444 matches
-
În ciuda miopiei de care se plângea, Mopsul vedea exact ce vroiau ceilalți să-i ascundă. Cum știam că-și va bate gura, am încercat să-l intimidez. Am alergat după el și l-am ajuns. "Și zici că te plimbi, canalie bătrînă?" Mopsul s-a întors spre mine speriat. Nu se așteptase să-l atac atât de direct. Și-a revenit însă repede. "Ce, domnule sculptor, n-am voie?" Tonul era chiar impertinent. Sigur că ai voie, canalie bătrână, dar cum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că te plimbi, canalie bătrînă?" Mopsul s-a întors spre mine speriat. Nu se așteptase să-l atac atât de direct. Și-a revenit însă repede. "Ce, domnule sculptor, n-am voie?" Tonul era chiar impertinent. Sigur că ai voie, canalie bătrână, dar cum se face că ți-a venit să te plimbi tocmai pe aici?" "Dar ce se întîmplă aici?" făcu el pe prostul și am preferat să nu lungesc discuția. Oricum era inutil. Știam ce urma să aud. Și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că mă socoți destul de copt pentru balamuc. Dar dacă vei citi caietul postum, vei ajunge la aceiași părere. Piticul din lăuntrul său a mai avut puterea să strige pițigăiat și peltic: „Adio, Ramses”. La care, Ramses i-a răspuns: „Crapă, canalie”, înainte de a se prăbuși neînsuflețit pe mormanul de gunoi. Am comis prin urmare, un dublu asasinat, încheie Omul cu ciocul de aramă și ți-l destăinuiesc, încredințat că niciodată nu vei avea cutezanța să mă denunți, tocmai tu, care de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mucalită. Încerc din nou să-mi dezleg limba. „Nu te cunosc” vreau să repet. Și sufăr când înțeleg că Matilda a venit să mă compromită față de martori, povestind fără ocol, cum am chinuit-o cu disprețul și nepăsarea mea de canalie. - Mă duc să deschid prăvălia, zice Matilda tresărind și pleacă în tropot prin tapet în urma Hildei. Cele patru fete violate în prima tinerețe apar la ușă, una după alta, în ordine cronologică. - Nemernicule! Spune cea dintâi cu accent berlinez, ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
alles”, - spune ea, când simte că bat în retragere, după care ultimă încercare, pleacă singură și mută. Una dintre ele, îmbătată din două pahare cu vin, ne-a râs copilărește și ne-a cântat, timidă, o melodie spartă în lacrimi. Canalia de Ioșca a sărutat-o părintește pe frunte și pe ochi, uscându-i obrajii cu prosopul murdărit, în timp ce eu căutam prin cameră, o frânghie. „Ca să mă împușc cu ea mortal”, cum se pronunță undeva prietenul meu Erich Kästner, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fetru cafeniu, pe care și-o scoase cu vârful degetelor prinse de calota țuguiată. Trântită apoi, moale și picior peste picior, în faimosul meu fotoliu, îmi vorbi despre proaspătul ei consort. Mai târziu, când își scoase cămășuța peste cap, tandra canalie mi se plânse că „idiotul a obosit-o îngrozitor...” ... Cu totul altfel se prezintă Chiți, urmă Rudolf, clătinându-se amețit. Pe o mână pistruiată are o pată de ficat. Semnele de bătrânețe trag linii categorice pe chipul creț și gălbejit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o manta și o pereche de bocanci. Dar ceea ce era și mai grav în purtarea unui prizonier era atitudinea dactilografei Ada, care căuta toate prilejurile să-mi vorbească între patru ochi. A fost chiar surprinsă pe când îmi săruta mâinile, și canalia care mă supraveghease raportase cazul unui locotenent bavarez, îndrăgostit de dânsa. „Nu ești altceva decât un prizonier de război”, fu singura frază aruncată cu dispreț de către tânărul locotenent și în seara aceea, sentinela mă conduse la pușcărie pentru ultima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fără nici un ban. Nu o va face. Tânărul idealist e prins în cursă, spuse ea calm. Cazier la poliție, instigator la dezordine, prea miros urât referințele despre caracterul său. — A! Așa, deodată ești de acord că tânărul idealist e o canalie. — E clar că a lucrat de unul singur. Mă întreb dacă domnișoara Trixie nu știe ceva. — Adevărat. — Cât despre fundație, scoate-ți-o din cap. Susan și Sandra vor fi foarte afectate aflând că atitudinea ta de trântor era gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la doctorul acela din clădirea Artelor Medicale. La salvatorul lui Lenny. Du-te până nu-i prea târziu. Acum va trebui să mă țin de tine clipă de clipă ca să fiu sigură că iei legătura, cât de repede posibil, cu canalia aceea idealistă. Te cunosc prea bine! Ai să tot amâni și o să te trezești cu Abelman venind cu un camion la Conacul lui Levy ca să ia tot ce avem. — Inclusiv planșeta ta de gimnastică. — Ți-am mai spus, țipă doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu aude vorba pe care Lică o mestecase pe buze fără înconjur. O vorbă pe șleau, pe care Ada o auzise bine și și-o prelingea pe buzele ei roșii. Și unul și altul s-ar fi pălmuit bucuros. " Ce canalie!" gândi Ada ca un compliment. Mereu i se părea că e un tip străin și nostim, din cauza raglanului, și mereu îl regăsea cu același necaz: huzurește și n-a "plătit". în grajd luă caii la rând. Whip sta deoparte. La
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
subt ochii lui și ai lumii, în talie, zvelt și sănătos ... Se învîrtise fără rușine pe dinaintea ochilor iui galbeni și nu mai părea un vagabond. . . Maxențiu băgase de seamă că avea aerul unui domn, aproape a unui om de lume! Canalia! ... Să plece după ce se înțolise... și pe el să-1 omoare. Chiar adinioarea era să moară! . . . Ada nu-1 mai reținea. îl gonise chiar: să plece când și unde vrea! Nu-i mai trebuia alături de ea o fantoșă. Nici de a-4
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu de-aiștia ca voi! Numai că i-am trimis pe lumea ceealantă și am izbăvit raionul de câțiva criminali mai mult decât siguri, dintre care unul se chema Isopescul și altul Muntean. Dar văd că tot nu vă astâmpărați, mă canalii, mă fiare sălbatice! Mie să-mi spuneți cine sînteți, de unde sînteți și cine măsa-n cur v-a trimis! Să vă fie cât se poate de clar că nu vă merge cu un poslușnic superior ca mine, care am venit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
referiri lămuritoare ceva mai sus. Vajnic susținător al măsurilor de modernizare a întregii societăți prin ajustări, echilibrări, eficientizări, raționalizări, concedieri, reduceri, impozitări etc.; nu a ezitat să explice electoratului că acestea vizează, în primul rând, binele lor și al țării. Canalia! s-a auzit destul de anemic dintr-un ungher al sălii, situație ce nu a mai reclamat vreo intervenție din partea puterii. Ca urmare, s-a lecturat în condiții corespunzătoare și ultima parte a materialului: În concluzie, față de cele arătate mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Că umflat în pene el vroia să zboare/ Din curte modestă în ...Academie”. Dobitocul: „A intrat degrabă-n Front,/ A lătrat, s-a gudurat/ Și l-au ales deputat/...Ia cuvântul la ședințe,/ Mai combate liberalii,/ Dă cu ghioaga în canalii/ Și pe la lăsatul serii/ Vrea să cheme iar minerii” ( Se vede cât colo cam despre cine e vorba, zic eu). Lingăul: „Cât de scârnav e hârdăul,/ Pe de lături stă lingăul/ ... Chiar de l-ai băga în boală/ Nu-l
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
se mai poate, dom’le! E-o bătaie de joc! I-ai văzut aseară la talk-show? I-ai văzut cum mint cu nerușinare? Deștepții de la opoziție au fost totuși prea moi, nu le-au încolțit cum ar fi trebuit pe canalii... Dar Andru a fost bun! A venit cu documentele la el, cu date, cifre, a bătut cu pumnul în masă, nu o gargară inutilă sau sloganuri. Cu materialele pe masă! N-am văzut nimic, nici o emisiune, nu mai deschid televizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
hulubi! Pe cine credeți că duceți de nas, crucea mami voastră de derbedei? Mă, eu ca voi am fumat cu sutele. Știți cine sunt eu, mă? De unde, dracu, să știți? Ați auzit de tovarășul plutonier Catană? De redutabilul plutonier Catană, canaliilor?! Am slujit țara 30 de ani, 30 de ani am stat în umbra tovarășilor, iar voi, derbedeilor, încercați să mă otrăviți cu o ceașcă de ceai. La dracu cu politica asta de căcat! Statul vă îmbracă, statul vă hrănește, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cine-i spurcatul, siiiiigur! Să mi-l spui, Ioane, să mi-l spui chiar acum! Îi zbor creierii, îi iau gâtul! Am 80 de ani, mor în pușcărie, dar știu că l-am pedepsit pe derbedeu. Asta-i mână de canalie bătrână! Uite cum arde schitul din toate părțile, cum se topește muncușoara mea, scrum se face până la ziuă și nu pot mișca un deget! Dacă era de la curent, de la candelă sau de la vreo lumânare aprinsă, nu ardea în halul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
încă o frână. - Evident, zise. - Vrei să spui că aștepta un apel? Gosseyn voia să pună lucrurile la punct. - Ești agentul lui? Omul clătină din cap. - Eu sunt un Prezicător, zise. Era orgoliu în glasul lui, dar un orgoliu de canalie. O buclă de păr gri îi căzu pe tâmplă. Aducea cu orice, dar nu cu un nobil de Yalerta. Gosseyn nu luă în seamă lăudăroșenia. Îl prinsese, asta conta. - Ce i-ai spus? - Că erai la bord. - Ce a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
întristează. Al nu știu câtelea travestiment. În dimineața aceasta este ziarista în voiaj, îmbrăcată comod și feminin. Și gesturile ei mă deranjează, este expeditivă, chiar puțin dură. A și intrat în rolul pe care va trebui să-l joace printre canaliile ei de colegi. Eu îmi trag pantalonii. I-am luat pe aceia care au deja curea, așa fac mai puțin efort. Acum îi spun. Da, acum poate, îi spun. În felul acesta pleacă, se gândește singură la asta și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
închisă, pentru că și buzele noastre sunt acum lipite, sau, mai exact, jumătate din gura mea și jumătate din a ei. — Mă doare! - spune Amaranta, pe când o împing cu tot trupul pe saci și-i simt apăsarea sânilor și zvâcnetul pântecului. — Canalie! Animal! De asta ai venit la Oquedal! Așa tată, așa fiu! tună vocea Anacletei în urechile mele, iar mâinile ei m-au apucat de păr și mă izbesc de stâlpi, în timp ce Amaranta, lovită cu dosul palmei, geme căzută peste saci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Paștele mă-ti” și cu cât îl înjuram, cu atât râdea mai tare, până îi dădeau lacrimile. Se oprea, trăgea aer în piept, se ștergea la ochi și-mi zicea cu tandrețe aproape părintească: „Știu, sunt un porc bătrân”. „O canalie”, ziceam eu, trântind catalogul de catedră „O canalie”, repeta el. „Un bou!” „Un bouu!”, „Un lăbar!” „Un lăbar, un lăbar!”, „O lepră cultivată!” „O lepră cultivată! Sunt o lepră cultivată, dar iartă-mă te rog, nu puteam să fac «acțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu atât râdea mai tare, până îi dădeau lacrimile. Se oprea, trăgea aer în piept, se ștergea la ochi și-mi zicea cu tandrețe aproape părintească: „Știu, sunt un porc bătrân”. „O canalie”, ziceam eu, trântind catalogul de catedră „O canalie”, repeta el. „Un bou!” „Un bouu!”, „Un lăbar!” „Un lăbar, un lăbar!”, „O lepră cultivată!” „O lepră cultivată! Sunt o lepră cultivată, dar iartă-mă te rog, nu puteam să fac «acțiunea» aia. Ha, ha, iar l-am avut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
între-ai noștri vre un falnic juvaer? {EminescuOpI 150} Au la Sybaris nu suntem, lângă capiștea spoielii, Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelii? N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți În aplauzele grele a canaliei de uliți, Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii, Măști cu toate de renume din comedia minciunii? Au de patrie, virtute nu vorbește liberalul, De ai crede că vieața-i e curată ca cristalul? Nici visezi că înainte-ți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
foști comuniști, Horea Roman Patapievici și Vladimir Tismăneanu aveau oare acoperirea morală de a fi membrii comisiei de redactare a unui asemenea document,de condamnare, cică, a comunismului?. În panseurile sale imbecile (ca și autorul), Patapievici scria cândva despre români: „Canalie de facto, românul este un colaboraționist bovarizat de ipocrizia aspirației la disidență”. Și iată acum se vede clar, că Tismăneanu, și Patapievici sunt de drept acele „canalii de facto”. Și ei, ca și părinții lor, după ce au pus în mod
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
comunismului?. În panseurile sale imbecile (ca și autorul), Patapievici scria cândva despre români: „Canalie de facto, românul este un colaboraționist bovarizat de ipocrizia aspirației la disidență”. Și iată acum se vede clar, că Tismăneanu, și Patapievici sunt de drept acele „canalii de facto”. Și ei, ca și părinții lor, după ce au pus în mod serios, osul și mintea la consolidarea comunismului, și la înrobirea maselor de români, acum doresc să pară victime ale acestuia. Lui Patapievici, se pare că-i priește
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]