574 matches
-
alcătuit alfabetul alban, care a impulsionat dezvoltarea învățământului. Multe monumente unice culturale ale literaturii și arhitecturii s-au păstrat până în zilele noastre. La începutul secolului al VIII-lea Azerbaidjanul a fost cucerit de arabi și a devenit o parte a califatului arab sub denumirea vilaiat Arran. În această perioadă islamul devine principala religie a Azerbaidjanului, punând bazele unor noi tradiții și culturi. Între secolele IX-XII, se stabilesc triburi turcice, ce se amestecă cu localnicii de origine iraniană, cu arabi și albani
Azerbaidjan () [Corola-website/Science/298073_a_299402]
-
naștere lumii elenistice, apoi devine nucleul regatelor Part (250 î.Hr.-226 și Sasanid (226-651 d.Hr), 2 puternice state în permanentă rivalitate cu Imperiul Roman. Cucerit de arabi (635-651), Iranul adoptă islamismul, dar se desprinde, treptat, în secolele IX-X din Califatul Arab. Ismail I (1499-1524), întemeitorul dinastiei Sefavizilor, pune bazele unui nou stat iranian centralizat, care ajunge la o remarcabilă strălucire sub Abbas I cel Mare (1588-1629). În timpul dinastiei Kajarilor (1779-1925) Persia cunoaște o perioadă de declin, pierzând, în războaiele cu
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
din zilele noastre, atingand apogeul spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Conform "Enciclopediei de Istorie din Africa", " Se estimează că prin anii 1890 cea mai mare populație de sclavi a lumii (aproximativ 2 milioane de oameni) era concentrată în teritoriile Califatului Sokoto. Utilizarea forței de muncă a sclavilor a fost folosita în special în agricultură. " Imperative legale (comerțul transatlantic cu sclavi a fost făcut ilegal de către Marea Britanie în 1807) și economice (dorința pentru stabilitate politică și socială) au condus marile puteri
Nigeria () [Corola-website/Science/298130_a_299459]
-
în cea mai frumoasă caligrafie, decorată cu motive împletite și alte forme abstracte. În interiorul moscheilor, modelele geometrice împletite complex decorau amvoanele sculptate în lemn (mimbar), precum și covoarele, țesăturile, obiectele de ceramică și vasele de bronz. Turcii tulunuzi, ca viceregi ai Califatului Abbasid al Bagdadului, au adus arta lor în Siria și în Egipt. Smalțul a ajutat la dezvoltarea producției de ceramică în orașul irakian Samarra, dând obiectelor un luciu metalic. După secolul X, sub dominația Fatimizilor din Cairo au fost realizate
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
asemenea, locul unor importante evenimente istorice, cum ar fi Consiliile vizigotice de Toledo. Toledo, o dată a servit drept capitală vizigotică a Spaniei, începând cu Liuvigild (Leovigild), și a fost capitală, până ce Maurii au cucerit Iberia în secolul alVIII-lea. Sub Califatul din Cordoba, Toledo s-a bucurat de o epocă de aur. Această perioadă extinsă este cunoscută sub numele de La Convivencia, adică de coexistența unor evrei, creștini și musulmani. Sub conducerea arabă, Toledo a fost numit Tulaytulah (în arabă : طليطلة). Pe
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]
-
privilegul de a fi capitală, arabii l-au numit Tulaytulah (în arabă طليطلة). Majoritatea populatieie era mozarabe (populație creștină sub dominație musulmană), cea ce a făcut ca zona să devină un focar de tensiune și îngrijorare pentru emirii din capitala califatului musulman Cordoba. În 797 sub domnia emirului Alhaken I, a izbucnit o revoltă contra capitalei Cordoba. Emirul trimițând pe mula Amrús ben Yusuf (numit în cronicile creștine Amorroz) să supună orașul. Amrus a exterminat nobilimea locală cu o falsă ofertă
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]
-
al toledanilor. Totuși aceștia au mai făcut revolte în 811 și 829, după moartea emirului. Abd al-Rahman III a înăbușit slaba revoltă din iulie 932 după un asediu de doi ani, orașul a fost supus clifatului de Cordoba. După dezintegrarea califatului (sec. XI), Toledo s-a convertit într-un regat Taifa, care a plătit tribut regilor creștini din Castilia pentru a-și menține independența. În 25 mai 1085, Alfonso VI din Leon și Castilia intră în Toledo, după un acord cu
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]
-
Castillia-La Mancha, după o votare în 7 decembrie 1983. Până la alegeri, guvernul regional a însărcinat pe Jose María Barreda să conducă un proces de informare a populației, instituțiilor politice și asociațiilor culturale. Toledo a ajuns la apogeu în epoca de califat islamic. Istoricul P. de Gayangos scrie: Oamenii de știință musulmani din această epocă nu au fost întrecuți în lume. Poate că în rândul lor au fost mai eroice fapte din Toledo. . Vechiul oraș este situat pe un vârf de munte
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]
-
retragerea Imperiului Român, Sicilia a fost guvernată de Imperiul Bizantin până la cucerirea arabă din 827 până la 902. Sunt de menționat importanțele situri arheologice de la Segesta, Selinunte și Mozia. Musulmanii au cucerit insula în anul 965. Sicilia va face parte din Califatul Fatimid după împărțirea Califatului Arab. Arabii vor organiza o reformă agrara, care a ajutat creșterea productivității. Sicilia își va obține independența sub numele de Emiratul Siciliei, sub regimul musulman. Diversitatea culturală și toleranța religioasă din perioada musulmană a continuat sub
Sicilia () [Corola-website/Science/296740_a_298069]
-
a fost guvernată de Imperiul Bizantin până la cucerirea arabă din 827 până la 902. Sunt de menționat importanțele situri arheologice de la Segesta, Selinunte și Mozia. Musulmanii au cucerit insula în anul 965. Sicilia va face parte din Califatul Fatimid după împărțirea Califatului Arab. Arabii vor organiza o reformă agrara, care a ajutat creșterea productivității. Sicilia își va obține independența sub numele de Emiratul Siciliei, sub regimul musulman. Diversitatea culturală și toleranța religioasă din perioada musulmană a continuat sub autoritatea normanzilor, care au
Sicilia () [Corola-website/Science/296740_a_298069]
-
a cunoștintelor și ideilor. Epoca de Aur a Islamului începe în secolul al VIII-lea, odată cu venirea la putere a Abbasizilor (care au domnit de la mijlocul secolului al VIII-lea, până la jumătatea secolului al XIII-lea) și în special în timpul califatului lui Al-Mamun, fiul lui Harun al-Rashid și probabil cel mai mare dintre abbasizi. Capitala se mută de la Damasc la Bagdad. Are loc o împletire a tradițiilor arabă, persană, egipteană și europeană. Cunoașterea devine foarte prețuită, fiind promovată, conform tradiției, chiar
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
un caracter comercial. Avem de-a face chiar cu o abordare științifică a agriculturii, bazată pe trei elemente: Au fost întocmite numeroase enciclopedii având ca subiect agricultura și botanica în care se remarcă acuratețea descrierilor și a detaliilor. În perioada califatului asistăm la apariția a unei forme timpurii de capitalism și de piață liberă. Unii autori consideră perioada cuprinsă între secolele al VIII-lea și al XII-lea ca fiind una de "capitalism islamic". S-a creat un sistem monetar stabil
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
se dezvoltă tot mai mult împreună cu infrastructura aferentă de alimentare cu apă potabilă, prevăzută cu canalizare, băi publice. Speranța de viață a crescut foarte mult. Astfel, dacă în lumea greco-romană media de viață era de 22 - 28 de ani, în califatul islamic timpuriu ajunge la 35 de ani, ca după secolul al X-lea să treacă de 60 de ani. Gradul de alfabetizare depășește pe cel al antichității clasice greco-romane. Arabii nu numai au preluat și conservat cunoștintele antice, dar au
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
fost puși în aceste orașe și câte un patriarh grec ce era în comuniune cu Biserica Bizantină. În secolul al VII-lea a apărut Islamul, o nouă religie înființată de Profetul Mahomed, religie ce a unificat triburile arabe într-un Califat (Imperiu) și care a intrat în război cu Bizanțul, cucerindu-i provinciile sudice, unde erau monofiziții și patriarhiile lor copte și convertind, astfel, mulți dintre ei la islam. Începând cu anul 814, slavii sudici păgâni au dezlănțuit persecutarea creștinilor în
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
cucerirea Egiptului de către Imperiul Persan condus de Khosrau al II-lea (616-629 d.Hr.). Împăratul Heraclius a recapturat Egiptul după o serie de campanii strălucite împotriva perșilor sasanizi, doar pentru a pierde din nou, zece ani mai târziu, în fața armata califatului Rashidun. Înainte ca invazia musulmană din Egipt să fi început, Imperiul Bizantin a pierdut deja în fața musulmanilor Levantul și aliatul său arab, Regatul Gassanid. Toate acestea au făcut ca Imperiul Bizantin să fie periculos de expus și de vulnerabil. a
Cucerirea musulmană a Egiptului () [Corola-website/Science/319558_a_320887]
-
i-au adus titlul de Al- Farūq, ("cel care distinge între bine și rău"). Uneori este menționat că ‘Umăr I de către istoricii din islam, întrucât mai tarziu, un alt calif, umayyad, ‘Umăr ÎI, a purtat același nume. Sub conducerea să, califatul Bine-Călăuzit s-a extins într-un ritm fără precedent, stăpânind întregul Imperiu Sasanid și mai mult de două treimi din Imperiul Bizantin. A întreprins campanii militare în urma cărora a cucerit Egiptul , Siria și Persia (Iranul de azi). Atacurile sale împotriva
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
mare durere și a acceptat realitatea. Musulmanii sunniți consideră că aceasta negare a morții lui Muḥammad a fost prilejuita de dragostea lui profundă față de profet. Geniul politic al lui ‘Umăr s-a manifestat în primul rând că ca arhitect al califatului după moartea lui Muḥammad. Locuitorii orașului Medina ( Ansar) au refuzat la început conducerea Emigranților (Muḫăğir), insă ‘Umăr era ferm convins că aceștia din urmă ar trebui să preia controlul califatului. După negocieri tensionate care au durat o zi sau două
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
s-a manifestat în primul rând că ca arhitect al califatului după moartea lui Muḥammad. Locuitorii orașului Medina ( Ansar) au refuzat la început conducerea Emigranților (Muḫăğir), insă ‘Umăr era ferm convins că aceștia din urmă ar trebui să preia controlul califatului. După negocieri tensionate care au durat o zi sau două, ‘Umăr a reușit să stingă disensiunile iar Abu Bakr avea să fie primul calif. În timpul domniei lui Abu Bakr, ‘Umăr i-a servit că secretar-șef, consilier și strategist în
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
să aleagă un calif dintre ei. De asemenea, a cerut ca un grup de 50 de soldați înarmați să protejeze casa unde avea loc întâlnirea acestora. Apoi pe 7 noiembrie 644 ‘Umăr a murit, fiind urmat de ῾Uṯmăn la conducerea califatului. ‘Umăr este considerat ca fiind una dintre cele mai influente figuri din istoria islamică. El a fost în adevăratul sens al cuvântului arhitectul imperiului islamic. Că suveran, era cunoscut pentru stilul său de viață simplu și auster. Decât să adopte
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
și ca Imperiul Bizantin. După ce armata bizantina a lui Heraclius a fost distrusă de armată musulmană a lui Khalid ibn al-Walid în Bătălia de la Yarmouk și orașul creștin Ierusalim a capitulat în fața califului Umăr, Acra a fost ajuns sub stăpânirea Califatului arab începând din anul 636 sau 638, Sub Omeiazii din Damasc, califul Muawiyah a folosit instalațiile rămase din vremea bizantinilor și a construit la Akka o flotă destinată cuceririi Ciprului și expedițiilor spre nordul Africii. În secolul al IX-lea
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
reconstruit portul și în timpul domniei lui, după spusele geografului arab contemporan Al Muqaddasi, orașul a început să cunoască o perioadă de prosperitate. După o scurtă perioadă de reintrare în stăpânirea Bizanțului, Akko intra în veacul al X-lea sub dominația califatului șiit al Fatimizilor cu centrul în Egipt. În anul 1103, Baldovin I, care venise cu prima cruciada în 1099 și cucerise Ierusalimul,devenind primul rege cruciat al Ierusalimului, a constatat că porturile Jaffa și Haifa ce-i stăteau la dispoziție
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
succesiv de suevi, vizigoți și arabi, dar nici unii dintre ei nu au ajuns să controleze total regiunea. În 778, regiunea este cucerită de Franci sub domnia lui Carol cel Mare, care încearcă astfel să stăvilească influența maurilor, mai exact al Califatului de Cordoba care amenința constant trecătorule din Munții Pirinei. Expediția lui Carol este descrisă în Cântecul lui Roland, una dintre cele mai vechi opere literare franceze. Împărații franci au trebuit să facă față unor serii de revolte ale populației, atât
Regatul Navarrei () [Corola-website/Science/315108_a_316437]
-
a emis o contra-fatwa, prin care declara că autoritățile din capitala imperiului se află sub controlul Antantei și, deci, decretele lor sunt lipsite de putere. Acest decret stabilea și că mișcarea naționalistă are ca obiectiv principal eliberarea sultanului și a califatului său de sub dominația străină. Mustafa Kemal se aștepta ca Aliații să nu respecte raportul „Harbord” și nici imunitatea sa parlamentară, dacă ar fi făcut greșeală să se deplaseze în capitală. Din acest motiv, el a hotărât să rămână în Anatolia
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
a făcut de asemenea apel la lumea islamică să-l sprijine, în condițiile în care el și sprijinitorii săi continuau lupta în numele sultanului, care era de asemenea și calif. Principalul obiectiv al naționaliștilor ar fi fost, în aceste condiții, eliberarea califatului de sub ocupația Aliaților. Naționaliștii au plănuit în această fază a luptei organizarea unui nou executiv și a unui legislativ reprezentativ cu sediile în Ankara și pentru atingerea acestui scop au cerut sultanului să recunoască noile organe ale puterii. Numeroși sprijinitori
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Sultanului și guvernului său. Pe teritoriul Anatoliei erau prezente numeroase forțe militare ostile naționaliștilor: batalioanele britanice, cerchezii lui Ahmet Anzavur sau trupele loiale sultanului. Forțele sultanului erau reprezentate în regiune de aproximativ 4.000 de soldați ai Kuva-i Inzibatiye (Armata Califatului). Sultanul s-a folosit de fonduri britanice pentru recrutarea a unei noi forțe de aproximativ 2.000 de soldați nemusulmani, care a fost desfășurată inițial în regiunea orașului Iznik. Guvernul sultanului a trimis forțele „Armatei Califatului” pentru sprijinirea forțelor ostile
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]