785 matches
-
de șefii ierarhici. ... (2) Notele calificative se acordă anual și vor reflecta rezultatele activității profesionale a magistratului, comportamentul la serviciu și în societate, calitățile acestuia, precum și perspectivele de dezvoltare în profesie. ... (3) Pentru magistrații care dețin funcții de conducere, notele calificative vor menționa în mod obligatoriu calitățile manageriale. (4) Condițiile minime de vechime pe care trebuie să le îndeplinească magistrații sînt următoarele: a) pentru funcțiile de judecător de tribunal, procuror la parchetul de pe lîngă tribunal, președinte, vicepreședinte de judecătorie, prim-procuror
LEGE nr. 92 din 4 august 1992 - (*actualizată*) (**republicată**) pentru organizarea judecătorească. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148432_a_149761]
-
agricol va prezenta verbal comisiei de atestare elemente privind înființarea, funcționarea, profilul și mărimea exploatației agricole familiale pentru care solicita atestarea. ... Articolul 7 Comisia de atestare are următoarele atribuții: a) verifica actele prevăzute la art. 6 alin. (1); ... b) acorda calificativul "admis" sau "respins" producătorului agricol, la terminarea examinării prevăzute la art. 4; ... c) înregistrează într-un registru special: data examinării, componenta comisiei de atestare, datele de identitate ale producătorului agricol intervievat, calificativul obținut de acesta. Președintele comisiei de atestare semnează
REGULAMENT din 24 martie 2003 (*actualizat*) de atestare a producătorilor agricoli care conduc şi administrează exploataţii agricole familiale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/148597_a_149926]
-
spiritul limbii sau corectitudinea sintactică. Întrebuințarea nearticulată a substantivelor abstracte este condiționată de diferiți factori sintactico-semantici sau numai sintactici (verbe, prepoziții): „Dispune de (se caracterizează prin) inteligență, frumusețe, prostie, ticăloșieetc.”. Întrebuințarea cu articol nehotărât este condiționată de prezența unui determinant calificativ sau apreciativ: „Are o inteligență ieșită din comun.”, „Se distinge printr-o frumusețe aparte”. Enunțuri precum „Are o inteligență...”, „Are o voință...”, „Se distinge printr-o frumusețe...” nu sunt reperabile, decât dacă articolul nehotărât este încărcat, prin accentuare, cu valori
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a substantivului. În flexiunea adjectivului demonstrativ de apropiere antepus substantivului regent, dezinențele specifice de gen-număr sunt: -Ø/-i, pentru masculin: acest-Ø student/aceșt-i studenți, și -ă/-e pentru feminin: aceast-ă studentă/acest-e studente. Aceleași opoziții dezinențiale caracterizează și flexiunea adjectivelor calificative variabile după gen: student inteligent-Ø/studenți inteligenț-i (masculin), studentă inteligent-ă/studente inteligent-e. În consecință, substantivele determinate de adjective calificative sau pronominale cu opoziția dezinențială de număr Ø/i sunt substantive masculine: acest-Ø băiat, codru, erou, tei, iepure, papă, ateu, pui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
masculin: acest-Ø student/aceșt-i studenți, și -ă/-e pentru feminin: aceast-ă studentă/acest-e studente. Aceleași opoziții dezinențiale caracterizează și flexiunea adjectivelor calificative variabile după gen: student inteligent-Ø/studenți inteligenț-i (masculin), studentă inteligent-ă/studente inteligent-e. În consecință, substantivele determinate de adjective calificative sau pronominale cu opoziția dezinențială de număr Ø/i sunt substantive masculine: acest-Ø băiat, codru, erou, tei, iepure, papă, ateu, pui etc. aceșt-i băieți, codri, eroi, tei, iepuri, papi, atei, pui etc. Substantivele determinate de adjective calificative sau pronominale cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
determinate de adjective calificative sau pronominale cu opoziția dezinențială de număr Ø/i sunt substantive masculine: acest-Ø băiat, codru, erou, tei, iepure, papă, ateu, pui etc. aceșt-i băieți, codri, eroi, tei, iepuri, papi, atei, pui etc. Substantivele determinate de adjective calificative sau pronominale cu opoziția dezinențială -ă/-e sunt substantive feminine: aceast-ă fată stea, nuia, basma, vreme, zi etc. acest-e fete, stele, nuiele, basmale, vremuri, zile etc. Substantivele determinate de adjective calificative sau pronominale care combină cele două serii de dezinențe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
iepuri, papi, atei, pui etc. Substantivele determinate de adjective calificative sau pronominale cu opoziția dezinențială -ă/-e sunt substantive feminine: aceast-ă fată stea, nuia, basma, vreme, zi etc. acest-e fete, stele, nuiele, basmale, vremuri, zile etc. Substantivele determinate de adjective calificative sau pronominale care combină cele două serii de dezinențe, în sensul combinării unei dezinențe de tip masculin la singular: -Ø cu o dezinență de tip feminin la plural: -e sunt neutre, adică nici masculine, nici feminine: acest-Ø tron, templu, atu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vezi lumini de baluri;/ Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,/ Pătrunde luna înălbind păreții.” (M. Eminescu, I, p. 202) Genitivul și dativul sunt incompatibile cu nedeterminarea iar vocativul este în afara opozițiilor categoriei determinării. Observații: Când este determinat de adjective calificative antepuse, numai aparent substantivul se caracterizează prin nedeterminare; în sintagme precum frumoasei fete sau unei frumoase fete, morfemele -i (frumoase-i) și unei, caracterizând sintagma global, caracterizează de fapt, în primul rând, substantivul, centrul ei. Când substantivul este determinat de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
articol hotărât: ”... Fiecare literă era un an, fiecare șir un secol de adevăr.” (M. Eminescu, P.L., p. 50), „Și cum vin cu drum de fier,/ Toate cântecele pier.” (M. Eminescu, I, p. 182) Observații: În sintagma nominală în care adjectivul calificativ precede substantivul, morfemul de determinare intră în flectivul adjectivului, reliefând, prin planul semantic al acestuia, perspectiva din care se realizează determinarea categorială: „Pe-ntinsele ape/ Să am un cer senin.” (M. Eminescu, I, p. 216) În exprimarea determinării definite, morfemul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
făină, lapte, miere, piper etc.; • substantive concrete denumind jocuri sportive: atletism, gimnastică, fotbal, tenis etc.; • substantive comune sau proprii, denumind „obiecte” unice: lună, soare, ecuator, Jupiter, Neptun, Mihai, Dana, Florența, Roma, Paris etc.; • substantive comune adresative: bade, taică, nene; • substantive calificative, comune sau proprii, precum setilă, flămânzilă, gerilă, michiduță, ochilă, păcală, tândală, prâslea etc.16 Substantivele defective de singular formează subclasa substantivelor pluralia tantum, în care se cuprind: • substantive colective: câlți, icre, moaște etc.; • substantive comune denumind obiecte alcătuite din două
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în funcție de unghiul din care este caracterizat un obiect (al proprietăților, al originii, al alcătuirii etc.), dar aceste diferențieri rămân fără consecințe asupra morfologiei sau sintaxei lor. Prezintă unele diferențieri la nivel gramatical înscrierea adjectivelor în două mari clase semantice: • adjective calificative • adjective categoriale Adjectivele calificative exprimă însușiri care reprezintă grade de manifestare a unor proprietăți: mare-mic, tânăr-bătrân, ușor-greu etc. sau însușiri cantitative: dublu, înzecit etc. Adjectivele categoriale exprimă caracteristici definitorii pentru apartenența la o anumită clasă a obiectelor denumite de substantive
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este caracterizat un obiect (al proprietăților, al originii, al alcătuirii etc.), dar aceste diferențieri rămân fără consecințe asupra morfologiei sau sintaxei lor. Prezintă unele diferențieri la nivel gramatical înscrierea adjectivelor în două mari clase semantice: • adjective calificative • adjective categoriale Adjectivele calificative exprimă însușiri care reprezintă grade de manifestare a unor proprietăți: mare-mic, tânăr-bătrân, ușor-greu etc. sau însușiri cantitative: dublu, înzecit etc. Adjectivele categoriale exprimă caracteristici definitorii pentru apartenența la o anumită clasă a obiectelor denumite de substantive: cultură citadină, cultură rurală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
d. Adjective incompatibiletc "Adjective incompatibile" cu categoria gramaticală a intensitățiitc "cu categoria gramatical\ a intensit\]ii" Sunt invariabile în funcție de categoria gramaticală a intensității, datorită planului lor semantic: a. adjectivele categoriale: dreptunghic, hexagonal, românesc, daco-getic, alpin, montan etc. b. unele adjective calificative, incompatibile cu gradualizarea însușirii pe care o exprimă: etern, veșnic, mort, perfect, esențial, principal, desăvârșit etc. c. adjective care se caracterizează prin absolutizarea unui sens categorial în planul lor semantic; sunt termeni neologici, ocupând în limba latină, de unde provin, o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
asta.”(L. Blaga, p. 11) Adjectivul demonstrativ se deosebește de pronumele demonstrativ prin ieșirea din clasa substitutelor, dar păstrează legătura cu acesta prin trăsătura semantică definitorie, constantă, de natură deictică. Prin această trăsătură semantică, adjectivul demonstrativ se deosebește de adjectivul calificativ, care exprimă însușiri ale obiectelor în afara raportului cu situația de comunicare. În funcție de conținutul său semantic, adjectivul demonstrativ prezintă aceleași subclase ca și pronumele, pe care, de altfel, le-a generat printr-un proces de pronominalizare (omul acesta ® acesta; același om
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
depărtare: acel, acea • adjective demonstrative de identitate: același, aceeași • adjective demonstrative de diferențiere: cestălalt, celălalt, ceastălaltă, cealaltă Observații: Adjectivul demonstrativ de identitate prezintă uneori mutații semantice însemnate; în locul identității cu sine însuși a unui obiect, el poate dezvolta sensul adjectivului calificativ comun:„Ne pună-n încăperea aceluiași sicriu.”( M. Eminescu, I, p. 129) MORFOLOGIA ADJECTIVULUI DEMONSTRATIVTC "MORFOLOGIA ADJECTIVULUI DEMONSTRATIV" Sub aspect morfologic, adjectivul demonstrativ se deosebește de pronume, prin structură și prin caracterul dependent al corelațiilor de gen, număr și caz
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sute etc. sau dintr-un grup închis: toți; sunt expresia concretă nedeterminată a numărului categorial al substantivelor caracterizate prin determinare nedefintă: mulți studenți - niște studenți sau determinare definită: toți studenții - studenții. Observații: Pronumele mulți și puțini se apropie de adjectivul calificativ; cunosc diferite grade de intensitate: mai mulți, foarte mulți (puțini). De altfel, „formele de singular” sunt adjective calificative propriu-zise: multă vreme, puțin timp. d. pronume de cuantificare distributivă; exprimă numărul obiectelor devenit modalitate de organizare sau de distribuire a obiectelor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin determinare nedefintă: mulți studenți - niște studenți sau determinare definită: toți studenții - studenții. Observații: Pronumele mulți și puțini se apropie de adjectivul calificativ; cunosc diferite grade de intensitate: mai mulți, foarte mulți (puțini). De altfel, „formele de singular” sunt adjective calificative propriu-zise: multă vreme, puțin timp. d. pronume de cuantificare distributivă; exprimă numărul obiectelor devenit modalitate de organizare sau de distribuire a obiectelor: câte doi, câte trei: „Treptele erau putrede și negre - p-ici, pe colo lipsea câte una.” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dovedesc substantivele din sintagmele cu întrebuințare adjectivală a pronumelor de cuantificare, care se caracterizează prin sensul categorial de pluralitate: patru/opt/o sută (de) oameni. Pronumele mulți, puțini au numai formă de plural. Formele de singular mult, multă sunt adjective calificative sau adverbe (mult, puțin). Realizează, în planul expresiei, opoziția singular-plural pronumele cu structură substantivală (zece, sută, milion, miliard etc.) din alcătuirea pronumelor compuse de cuantificare numerică simplă sau distributivă: douăzeci, trei milioane, câte cinci sute etc. Distincția singular-plural, impusă de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ca o constantă, adjectivele se pot înscrie în sintagme nominale dezvoltând opoziția determinare (definită) - determinare nedefinită - nedeterminare, prezentând, în consecință, forme diferite. Adjectivele întâi și ultim prezintă forme diferite în funcție de poziție, întocmai ca în sintagmele formate din substantiv și adjectiv calificativ: primesc morfemul determinării când preced substantivul: ultimul an, ultima vară/anul ultim, vara ultimă, întâia clasă/anul întâi, clasa întâi. Adjectivul întâi, în poziție postsubstantivală, rămâne din motive fonetice invariabil în funcție de gen. În topică postsubstantivală, adjectivul întâi se întrebuințează numai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mijloace concrete determinarea, substantivul și adjectivul pronominal rămân nedeterminate categorial; în structura lor nu mai intervine morfemul determinării: acest prim an, această primă zi etc. În aceste sintagme, adjectivul ordinal realizează opozițiile categoriale de gen, număr și caz, asemenea adjectivelor calificative, exclusiv la nivel dezinențial. Masculin N.Ac.G.D.: -Ø (singular): acest prim (întâi, secund, ultim) an -i (plural): acești primi (întâi, secunzi, ultimi) ani Feminin Singular N.Ac.: -ă(e): această primă, ultimă, întâie fată G.D.: -e: acestei prime, ultime
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un pronume: Ce fel de om e Tudor? Sub aspect semantic, adjectivele interogative mențin sau dezvoltă în mod specific deosebirile dintre pronumele corespunzătoare. Dezvoltă noi sensuri mai ales adjectivul ce, devenit expresie nedeterminată a unei însușiri, substitut al unui adjectiv calificativ, lăsat subînțeles: „(...)L-au legat și i-au scos ochii,/Ca dovadă de ce suflet stă în piepții unei rochii...” (Ibidem, p. 159) sau a identității specifice a obiectului denumit de substantivul regent: „Dar ce zgomot se aude? Bâzâit ca de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic cuprinde: • sensul abstract, constant „apropierea de locutor”: aceștia, nu aceia; • un sens concret, variabil: tinerii, studenții aceștia = acești studenți trei = trei studenți În sintagme de tipul „Soacra cu trei nurori”, termenul trei are valoare adjectivală, dar nu de adjectiv calificativ (așa cum rezultă din interpretarea Gramaticii Academiei), ci de adjectiv pronominal; din cele două straturi semantice proprii pronumelui trei (ca și aceștia, de exemplu), în trei nurori, stratul semantic obiectiv este exprimat de substantivul nurori; adjectivul pronominal rămâne să exprime numai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivul nurori; adjectivul pronominal rămâne să exprime numai sensul abstract (cantitativ - trei, de apropiere - aceste: trei nurori, aceste nurori). Planul semantic al termenului (pronume) trei, întrebuințat adjectival nu reprezintă interpretarea lingvistică a unor trăsături intrinseci obiectului, ca în cazul adjectivului calificativ: frunză verde (verde face parte din frunză), ci interpretarea unei trăsături extrinseci, numărul „obiectelor” este o caracteristică situațională: trei frunze (frunză se ia în trei exemplare; este pluralitatea concretă a singularului frunză); de altfel, termenul (pronume adjectival) trei determină situarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din frunză), ci interpretarea unei trăsături extrinseci, numărul „obiectelor” este o caracteristică situațională: trei frunze (frunză se ia în trei exemplare; este pluralitatea concretă a singularului frunză); de altfel, termenul (pronume adjectival) trei determină situarea substantivului frunză la plural; adjectivul calificativ, în schimb, nu influențează nici într-un fel substantivul pe care îl determină; raportul de influențare are sens invers: frunză Ț verde (singular) frunze Ț verzi (plural) Dacă vrem să privim termenii dintr-o altă perspectivă, dinspre sintagme adjectiv + substantiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sufixul participiului. GERUNZIULTC "GERUNZIUL" Este forma verbală absolută în al cărei plan semantic verbul se întâlnește cel mai adesea cu adverbul. Observații: Gerunziul poate avea și alte ipostaze: • de adjectiv; când primește dezinențe de număr și gen, ca orice adjectiv calificativ: „Metalica, vibrânda a clopotelor jale” (M. Eminescu) • de substantiv; prin intermediul valorii adjectivale, în urma unui proces de substantivizare, prin articol: „Murindului speranța, turbării răzbunarea.” (M. Eminescu) Aceste ipostaze intră în inventarul noilor unități lexico-gramaticale: adjectiv, substantiv. Caracteristici adverbialetc "Caracteristici adverbiale" Natura
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]