615 matches
-
E curată tortură. În viața mea nu m-au durut brațele atât de tare. Păturile cântăresc o tonă, iar așternuturile nu vor să stea drepte și habar n-am cum să aranjez nenorocitele alea de colțuri. Oare cum fac asta cameristele ? Cum ? 10.30 În fine. O oră întreagă de muncă grea și am reușit să fac fix un pat. Deja am rămas foarte tare în urmă. Dar nu contează. Trebuie să nu mă opresc. Urmează spălătoria. 10.36 Nu. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Prietenii săi erau În cea mai mare parte francezi, personalități proeminente, cu nume ca Bourbon‑Sixte - sau membri ai Academiei, ori candidați cu șanse iminente de nominalizare. Glyph era cocoloșit de nevastă‑sa și de slujnicele din casă: spălătoreasa, bucătăreasa, camerista. Soții Glyph nu alcătuiau un cuplu tipic academic - se simțeau la fel de bine și la Londra și la Paris. La Saint‑Tropez, sau poate că În alt loc, soții Scott Fitzgerald fuseseră vecinii lor apropiați. Glyph și soția sa nu făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu forța la cooperativă!..." se hlizea sătenii, trăgîndu-și zăpăciți capetele dintre găurile prin care se zgâia, crăciți, la oraș, noapte de noapte. Ba câte unii, mai cotoioși, începuse de-și vâra înăuntru și labele păroase, de-și procura, ba cîte-o cameristă nemțească, c-o carne de îl umilea pe șorici, ba cîte-o guvernantă englezească. De-o tracta pîn-acasă și-o zbânțuia... până năruia, cu oarfa, jumătate din făuririle societății noastre socialiste multilateral dezvoltate. Alții se îndrăgostea. Devenea nemâncați, ursuzi, obosiți. Nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prințul de Guermantes, dorind să plătească o slujbă pentru Dreyfus, află că un alt catolic i-o luase înainte cu aceeași cerere. Iar acel partizan, acel dreyfusist, o adevărată "pasăre rară", era de fapt propria lui soție. În fiecare dimineață camerista îi cumpăra pe ascuns ziarul Aurore!290 În vremuri de criză, puterea presei pare aproape nelimitată. Cînd la orizont se profilează un pericol, toți cetățenii se transformă în cititori, pîndind avizi cuvintele ce ies de sub pana ziariștilor; și "vedem atunci
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
personajul "servanta", la bonne (the Maid) din Lecția să accepte varianta "corectă politic" the woman who does, un soi de "femeia care face treabă". "Aveți soluție, a întrebat-o Marie-France, și pentru bufonii lui Shakespeare? Ne puteți propune ceva pentru cameristele, valeții și servitoarele lui Moliere?" Toate acestea se petrec într-o lume care până deunăzi nu excela prin vertiginoase schimbări de mentalitate. Monica îmi povestește cum în Franța abia în urmă cu zece ani a fost modificat un articol din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să n-aibe secții de medicină și juridice. Era de prevăzut că piața se va umple destul de repede pentru că s-au repezit la admitere cu dosare și tot felul de nechemați. Așa că au chiar masterate tot felul de chelneri și cameriste. Numai că sita tot cerne, și cerne... Ce-i cu "hoții de avocați" de la Vaslui ? "Tribunali știi noștri" (care) au condiții foarte bune de agățat clienții în incintă (mese, listă de telefoane, scaune) dar e cam jale că nu-s
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Cinci demoni deodată au intrat în bietul Tom: al desfrîului, Obidicut; Hoberdidance, prințul mu ten iei; M a h u , a l hoți ei; M odo, a l uc id er îi ; Flibbertiggibet, al strîmbăturilor, care acum a intrat în cameriste și-n fetele-n casă. Așa că, fii binecuvîntat, stăpîne. GLOUCESTER: Ia punga-mi tu, de-a' cerului năpaste Smerit spre chinul tot. Că sînt nenorocit Te face mai ferice. -Așa vrea cerul. Cel prea bogat, de voluptăți hrănit, Ce-ți
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
că Dominique Strauss-Kahn a fost "lucrat". Că omul e bolnav de afemeiat e clar, că justiția americană e oarbă și întîi te arestează și numai apoi te întreabă ce-ai făcut, iarăși e clar. Că s-a întîmplat ceva cu camerista aceea e clar, dar nu și în ce fel. Pentru aceiași observatori, sunt motive să credem că situația Greciei, Irlandei și altor țări europene are, pe lîngă cauzele interne și lipsa de supraveghere a Băcii Centrale Europene și a Comisiei
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de lestul materiei. Ca și cum pentru Genet - ca, de altfel, și pentru Craig - nevolnicul trup de carne al actorului ar fi fără doar și poate strivit sub povara solemnității cerute de teatru. Într-o scrisoare către Pauvert 1, devenită prefața piesei Cameristele, Genet își punea problema actorilor, în care vedea niște ființe mult prea marcate de natura lor umană, prea disponibile și prea distrate pentru a fi capabile de gravitate, și încheia spunând: „Știu, marionetele ar fi mult mai potrivite decât actorii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
În planul original, de a minți cu Îndemânare, dând de crezut că mințea deschis și deliberat. O Încântau lucrurile false, le colecționa de peste tot și apoi le uita În coșurile de gunoi de prin hoteluri și aeroporturi, le făcea cadou cameristelor, telefonistelor și stewardeselor: false cristaluri de Murano, false dantele de Bruxelles, false bronzuri vechi, false miniaturi din secolul XVIII, cumpărate prin talciocuri stradale. Se mișca În voia ei printre toate acelea, conferindu-le valoare cu o vorbă ori o privire
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a luat, pe mine și pe fratele meu Charles-François de Loménie, la Rege, în calitate de copii de companie. Louis al XIV-lea nu avea pe atunci mai mult de cinci ani. Tot ceea ce-mi amintesc este că doamna de Lasalle, camerista Reginei regente, și care era numită de Maiestatea Sa să aibă grija de fiul său, Regele, ne-a primit cu o sulița în mână și bătând într-o tobă, în fruntea companiei de copii de onoare, care era deja formată
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
să se înfurie și să fie extrem de răzbunător, însă, în același timp, avea talentul, foarte rar întâlnit la un monarh,de a admite când a greșit și de a învăța din erorile făcute. În plus, era politicos cu femeile, de la cameriste până la regine. Mai era un călăreț neîntrecut, bun dansator, iubea viața și distracțiile, atenția sa trecând de la politică la arte, de la cultură la consilii de stat cu abilitatea câștigată ca urmare a lecțiilor primite de la mentorul sau, Mazarin. Europa aștepta
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
nu pregetă să facă din chiar geniul tutelar al portughezilor, Camoes, simbolul unei doctrine naționaliste de import. Ricardo Reis, ce se vrea un "spectator al spectacolului lumii", este de fapt un sentimental. Își trăiește poate unica iubire a vieții cu camerista Lidia și nu ezită să se piardă în visul imposibil de a se însura cu tânăra Marcenda, care-i poate fi și fiică. Este un idealist, contemplativ și abulic, dar etic și cu simțul ridicolului, și prin urmare n-are
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în furtuna evenimentelor politice ce primejduiesc treptat, dar inexorabil Europa. Ricardo, fugarul în Brazilia, se-ntoarce sub imperiul morții lui Pessoa la Lisabona, se cazează la hotelul Braganza, unde are relații formale cu directorul și personalul, mai puțin formale cu camerista Lidia; muza poemelor sale clasiciste se întrupează spre a da naștere unei carnale iubiri furtive și pe deplin împărtășite. Apare însă și Marcenda, fiica unui notar din Coimbra, tânăra cu mâna paralizată ireversibil. Întâlnirile lor pudice, tip medic-pacientă, devin tot
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nu au nume), vor orbi hoțul mașinii primului orb, medicul oftalmolog care-l consultă pe primul orb, un șofer de taxi, un polițist, un asistent farmacist, fata cu ochelari negri din camera de hotel care tocmai se oferise unui client, camerista, băiețelul strabic, un alt bărbat, toți laolaltă alcătuind grupul din jurul soției medicului și fiecare în parte fiind focalizat în împrejurările epico-dramatice ale narațiunii. Autoritățile politice și de stat reacționează, intervin în forță, chiar înainte ca etiologia răului-alb și cura să
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se permită să insistăm asupra acestor detalii: fie și numai ele singure ar furniza o apreciere exactă a vieții private a familiilor bogate. Fiecare servitor își are specialitatea sa din care nu iese niciodată. Pe lângă lenjerese, călcătorese, spălătorese, băieșițe, frizerițe, cameriste și femei de serviciu, există un număr considerabil de servitoare ce depind de vătafi; serviciul masculin se compune din feciori, lachei, bucătari, vizitii, rândași, ajutoare de bucătari, lustragii, ordonanțe, pristavi și toată nomenclatura slujitorimii mari și mici. Luxul cel mare
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
stimulat de această perspectivă, prieten al ducaților pe cât de dușman al loviturilor de baston, se puse imediat să execute ordinul cu un zel plin de înflăcărare. Însemnă întrevederile, le socoti durata, culese indicii din belșug, dar vai! nicio dovadă. O cameristă fidelă veghea, la rândul său, la porțile alcovului, și argusul femelă dejuca cu plăcere capcanele poliției marțiale. Soțul, copleșit de certitudini morale, dar urmărind în van să obțină posesia unei mărturii incontestabile, se înfurie pe soldatul ale cărui rapoarte naive
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pielea unui rus, spunea Napoleon, veți regăsi tătarul". Sexul slab nu e mai scutit de această excepție decât cel puternic. Delăsarea moravurilor împietrește inimile. Nu vom relua această tristă poveste a soției unui hospodar ce a pus să fie biciuită camerista de către un pluton de soldați, în public, goală: o germană care refuzase să îndeplinească un ordin compromițător; încă și mai puțin această dramă lugubră în care s-a văzut o mare doamnă omorând prin arderea măruntaielor o tânără servitoare ce
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
O, Stăpâne Dragon, acestea sunt sticlele goale de la medicamentele pe care ni le-ai recomandat!”. Cea mai celebră - și mai notorie - „Femeie Dragon” din istoria chineză a fost Împărăteasa Wu Tze-tien (624-705 e.n.). Ea și-a început cariera fiind o cameristă drăguță, dar necunoscută, a cărei îndatorire era aceea de a sta lângă împărat ținând un vas cu apă proaspătă parfumată în care acesta să-și clătească degetele după ușurarea vezicii imperiale. Cu o astfel de ocazie, Fiul Cerului i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
înseamnă deja o înfrângere. Așa că am acceptat modelul pe care mi l-ați croit din hârtia velină a nevoii voastre. Am rămas un musafir fix în casa mea. Nu m-am indignat nici măcar atunci când, în absența mea, în zilele ploioase, camerista mută uscătorul de haine lângă caloriferul din biroul meu. M-am obișnuit cu aceste intruziuni umede fără să mă revolt. Am rămas în fotoliul meu fără să pot întinde prea mult picioarele, mi-am așezat cartea pe genunchi și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
eu o priveam pe ea. Am auzit cheia învârtindu-se în broască. — Mai ești aici? — Sigur că sunt. Am îmbrățișat-o. Avea un alt miros, de alte încăperi. — Unde ai fost? — La lucru. — Ce lucrezi? — Sunt sezonieră într-un hotel, cameristă. Era un miros de autobuz, cel pe care-l simțisem, de mulțime. La căderea serii am ieșit. Ne-am plimbat ținându-ne de mână în periferia aceea spectrală, aproape întotdeauna liniștită, ascultându-ne zgomotul pașilor, încredințând lumii aceleia nocturne gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pare rău de cealaltă cameră care rămâne goală, a citit prețul afișat pe ușă și s-a înroșit. Nu ia nimic, nici măcar apă, din frigider, bea de la robinet, eu mă supăr, dar ea se încăpățânează. Nu iese nici când vin cameristele să curețe camera, se așază într-un colț și le privește. Noaptea ne iubim ore întregi, nu adormim niciodată. Italia își lasă capul să alunece de pe pernă, gâtul îi freamătă, părul îi ajunge pe jos. Este ca și cum ar căuta ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
încă o dată. Picioarele i se îndoaie în aer, spatele se apropie și se îndepartează. Pantofii albi de mireasă i-au căzut din picioare, nu a încercat să-i rețină. A doua zi o găsesc pe coridor, s-a împrietenit cu cameristele, urmărește căruciorul lor care se mută de la o cameră la alta, le ajută, se apleacă să ia ceașafuri curate și le dă fetelor. Nu mă vede imediat, așa că am timp să o privesc. Vorbește grăbit, cu accentul ei din sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
acoperit cu o cască pentru duș. Se prostește imitând mișcările unei cliente pretențioase care a rămas fără apă. Fata durdulie de lângă ea râde cu poftă. Nu știam că Italia este atât de hazlie. O strig, se întoarce, se întorc și cameristele. Italia își smulge casca din cap și vine spre mine. Are fața roșie și se agită ca un copil. — Ești aici..., șoptește. În ultima seară am rugat-o să coboare la restaurant. Aveam chef să o privesc în mijlocul lumii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care urcă de acolo, așteaptă să se închidă fântâna arteziană. Italia a pregătit sandvișuri pentru drum, a coborât să cumpere brânză, salam, apoi a rupt pâinea pe pat. M-am trezit când mătura firimiturile cu mâna. Lângă ascensor a salutat cameristele, le-a luat adresa, le-a îmbrățișat ca pe niște surori. În mașină, în timpul călătoriei de întoarcere, vorbim puțin. La un moment dat Italia spune: — Ți-e rușine cu mine, nu-i așa? O zice fără să mă privească, ghemuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]