236,711 matches
-
mobile peste mobile, mai multe decît văzuse Nazneen vreodată în- tr-o singură încăpere. Și dacă ai fi adunat toată mobila din gospodăria de acasă, din fiecare ghar4 al unchilor și mătușicilor, tot nu s-ar fi adunat atâtea ca în camera asta. O masă joasă cu tăblie de sticlă și picioare de plastic oranj, trei măsuțe de lemn care intrau una în alta, masa cea mare pe care o foloseau pentru cină, o bibliotecă, un colțar, o etajeră pentru ziare, un
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
ficatul vostru dă în primire. Acum zece ani, așa ceva ar fi fost de neconceput. Doi într-o săptămînă! Dar acum copiii noștri copiază ce văd aici, se duc la cîrciumi, în cluburi de noapte. Ba mai beau chiar și în camera lor, unde părinții îi știu în siguranță. Problema e că în această privință comunitatea noastră nu este educată cum trebuie. Doctorul Azad goli un pahar cu apă dintr-o singură sorbitură, apoi își mai turnă unul: Întotdeauna beau două pahare
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
aveam diploma în valiză și cîteva lire în buzunar. Îmi închipuiam că aveam să fiu primit cu brațele deschise. Voiam să intru în serviciul public și să devin secretarul particular al primului-ministru. - În timp ce povestea, glasul îi crescu în intensitate, umplînd camera. - Acesta era planul meu. Apoi am aflat că lucrurile erau puțin altfel. Oamenii de aici nu fac nici o deosebire între mine, cel care a coborît dintr-un avion avînd o diplomă în geantă, și țăranii care au venit cu vaporul
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
însă, chiar dacă, uneori, unii sau alții am uitat că valoarea profesiei sau a vieții nu stă în nimic contextual. Festivalul de la Sibiu, astăzi pe buzele lor, a fost prima formă a visului. Prima nebunie. Mare, cum spunea Virgil. Eram în camera mea de la Împăratul Romanilor. Atunci, nu ne pricepeam la festivaluri, conferințe de presă, protocoale, ce trebuie făcut, ce nu trebuie făcut. În fine, toată noaptea de dinaintea deschiderii primei ediții a Festivalului de teatru tînăr profesionist, cum se numea atunci, am
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
icoane, volumul de debut al Liviei Roșca (Premiul de debut al Editurii Cartea Românească) este alcătuit cinematografic, din mai multe secvențe ilustrative pentru devenirea unei femei. Cele trei secțiuni ale cărții, Ferma cu 300 de hectare, Erau doar fetele în cameră și Ruj pe icoane corespund unor vârste și unor întâmplări care au marcat decisiv personalitatea eului feminin (nu neapărat Livia Roșca însăși) care se confesează în versuri. Fiecare poem este un instantaneu cinematografic, un diapozitiv sau o fotografie, dincolo de care
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
de hectare/ aici lucrează tot satul/ o dată pe lună/ două zile încontinuu/ mama dă salarii oamenilor/ eu/ alături într-o ladă de fructe/ precum cele trimise cu mere la export". Deloc analitică, Livia Roșca are inteligența de a-și plasa camera într-un unghi care să permită surprinderea unui nu-știu-ce care să-i dezvăluie întreaga sensibilitate. În doar câteva vorbe, cu un simplu instantaneu, ea descătușează imaginația și face să renască o lume întreagă. Fixată în alt unghi, camera surprinde altă
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
-și plasa camera într-un unghi care să permită surprinderea unui nu-știu-ce care să-i dezvăluie întreaga sensibilitate. În doar câteva vorbe, cu un simplu instantaneu, ea descătușează imaginația și face să renască o lume întreagă. Fixată în alt unghi, camera surprinde altă imagine care, filtrată prin sufletul poetei, dezvăluie uimirea, teama, dezgustul și fascinația uneia dintre primele revelații din copilărie: "Imaginează-ți călcâiele Onicăi/ Crăpăturile adânci/ cu pământul uscat de la secetă/ Marginile rănilor ei înnegrite/ 100 de kile apăsând pe
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
Crăpăturile adânci/ cu pământul uscat de la secetă/ Marginile rănilor ei înnegrite/ 100 de kile apăsând pe călcâiele astea/ dintotdeauna la fel de crăpate". Întâmplările din cămin, din timpul studenției, sunt la fel de banale, nimic memorabil nu se întâmplă. Discuții interminabile între colegele de cameră, dramele amoroase mai mici sau mai mari, filmele de la televizor, nimic nu pare în măsură să confere existenței vreo formă de relief în plan afectiv. Poate pentru că totul este privit (și) prin ochii depresiei de azi. Printre amintiri nu se
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
admirabilă... Dacă nici comunismul, nici fascismul, nici nazismul n-au fost ceea ce-și propuseseră să fie, ne putem permite, oare, să le condamnăm în bloc? Boșorogii de astăzi care au fost tinerii ce le-au purtat pe umeri către camerele de gazare de la Auschwitz și gropile comune de la Katyn, suspină. Când le dai cuvântul, atunci, precum dl. Ilie Merce, vor evidenția caracterul de înaltă moralitate, de justă responsabilitate civică al turnătoriei, de patriotică inițiativă de a folosi adolescenți, de la 14-15
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
numai atât? Aproape toată viața a bricolat și a lustruit idei. în cele din urmă le-a părăsit sau, pur și simplu, le-a lepădat. A venit însă vremea să le transcrie și să le trieze. Să deschidă ușa de la camera cu provizii pe care le-a tot îngrămădit și care, oricum, amenință să se reverse ca o lavă încinsă de amintiri și de fapte, de grațioase eșecuri și teribile confirmări. Am aflat-o direct de la sursă după câteva ore de
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
beneficiarii turnătoriilor, ofițerii de Securitate, și-au văzut liniștiți de avansări, misiuni, ori și-au rumegat filozofic pensiile. Unii ne sfidează din depărtare, ca "fini diplomați" expediați prin țări exotice, alții s-au baricadat în palate kitsch cu zeci de camere, ori ne privesc flegmatic de dincolo de geamurile negre ale limuzinelor ce trec în viteză pe bulevarde. și când te gândești că această viață paradisiacă e clădită pe schilodirea psihică a unor copii de doisprezece ani, pe șantajarea unor tineri neexperimentați
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]
-
silnice în mine și ocne, pe tot parcursul vieții. Cei săraci erau uciși prin tăierea capului (decapitare) ori prin ardere de vii sau prin răstignire, prin aruncare la fiare sălbatice și înfometate etc. Înainte de a fi judecați, erau închiși în camere fără lumină, fără aer, cu hrană puțină, fiind torturați ca să se lepede de credința în Hristos. Se inventau diferite metode de tortură, cât mai înfricoșătoare. Martirii, privind supliciile ca pe ceva neînsemnat, nu se grăbeau de fapt spre moarte, ci
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
dea trei zile și trei nopți pentru a dobândi suficiente deslușiri despre sine. Fusese victima unui accident sau, cel mai probabil, al unor agresiuni, în urma cărora se trezește zdrobit sub un morman de bolovani și peste o stivă de scânduri. Camera în care, într-o noapte, este prins fugarul Filimon de către Nichifor Fătu, în casa lui, se prăbușește într-o galerie subterană, una din multele care macină pe dedesubt localitatea, galerii săpate nu numai pentru piatra obișnuită, ci și în căutarea
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
San Vicente. Taică-său, care o fi avut motivele lui să nu se încreadă nici un pic în el, ar fi preferat ca fiu-său să stea la un cămin bun, dar argumentului disuasiv al prețului s-a adăugat existența unei camere libere în apartamentul închiriat de logodnicul uneia dintre surori. Băiatul era atât de studios și de responsabil că nici n-au apucat să conviețuiască o lună și jumătate: a luat un concurs și s-a lipit de un post în
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
din ușă în ușă și dormea nopțile la iubită-sa. - Așa că o duc ca în sânul lui Avram - a rezumat el situația în timp ce ne arăta casa, un apartament haotic situat într-o clădire arătoasă în care, firește, făcuse rost de camera cea mai mare. Mai ales că l-am convins pe traficant că dulapul în perete i se cuvenea lui... Dormitorul lui Jaime era pe colț și avea două balcoane, mobilă puțină și obiecte multe, aranjate după un model surprinzător de
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
care-ți anulează dinții, unghiile de la mână și tălpile picioarelor, fumam și râdeam, spuneam prostii, le auzeam și le spuneam iarăși, le repetam, dar la un moment dat mi-am dat seama că ce se petrecea în seara aia, în camera lui Jaime, nu era ceva normal. Pe atunci eram o consumatoare frecventă, aproape experimentată, de hașiș. Fumasem de multe ori, în multe reuniuni, cu mulți oameni diferiți, niciodată o iarbă mai bună ca asta, dar totuși bună, uneori foarte bună
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
în final, o vor onora, însă, foarte puțini. Să o recunoaștem, formații stabile, competitive, ale tinerilor muzicieni cvartetiști nu există actualemente, la noi. Cu o singură excepție, la Iași. în mod cert, cultura cvartetului de coarde, cea a muzicii de cameră în general, este produsul firesc al unui mediu social cultural artistic și intelectual echilibrat, orientat de tradiții, de certitudini în ce privește cultivarea valorilor umaniste, de climatul unei bunăstări spirituale autentice. Este climatul unei colaborări în echipă. Cu totul recent, tot la
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
fi eficient formulate, determinate atent de complexitatea planurilor gândirii muzicale. Am în vedere de asemenea pătrunderea înțeleaptă a textului, a substanței ideatice a cvartetului datorat compatriotului nostru, compozitorul Lucian Mețianu. Este drept, prin natura însăși a domeniului, zona muzicii de cameră nu-i solicită pe funii prezenți îndeobște pe stadioane. Nici nu este nevoie. Se adresează celor dispuși spre aplecarea introspectivă privind pătrunderea actului muzical artistic. Tocmai din acest motiv, promoția evenimentului în domeniu este deosebit de importantă. Cunoscut este faptul, în
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
tensiune): "aici, înăuntru: frigul de perlă/ înconjurîndu-i fotoliul acoperit cu pături și somn./ timpul trecînd cu sunete ample în scoica urechii,/ ca versurile despre o poveste de iarnă. și vînt,/ afară, spre fundul grădinii arse, de sticlă, de lapte./ în fundul camerei imense, în fața căminului, un rotund auriu/ rostogolindu-se nemișcat" (convalescență). Tratat cu vaga circumspecție cuvenită unei relativități fie și agreabile, precum un partener al unui joc de societate, realul e luat treptat "în serios" (precum o înfierbîntare a unui gambler
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
și simultan, pictor și sculptor, provocator și actor, fotograf, cercetător și curator. El manipulează, cu o maximă dexteritate, toate limbajele consacrate, construiește, prin absorbția textului în imagine, cărți halucinante, concepe și dezvoltă acțiuni, creează instalații, intervine în spații publice, folosește camera foto și video, adaptează cele mai vechi și banale materiale și tehnici la cele mai subtile provocări ale contemporaneității. Formele arhaice se convertesc subit în repere ale unei surprinzătoare avangarde, clasicismul se instalează confortabil în forme de lut sau în
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
cel ce bate la ușa pentru a vedea dacă cineva e acasă. De obicei observă amănuntele, scăpându-i perspectiva. Controlul asupra elementelor de limbaj sonor devine astfel nicovala pentru syntaxă ori morfologie și ciocan pentru vocabular. A compus muzica de cameră (: Vers tous le chemins, Deux caprices, Terres, Grains d^espace, Eclablouissement, Si la nuit fremit, Orées, Le jardin des crépuscules, Cadeau pour une naissance, Chimčres de pluie et de plomb, Carričre d^etincelles), fiind destul de mefient cu creația simfonică. Cu
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
de scria el în vacarmul uzinei și cum sensurile existenței lui, probabil, îl făceau să se audă cel mai bine zgomotul și furia, celebrate... Și mă mai gândesc cu necaz la un scriitor român care, pe vremuri, cerea, la Pelișor, camera cea mai scumpă și mai retrasă... prielnică inspirației. Eram sigur... aveam să fiu sigur, mai târziu, că masca de sudură faulkneriană avea un secret al ei... * La Brașov, agitație mare. Se schimbă și mecanicul, și fochistul Guriță, care mie îmi
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
în...? - Haralampy!, îi strig. }i-e dor de Bălăceanca, sau vrei să-ți dau chiftele cu praștia la Jilava? Doamne apără-ne de grindină și pe doamna deputat Mona Muscă de sancțiuni pe linie de partid după ce a spus în fața camerelor de filmat (la Realitatea Tv, dacă am reținut bine), cu seninătate însoțită de celebru-i zâmbet ironico-înțelept: - "Singura explicație pentru ce se întâmplă în PNL, este prostia..." Haralampy: - Schiuzmy! Din ce partid este Doamna? Că-mi pare cunoscută... NOI TELEZICERI
"Mari români": Coriolan Haralampy! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10464_a_11789]
-
ar juca prost, dimpotrivă, Press a fost catindată la distincția pentru cea mai bună actriță acordată de Academia Europeană de Film). Mai există o asemănare cu Legăturile: calitatea excelentă a imaginii, bașca modul de filmare, operatorul lui Pawlikowski manevrînd o cameră ceva mai vioaie, ținută în mînă și la planuri medii. Scenariul... Cum să vă spun, n-aș schimba o literă, are meritul că nu se ia în serios și reușește să urmeze un traseu pe muchie de cuțit: între a
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
mai mult ocultează decît arată, a vocabularului zgîrcit și a cuvintelor folosite redundant, a desfășurării tramei în ritm de melc senil sau a modului de filmare (din partea celor doi autori ai lungmetrajului uruguayan, Juan Pablo Rebella și Pablo Stoll, fixitatea camerei e respectată precum dogma de un bigot, vorba primului "binecuvîntat fie trepiedul"), stai cu privirea ațintită pe limbajul corporal al actorilor și brusc, obstacolele enumerate anterior nu vor mai fi obstacole, ci elemente la ele acasă în economia textuală a
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]