1,530 matches
-
te sucește, te îmbrâncește și-ți impune compromisuri de care ți-e silă. Inima ta te mână spre înălțimile albastre și soarta te târăște în noroiul ulițelor fără soare.” (Opere 3, p. 9). Dar această lamentație din 1919, care este Calvarul, va fi în curând acoperită, chiar în anul următor, în 1920, de triumful unui succes răsunător, odată cu apariția romanului Ion. Însă când apare romanul Ion, autobiografia resemnării și eșecului din Calvarul pierde orice interes și orice sens al actualității imediate
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
p. 9). Dar această lamentație din 1919, care este Calvarul, va fi în curând acoperită, chiar în anul următor, în 1920, de triumful unui succes răsunător, odată cu apariția romanului Ion. Însă când apare romanul Ion, autobiografia resemnării și eșecului din Calvarul pierde orice interes și orice sens al actualității imediate a confesiunii. Autorul însuși o va face uitată pentru totdeauna, nu o mai reeditează niciodată, în timp ce celelalte cărți ale sale, inclusiv volumele de nuvele reluate stăruitor cu modificări și combinații de
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
mai ales romanele. În excelenta sa monografie despre Liviu Rebreanu, apărută în 1967, Lucian Raicu ne dă cea mai bună explicație pentru această uitare: după romanul Ion, Liviu Rebreanu ca scriitor impune brusc imaginea unui învingător, în timp ce poetul sinucigaș din Calvarul propusese imaginea (acum nepotrivită prin inactualitatea ei) a unui scriitor obstinat în psihologia învinsului. „Acest alter-ego șovăitor, slab - notează Lucian Raicu - a trebuit să moară în Calvarul pentru a face posibilă viața și victoria celuilalt, prezent în operă și, pentru
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
Liviu Rebreanu ca scriitor impune brusc imaginea unui învingător, în timp ce poetul sinucigaș din Calvarul propusese imaginea (acum nepotrivită prin inactualitatea ei) a unui scriitor obstinat în psihologia învinsului. „Acest alter-ego șovăitor, slab - notează Lucian Raicu - a trebuit să moară în Calvarul pentru a face posibilă viața și victoria celuilalt, prezent în operă și, pentru noi, cel autentic” (p. 49). Am putea spune că Remus Lunceanu este, pentru Rebreanu, o ipoteză lamentabilă (dacă nu detestabilă) despre sine, tot așa cum Titu Herdelea este
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
Ion, dar mai cu seamă cel din Gorila: publicist mediocru, acomodant, adaptabil, împăciuitor, cam în felul cum ar fi arătat Rebreanu de n-ar fi izbutit să devină «Rebreanu» și s-ar fi dat bătut. Astfel și Remus Lunceanu din Calvarul este Rebreanu înainte de a deveni «Rebreanu», în ipostaza sa de învins al vieții, dacă n-ar fi izbutit să depășească marele moment de criză al anilor de război; și într-un caz, și în altul sunt «viețile posibile» ale scriitorului
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
trebuie să citim în Remus Lunceanu, dacă ne situăm în sfera unei lecturi biografice, atât o proiecție de identificare a autorului, cât și o proiecție de contrast. Un Rebreanu care se disculpă, în mod necesar și testamentar, este completat, în Calvarul, de un Rebreanu care se detestă în postura romantică de învins. Numai așa se putea autodepăși. Scrisul adoptă pentru Rebreanu, privit din perspectiva Calvarului, funcții morale și forme multiple: penitență, disculpare, eliberare și reconstrucție de sine. Învinsul, ratatul, suspectul din
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
proiecție de contrast. Un Rebreanu care se disculpă, în mod necesar și testamentar, este completat, în Calvarul, de un Rebreanu care se detestă în postura romantică de învins. Numai așa se putea autodepăși. Scrisul adoptă pentru Rebreanu, privit din perspectiva Calvarului, funcții morale și forme multiple: penitență, disculpare, eliberare și reconstrucție de sine. Învinsul, ratatul, suspectul din Calvarul și de dinainte de Calvarul va deveni învingătorul, scriitorul de succes, omul de încredere din romanul Ion și de după romanulIon. Sensul personal major, profund
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
de un Rebreanu care se detestă în postura romantică de învins. Numai așa se putea autodepăși. Scrisul adoptă pentru Rebreanu, privit din perspectiva Calvarului, funcții morale și forme multiple: penitență, disculpare, eliberare și reconstrucție de sine. Învinsul, ratatul, suspectul din Calvarul și de dinainte de Calvarul va deveni învingătorul, scriitorul de succes, omul de încredere din romanul Ion și de după romanulIon. Sensul personal major, profund, al scrisului rebrenian e răscumpărarea prin Operă, disculparea, pentru a șterge orice suspiciune. 1919 este un an
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
se detestă în postura romantică de învins. Numai așa se putea autodepăși. Scrisul adoptă pentru Rebreanu, privit din perspectiva Calvarului, funcții morale și forme multiple: penitență, disculpare, eliberare și reconstrucție de sine. Învinsul, ratatul, suspectul din Calvarul și de dinainte de Calvarul va deveni învingătorul, scriitorul de succes, omul de încredere din romanul Ion și de după romanulIon. Sensul personal major, profund, al scrisului rebrenian e răscumpărarea prin Operă, disculparea, pentru a șterge orice suspiciune. 1919 este un an de cumpănă în biografia
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
unei ficțiuni narative, ți se cere distanță critică, adică simț discriminator în prefirarea unei emoții. Dar cînd în față ai mărturia macră a unei vieți golite de ficțiune, atunci ochiul înarmat cu exigențe de gust devine impropriu. În fond, orice calvar, atunci cînd e povestit în cuvinte banale, e inestetic și respingător, și nici un intelectual cu scaun la cap nu va găsi vreo plăcere ca, parcurgînd răsturnările unei vieți distruse, să caute în ele motive de reverie vesperală. Atrocitatea, cînd e
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
fără plic, semnate „Opinia publică”. Pe una din acestea scria: „Vezi că avem și noi lacuri de acumulare. Unde-ți place? La Bicaz sau la Vidraru?” Amenințarea era semnată „fratele tău POPIELUSKO” (p. 424). Securitatea a reușit să facă un calvar din viața lui Dorin Tudoran care, la rândul său, a ridiculizat și supus la grele cazne o poliție politică ale cărei puncte vulnerabile le-a scanat migălos și le-a țintit cu precizia unui lunetist de elită. Probabil și pentru că
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
construcției dărâmate pe 24 aprilie. Mulțimea a aclamat eliberarea femeii de sub zidurile căzute, supraviețuitoarea fiind transportată imediat la spital. Soldații au spus că numele femeii este Reshma și au descris-o ca fiind într-o formă bună, chiar și după calvarul prin care a trecut. Cel mai probabil ea a fost prinsă într-o cameră făcută pentru rugăciuni. Abdur Razzak, un ofițer ce face parte din departamentul care a găsit femeia, a declarat că Reshma este bine și poate chiar să
O femeie a supraviețuit, incredibil, după 17 zile sub molozul din Bangladesh by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56240_a_57565]
-
moment dat naratoarea, referindu- se la atrocitățile burilor și urmașilor acestora. Deși ar mai vrea să trăiască („am fost vie și am fostă răpită vieții”, se lamentează ea), deși sunt clipe când nu înțelege de ce trebuie să treacă prin tot calvarul durerilor atroce și al medicamentelor care o transformă într-o păpușă de cârpă („doar creatura asta e credincioasă până la capăt, animalul meu de casă, durerea mea”), deși îi este frică că încă n-a parcurs decât poate jumătate din drumul
„Cronica unor vremuri neospitaliere“ by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5627_a_6952]
-
fost condamnați la 17 ani de închisoare pentru complicitate. Ea a plâns, el nu a schițat nimic- niciun gest, nicio lacrimă. Judecătoarea a subliniat că deși Mick Philpott nu a intenționat să-și omoare copiii, i-ar fi supus unui calvar terifiant. "I-ar fi trezit în miezul nopții, în mijlocul casei în flăcări, și i-ar fi salvat ca un erou", a spus ea. A adăugat "teroarea lor ar fi fost prețul pe care urmau să-l plătească pentru egoismul lui
Și-a ucis șase copii prin incendiere. Când a auzit sentința, a râs by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56502_a_57827]
-
acum, în 1926, o dobândește: este vorba despre credința Baha’i. Renunțarea lui Carol al II-lea la calitatea de prinț moștenitor, ce are loc în ultima zi a anului 1925, transformă, pe de altă parte, anul 1926 într-un calvar pentru regină, iar textul consemnează acest calvar în note foarte expresive (în ciuda stângăciilor traducerii). Regina Maria simte și că această ruptură gravă în viața dinastiei sună începutul sfârșitului pentru puterea și influența ei. Acuzată a fi ținut partea lui Barbu
„Criza dinastică“, în jurnalul Reginei Maria by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5485_a_6810]
-
despre credința Baha’i. Renunțarea lui Carol al II-lea la calitatea de prinț moștenitor, ce are loc în ultima zi a anului 1925, transformă, pe de altă parte, anul 1926 într-un calvar pentru regină, iar textul consemnează acest calvar în note foarte expresive (în ciuda stângăciilor traducerii). Regina Maria simte și că această ruptură gravă în viața dinastiei sună începutul sfârșitului pentru puterea și influența ei. Acuzată a fi ținut partea lui Barbu Știrbey, împotriva lui Carol (și a fi
„Criza dinastică“, în jurnalul Reginei Maria by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5485_a_6810]
-
corupția. În această privință, iată câteva remarci scrise de Adolphe Stern (președintele Uniunii Evreilor Pământeni) despre situația de la începutul anilor 1880: „Cum se putea prevedea, naturalizările evreilor, la început rare, aproape au încetat. Parlamentul «trântește» pe mai toți evreii. Ce calvar e această naturalizare individuală, rod nenorocit al Tratatului din Berlin! Ce umilinți pentru candidat și ce mezat rușinos în parlament!” Cazul ratat al savantului Lazăr Șăineanu este simptomatic. El a fost refuzat sistematic de către Parlament, chiar și după ce în 1899
De ce sunt evreii din România altfel by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/3510_a_4835]
-
gimnaziul la Reghin - urmează Liceul „Sf. Vasile cel Mare” din Blaj luându-și bacalaureatul în 1933. Așadar, Ștefan Manciulea i-a fost profesor timp de patru ani. După 1948 ambii au fost îndepărtați de la preoție și profesorat și au îndurat calvarul temnițelor comuniste, al căror nume înfiorează și astăzi la simpla rostire. După ieșirea din închisoare, în 1964, Ștefan Manciulea și-a continuat în solitudine munca de cercetare, prestând pentru întreținerea familiei munci precum cea de grădinar la Sanatoriul TBC - găzduit
Cardinalul Alexandru Todea în pagini de corespondență1 by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3595_a_4920]
-
să rezulte că face parte din vreo organizație politică și nici arme”), Securitatea comunistă redeschide cazul (în 1953) și conchide - absolut bizar, fără nici un fundament real -, că Vasile Voiculescu „a fost simpatizant al mișcării legionare”. Peste doar un lustru începe calvarul scriitorului septuagenar care reușise, între timp, să-și rotunjească opera, rămasă până în 1964 (Ultimele sonete ale lui Shakespeare. Traducerea imaginară de...) și 1966 (Povestiri) în stadiul operei de sertar. În 4 august 1958 se emite ordinul de reținere sub învinuirea
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
Biografii contemporane Gafița și alții ca el vor găsi că nu arăt problema femeilor, sau a cooperației, sau trecerea de la U.T.C. la U.T.M.! Eu știu că în cărțile mele nu pot arăta întreaga viață. Dar ce să fac? Calvarul, marea carte a lui Alexei Tolstoi, nu are nici un erou principal muncitor. A fost ciopârțită? Nu mă compar cu Alexei Tolstoi, nici cu vreun alt mare scriitor. Dar aici nu știu ce să fac, în fața persecuției sistematice de care am parte de la
O epistolă necunoscută a lui Petru Dumitriu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6001_a_7326]
-
care adresează întrebările fiind minimă (două întrebări pentru 15 pagini de răspuns), ci este o provocare la confesiune. Textul trebuie citit, așadar, ca o mărturie tulburătoare, cu date precise, cu documente și declarații ale celor care au trăit evenimentele, despre calvarul românilor din Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herței, după data de 28 iunie 1940. Iată un scurt pasaj: „La gara din Sadagura am fost despărțiți de tata, Rohalschi Constantin, care... a murit în 1943, luna ianuarie, într-un lagăr din
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3130_a_4455]
-
a fost decorat de Ceaușescu. După 1989, familia Gherghescu a ignorat cererile proprietarilor de drept - familia Petrini. Deși fuseseră notificați pentru cererea de revendicare, Ghergheștii au cumpărat imobilul în care erau chiriași. Procesul a fost pierdut de Petrini după un calvar judiciar la Înalta Curte. Scandalul declanșat de hotărâre a declanșat o anchetă a Inspecției Judiciare și a deschis calea revizuirii procesului după ce Monica Macovei nu a mai condus Justiția.
Lovitură pentru Monica Macovei, chiar înainte de Crăciun by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/33468_a_34793]
-
cărții venind tocmai din discrepanța dintre noblețea erudită a expresiilor și sordidețea întîmplărilor surprinse. Cînd un filosof, pus să descrie urdorile unei subterane, face uz de idiomul elegant al seminarelor, lasă exact impresia pe care o lasă Pavlovici descriindu-și calvarul. De aceea, violența cărții nu are virulență, cum nici bestiile nu sunt inumane. Aceste trei trăsături - finețea limbii culte, unghiul de vedere al perspectivei păsării și firea sarcastică - fac din Pavlovici un observator al cărui intelect nu îngăduie paroxisme sufletești
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
proustian, un carnet vechi și scrisori în franceză. Și scriitoarea se trezește cititor, căruia i se confesează o adolescentă japoneză, Naoko: a trăit în SUA, până când criza îi lasă tatăl fără slujbă și familia revine la Tokyo, aici trece prin calvarul școlii unde colegii o terorizează, iar acasă domnește tensiunea dată de tentativele sinucigașe ale tatălui. Schimbarea în viața fetei o aduce o figură extraordinară: străbunica Jiko, ajunsă la vârsta venerabilă de 104 ani, călugăriță într-un templu, care o implică
În căutarea prezentului etern by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3357_a_4682]
-
Cluj), an. V, 1923, nr. 128, p.1) Există în această evocare a lui Blaga o ipostază biografică a poetului Cântecelor ce ne amintește de starea sufletească a lui Mureșanu reîntors la Brașov, în ultima parte a vieții, după un calvar de corvoadă funcționărească la Sibiu: aceeași înnegurare sufletească, același autism social:„În iulie al a. 1862 - scrie George Barițiu - pe timpul Adunării generale a Asociațiunii noastre, unii amici și cunoscuți, de-ai lui Andrei aflară, întru înalta lor înțelepciune, că va
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]