numai ție ți s-au potrivit Și nu doar țărmul tău e-ndrăgostit Dar marea mea rostește anevoie Poeme cu luceferi prinși în hamuri Ce trag calești de zâmbete-aurii. Mereu c-un pas în urmă și nu știi Ce gânduri flutur, dincolo de flamuri... Referință Bibliografică: Supusă?! Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1554, Anul V, 03 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aura Popa
SUPUSĂ?! de AURA POPA în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374514_a_375843]
-
Monei. Mai numără o altă grămadă de bani, zicându-și: “Asta-i pentru casa noastră cea mare și frumoasă!“. Și, din ce-i mai rămăsese era de-ajuns să-și poată cumpăra o cireadă de vite și poate și o caleașcă cu telegari, ca-n basme! Era fericit. Aștepta să ajungă în satul său, să se ducă de îndată la unchiul Monei, s-o pețească iarăși, de data asta având tot ce ar fi putut pretinde avarul ei unchi. Se gândea
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
nopții trecătoare... Domnița- i rătăcită în negurile sumbre Sau doar e rătăcită în basme viitoare... Noaptea își cântă ritmul prin tainice palate, O cucuvea îngână, fiorul din ecouri, Crâmpeiul din trezirea viselor deșarte Purtat de lilieci, în neguroase stoluri... O caleașcă la tavernă, așteaptă: domni, domnițe Iar, vezetiul nopții, șade pe- o băncuță, Descâlcind în gânduri, financiare ițe Și griji de sănătate pentru a sa măicuță...! Dar, iată: ies petrecăreții...! Privirea- i obosită, brusc se- nseninează; Caleașca sa frumoasă, spre zorii
TÂRGUL MEDIEVALELOR ECOURI... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371328_a_372657]
-
în neguroase stoluri... O caleașcă la tavernă, așteaptă: domni, domnițe Iar, vezetiul nopții, șade pe- o băncuță, Descâlcind în gânduri, financiare ițe Și griji de sănătate pentru a sa măicuță...! Dar, iată: ies petrecăreții...! Privirea- i obosită, brusc se- nseninează; Caleașca sa frumoasă, spre zorii dimineții Sub lampioane vechi, din nou parcă valsează... Diversele graiuri, rătăcind din lume Sfârșite de cântări ce noaptea le- au stârnit Sau, ostenite după șuvoi de glume Se scurg acum spre vise, în raiuri de dormit
TÂRGUL MEDIEVALELOR ECOURI... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371328_a_372657]
-
Se zbenguiesc razele scânteind, în stropii diamantelor lichide ale dimineții înroșind orizontul cu aurul topit în valurile de lumină care ce revarsă peste pădure și câmpuri. Helios își bea cupa de ambrozie nelipsită în fiecare dimineață, apoi degrabă saltă în caleașca de aur unde sfântul Gheorge a înhămat deja dragonii vânturilor și îl poartă pe regele zilei ca înainte de fiecare răsărit, de cealaltă parte a emisferei terestre unde trebuie să strălucească și să încălzească până la un nou apus. Azi măria sa Luminosul
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
senini cu drag mă înfășoară Într-un veșmânt de gene, țesute broderie, Atunci, iubitul meu, tu brațul ți-l strecoară Și-nlănțuie-mi mijlocul cu mâinile de vis, Și mângâie-mi obrazul cu degete de nor, Mă poartă-ntr-o caleașcă de dor spre paradis Și lasă-mă acolo de dragoste să mor. Când fulguiește zarea cu floare de zăpezi Și recele cleștar își pune-n rând pecetea Atunci să-mi fii căldură, atunci să-mi luminezi, Iar lacrima-ți rotundă
TANDEM de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375549_a_376878]
-
nu mai vorbim de mașini, ghiuluri, lanțuri de aur, ori de diamantele cât pumnul pe care toate grasele și le puseseră în buric pentru a fi sexi. Nu serveau la nimic nici palatele, nici catedralele mai mari decât stadioanele, nici măcar caleștile cu care unii snobi ieșiseră la agățat într-o perioadă... Totul era zădărnicie... Jale! Omenirea intră în depresie și își spuse că singura plăcere pe care are rost să și-o permită este mâncarea. În consecință, se puse pe crăpău
ÎN SFÂRŞIT, COMUNISM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371982_a_373311]
-
Acasa > Poezie > Cantec > SUFLET CĂLĂTOR Autor: Alexandru Maier Publicat în: Ediția nr. 1683 din 10 august 2015 Toate Articolele Autorului Călcănd frenetic pe sub bolte , Prin cer voi căuta calești , Ce-or să mă plimbe printre vise , Ori mă v-or prăștia-n povești ; Și cum ,și cănd , de ce, și dacă , Voi reuși puțin a "fi" Nu"a avea" ,voi răde printre picuri calzi de sănge Și lacrimi voi amesteca în
SUFLET CĂLĂTOR de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372381_a_373710]
-
că acceptă să fie mireasa lui și bineînțeles că se făcu o nuntă mare în palatul înconjurat de râul în care curgea lapte și miere. Ceea ce nu se mai văzuse însă niciodată până în acel moment la nici o nuntă, însă, fu caleașca albă, trasă de trei inorogi, unul cu corn de sticlă, altul cu corn de oțel și al treilea cu corn de aur și un naș care adunase toate vânturile din lume în fața palatului prințesei, să împrăștie în cele patru colțuri
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
timp, Prințișor căzu în mod vizibil pe gânduri. - Ce s-a întâmplat, dragul meu, parcă nu ești în apele tale? - îl întrebă într-o bună zi soția sa îngrijorată. - Mă întreb de ce Contele nu ne vizitează...!? - I-or fi confiscat caleașca de aur cu caii năzdrăvani și se teme să nu-l cerți! - presupuse Narcisa. - Este o caleașcă fermecată și ce ascunde Contele nici dracul nu descoperă! - o asigură Prințișor. - Iubitule, am o nedumerire. Contele și vampirii, în general, au vreo
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
în apele tale? - îl întrebă într-o bună zi soția sa îngrijorată. - Mă întreb de ce Contele nu ne vizitează...!? - I-or fi confiscat caleașca de aur cu caii năzdrăvani și se teme să nu-l cerți! - presupuse Narcisa. - Este o caleașcă fermecată și ce ascunde Contele nici dracul nu descoperă! - o asigură Prințișor. - Iubitule, am o nedumerire. Contele și vampirii, în general, au vreo legătură cu diavolul? - Nu, dragă! Diavolul este un duh rău care ispitește oamenii pentru a le cumpăra
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
o lumină ciudată, iar de afară se auzi zarvă. - Cin’ să fie la ora asta târzie? - tresări Narcisa speriată. - Cred că avem vizitatori! Vorbeam de strigoi și strigoiu-i la ușă! - râse bărbatul, ridicându-se. Într-adevăr, curtea era luminată de caleașca de aur și de cele două perechi de cai năzdrăvani. - Ce faci, bunicule, îmi înapoiezi trăsura? - Încă nu s-au liniștit frământările în țară. Așa c-o păstrez la loc sigur! - râse Contele, îmbrățișându-l. Dar ce soție fragedă și
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
Așa vei fi mai aproape de neamul nostru! E normal să strălucești ca o stea, doar ești soția descendentului lui Dracula! - zise Contele cu mândrie. După vreo două ore de conversație contele își îmbrățișă nepotul și nepoata, se urcă pe capra caleștii de aur și strigă: - Dii, căluții mei! Dispăru pe poarta conacului pierzându-se ca o nălucă în noapte. Peste numai trei săptămâni, Contele trecu în grabă pe la conac și-i anunță că peste trei zile îi va duce la marele
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
lăsa întunericul, Contele bătu la poartă. O pereche elegantă ieși pe poarta conacului, ea în acea rochie superbă, pălăriuță dantelată și voal vaporos, iar el în frac negru, joben și o pelerină, de parcă era un mare magician! Afară îi aștepta caleașca de aur cu caii albi, iar pe capră un elegant birjar, Contele! La un semn al acestuia, urcară în spate. La un simplu îndemn, caii smuciră hamurile spintecând văzduhul. Era fascinant! De sus, zăriră prin noapte dealurile împădurite și crestele
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
văzduhul. Era fascinant! De sus, zăriră prin noapte dealurile împădurite și crestele munților cu frunțile de piatră ce luceau straniu la lumina lunii. După vreo două ore de mers ajunseră deasupra unui oraș scăldat în lumină, de bună seamă, Budapesta. Caleașca coborî lin peste zidurile înalte ale unui palat. Pătrunseră în el și străbătură multe coridoare și încăperi. Narcisa se aștepta la multe feștile, dar peste tot erau numai candelabre! „Și zic că nu suportă lumina și adoră doar întunericul! Probabil
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
timp și nu se putea hotărâ pe care s-o aleagă și să o ceară de soție. Una era frumoasă și bună, dar era săracă, iar a două nu era foarte frumoasă, dar era bogată. Într-o dimineața a luat caleașca și a pornit să facă cererea de căsătorie uneia dintre cele două fete. Pe când se apropia de intersecția drumurilor care ducea spre casele vizate, și-a propus să aleagă în funcție de direcția pe care o vor lua caii. Caleașca a luat
DESPRE OCAZII ŞI DECIZII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372825_a_374154]
-
a luat caleașca și a pornit să facă cererea de căsătorie uneia dintre cele două fete. Pe când se apropia de intersecția drumurilor care ducea spre casele vizate, și-a propus să aleagă în funcție de direcția pe care o vor lua caii. Caleașca a luat-o spre casa fetei cele mai sărace, dar atunci cu un deget la frâiele cailor, junele a redirecționat caleașca spre casa celei bogate. Iată, două ocazii, și o decizie, puțin forțată, dar a celui care a ales destinul
DESPRE OCAZII ŞI DECIZII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372825_a_374154]
-
drumurilor care ducea spre casele vizate, și-a propus să aleagă în funcție de direcția pe care o vor lua caii. Caleașca a luat-o spre casa fetei cele mai sărace, dar atunci cu un deget la frâiele cailor, junele a redirecționat caleașca spre casa celei bogate. Iată, două ocazii, și o decizie, puțin forțată, dar a celui care a ales destinul în căsătorie. Așa se întâmplă uneori ca oamenii să se mintă pe ei înșiși, dând vina pe alții. Oare, caii să
DESPRE OCAZII ŞI DECIZII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372825_a_374154]
-
de violoncele, pentru că nu ar putea! Dar fiecare află, ascultându-l, că nimic nu-l înduplecă să uite de tot pământul de sub picioare, decât cântecele Nicolei. Cu glasul ei, Nicola leagănă corpurile ca vântul pe iarbă și răpește spiritele pe calești înfundate în văzduh. Nu mai știe nimeni, ascultând-o pe Nicola, unde i-a plecat gândul, apucând-o pe norii din care se zidesc drumurile de deasupra alienărilor umane. Nicola pare că nu e tristă niciodată, că nici nu a
NICOLA. FRUMUSEŢE ŞI FERICIRE DIN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347823_a_349152]
-
Iubirea li s-a răcit Strânsu-n brațe le-a slăbit Și poftele le-au sleit Plăcerea le-a părăsit Nalbă femeie cu stare La iubiți mare cătare Și cu preț la cingătoare Sâni rotunzi ca meri domnești Mângâiați doar prin calești De prinți din ăle povești Coapse strânse în buchet Fără case de bilet Și săruturi amanet Picioare strânse-n condur Zbănțuială și murmur... Șleahtă, stânga împrejur ! Referință Bibliografică: Destrăbălare amânată...(parodie după M.R.P.) / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DESTRĂBĂLARE AMÂNATĂ...(PARODIE DUPĂ M.R.P.) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348974_a_350303]
-
Mirare Vin puhoaiele- Pe volburi legănată Barca de hârtie Stare Gânduri de ispită- Tablou cu fecioară La mânăstire Întrerupere La ochiul de geam Pânza de paing taie Lama luminii Mutare Desen pe tavan Cu hățuri ce trag cerul Într-o caleașcă Coabitare Cușcă de câine Înăuntru leneșă Pisica toarce Paradox Tot din natură Are umbră pe pământ Numai soarele... Referință Bibliografică: Mirări / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 424, Anul II, 28 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
MIRĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346864_a_348193]
-
țării” Reșița se afla în Austria precum vestita brânză de Brăila venea în Franța direct din Bulgaria. Asta era geografia lumii, corectată pentru publicul larg de francezi abia de către Jules Verne care a plasat fiecare localitate la locul potrivit. Cu caleașca proprie însoțită de mai mulți armăsar de rezervă au plecat din poștă-n poștă și așa după aproape 2 săptămâni au ajuns din Bacău la Paris trecând munți și văi prin sumedenie de țări și țărișoare. Avea coana Chirița o
ESCU „CU O”! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346951_a_348280]