439 matches
-
prăpăstiile în care cade speța omenească." Orașul mare, pe care la vremea aceea îl vede dezvoltîndu-se și extinzîndu-se, rămîne pentru autorul lui Emil "cloaca tuturor viciilor"; departe de a contribui la formarea cetățenilor, el nu face decît să crească numărul canaliilor, "o populație abrutizată și stupidă." Marcat de influența rousseauistă, autorul unei lucrări cu titlu semnificativ, Fericirea la țară, repetă aceste lucruri cîțiva ani mai tirziu, văzînd în întoarcerea la pămînt cea dintîi condiție a regenerării moravurilor"53. E suficient să
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cam limbută, și povestesc ce știu." (6) Cererea de povestire a lui Géronte: "Te rog să-mi spui și mie istoria asta." (7) Povestirea Zerbinettei întreruptă de un scurt dialog și aparteul ce urmează, aparținând lui Geronte. (8) Exclamația-evaluare: "Ah! Canalia!" (9) Urmarea povestirii Zerbinettei care se încheie astfel: "Dar, pare-mi-se, nu râdeți de povestea mea. Ce ziceți ?" Iar aceasta îi dă ocazia lui Géronte să tragă concluzia. (10) Evaluarea-Morală: "Zic că tânărul acela e un nemernic, un nerușinat
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
care i-a jucat-o; că egipteana e o flușturatică, o impertinentă când insultă un om cu vază, care-o va învăța el minte să mai vină pe-aici și să defăimeze copiii de neam. Și că valetul e o canalie, care, până nu se crapă de ziuă, va fi trimis la spânzurătoare." 5. Monologul narativ: povestire și/sau ornament? Preclasicii, preocupați fiind de motivarea prezenței unei povestiri (legea motivației), au exagerat, în sensul observației abatelui d'Aubignac: "[narațiunile] sunt plictisitoare
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și e aproape imposibil să-i pui pe toți în aceeași oală. Ca și printre cei vreo 16,5 milioane de nemembri, îți dai seama că și la membri vei găsi și oameni inteligenți și proști, și de treabă și canalii, și cinstiți și bandiți. Motivele pentru care acești oameni au intrat în PCR sunt iarăși foarte diferite și nu toate de natură egoistă și arivistă. Mama, fostă "fiică de chiabur", de pildă, a intrat în 1965-1966, când se mai decrispase
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Evangheliei. Într-o scrisoare către Jules Michelet, Bakunin scria în 1862: "Rusia nu va fi niciodată un mediu adecvat... Ea nu va face revoluție doar pentru a scăpa de țarul Nicolae." Dar, pentru Bakunin, nu proletariatul zdrențăros din orașe, "marea canalie populară", va putea face revoluția, deoarece este un act pur rezervat celor puri, țăranilor ruși, "izvorul limpede al tuturor revoluțiilor". Cu toate acestea, atunci cînd pentru prima dată de la Gracchus Babeuf și Buonarotti, se formulează liniile directoare ale unei acțiuni
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
le creează, sunt dorul imaginației lui... De pildă taică-său, simți că ține până și la Dandanache. I-o fi făcut ceva în viață acest Pirgu, lui Mateiu." " Da, mi-a răspuns Miron, așa este, i-a făcut, Pirgu reprezintă canalia, noroiul, omul fără nici o noblețe, în timp ce Mateiu se credea descendent din prinți îndepărtați... Gândul că socialmente putea fi egal cu de-al'de Pirgu îl indigna probabil prea tare, fiindcă taică-său i-a arătat capul lui mare spunînd: ce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și se râde de marii profeți. O să vă spun trei metamorfoze ale spiritului, continua filosoful, cum spiritul devine cămilă, cum cămila devine leu și cum în fine leul devine copil... Și filosoful continua luând în derâdere idolii, preoții, miloșii, virtuoșii, canaliile, înțelepții iluștri, oamenii sublimi, savanții, poeții. O poezie abia frânată, o poezie a gândirii însă, dar și a unei exaltări lucide, curgea ca un torent peste pagini. Era greu să spui că însăși gândirea era și ea aruncată în aer
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
va mai fi posibil. Intoleranța s - a cocoțat în toate topurile mapamondului. Ne cotonogim pe ruptelea. Nimeni nu mai are răbdare să aștepte Judecata de Apoi. Excesul este și mormântul voluptății. Fii modest ! Respectă aroganța altora ! Ferește - te de inteligența canaliei ! Semenii ne aplaudă, de multe ori, eșecurile și ne suspectează succesele. În orice prostituată zace o mireasă ratată. Înjurătura este cea mai expresivă vulgarizare a comunicării. Mâzga balcanică ne - a penetrat toți porii. Vorbesc unii despre pictura abstractă ca și cum ar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai e comic decât suferința cabotină. Înjurătura - o vulgaritate răcoritoare. Unii sunt foarte atenți să nu se păteze de durerile altora. Întotdeauna vor exista corbi cu alergie la zăpadă. Cel mai prolific creator de școli filosofice continuă să fie alcoolul. Canalia este regele neîncoronat al lichelelor. Alcovul - cea mai eficientă poliție secretă a lumii. În situații limită se poate conta oricând pe lașitatea celor din jurul nostru. Mai vor încă o viață, îndeosebi cei care au descoperit deliciile lenei. Cei care nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poate cam pedantă. E onestitatea? Vom avea funcționari onești și de bun-simț, căci aproape toți oamenii în adevăr onești au mult bun-simț. E tăria fizică? Ostașul va domni în stat atunci. E slugărnicia? Vom avea [parte] de ciocoi și de canalii. E burghezia? Specula. E boierul? Mândrie și greociune. E străinul? Corupție și vicleșug. 77 {EminescuOpXV 78} ÎNCEPUTUL REGENERĂRII 2285 Organele conștiinței naționale, puține fiind la număr, silite a deveni universaliste. Lipsa de continuitate în dezvoltare, de aceea fragmentarism în producere
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
într-o zi lui Napoleon; și numai asupra unui popor ce rezistă la introducerea așa-numitelor 174 {EminescuOpXV 175} îmbunătățiri e un popor vrednic, pe care te poți rezăma. Românul nu rezistă, dar nici nu le bagă-n samă. Orice canalie care a deprins trei buchi franțozești la Paris aspiră de a se face aici în țară cel puțin ministru. 2) Sistemul instrucției noastre, neîntemeindu-se pe priceperea obiectelor predate, ci pe memorarea de regule abstracte și de cuvinte, copilul n-are
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
c... x/x Va să zică gelozia se naște din unitatea ființei omenești. Întreagă o vrei, întreg i te dai. [5] 2255 Curvele cele mai periculoase sunt cele cari afectează virtutea. Tâlharii cei mai periculoși - cei cari afectează virtutea. Ignoranții cei mai canalii - cei cari afectează învățătura. El e zero. El e - a și afectează pe [plus] a. Aparențele, deși el e o mărime negativă. Aparențele movilei când el e o groapă. ["BLÎND CA PORUMBII, ÎNȚELEPT CA ȘERPII"] [1] 2275B "Fiți blânzi ca
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
dar corupt. Mai bine energie conservată decât energie cheltuită în zădar (fără un scop superior, omenesc, etern). Apostolul nostru este Pavel (or[todox]), apostolul vostru este Petru. Un servitor care se-mparte * pe capriciile stăpânului e un ciocoi, e o canalie. Servitorul are să arate interesul veritabil al stăpânului ca și când ar fi al său. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Unul e: s/c Cellalt e: s/i ecuație Nimeni nu datorește pentru - o leafă decât s., suma puterilor sale. O-mparte
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nimic mai puțin. Unul e: s/c Cellalt e: s/i ecuație Nimeni nu datorește pentru - o leafă decât s., suma puterilor sale. O-mparte prin o sumă concretă, ajunge la ecuație, o împarte prin o sumă infinită, e o canalie. [2] Știrbei: Mai bine să fie un popor incult și sărac, dar nestricat, decât unul bogat, dar stricat. Un popor incult cu inima dreaptă e o comoară necheltuită. [MUNCĂ, INDUSTRIE, COMERȚ] 2255 Muncă = produse de-o utilitate imediată. Schimb direct
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Fac. Precum valurile mării se urcă de două ori mai mari unde le-ai opus piedica unei iezături, astfel energia națională se ascute și turbă față cu acești paraziți. ["JERTFELE DIVIZIUNII... "] 2255 Jertfele diviziunii prin infinit: curve speculanți advocați ciocoi Canalii Despoții curvele ["UNDE E ECUAȚIA? "] 2275B Cum acești pezevenchi veniți de ieri de-alaltăieri* impun legi unei țări care exista de la 1200? Dar unde e ecuația atunci? [VENETICI] 2255 Un grec, C. A. Rosetti, și alt grec, Carada, ****** de țara
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
să dovedească că s-a încetățenit. Fanarului un vechi nu. Vezi xenofobia celor vechi. [3] Doi oameni merită spânzurați în această țară de felinare prin linch-justitz ca-n America, C. A. Rosetti și Boerescu. Unul pentru că e grec, arhigrec, o canalie care-a făcut din fiii lui pungași și din fata lui o curvă (Profira), altul pentru ea e lacheul galonat al Austriei pentru // [că] spurcă numele român fondând societăți jidovite, pentru că acestui secui [î]i pute sufletul și inima de vicleșug
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
decât natural *? În ce poate [să crează] un băiat decrepit și fizic și moral? Ca un băiat de grec să nu crează în nemurirea sufletului nu e decât natural? În ce să crează un asemenea * venetic * de curte *, o asemenea canalie, o asemenea specie * a omenirii? Ca un băiat de grec să se-ngroape ca un câne fără lumânare și fără preot // nu e decât natural? Căci ce i se poate da *** câne decât onorile * ***, ale unui cîne? Nu pompa slu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
al celor mai înțelepte, mai așezate, mai cu cap articole - inclusiv de teorie literară intuitivă - scrise în epocă) și acest performer al limbajului, ci și consternarea mea în privința cameleonismului său politic (care-l făcea pe Maiorescu să-l numească adeseori "canalie") și a lipsei de scrupule și lealitate față de prieteni (aventura cu Veronica, pentru care se alege cu ura mereu mai adâncă a lui Eminescu: "pezevenchiul cel de grec", "șarpe veninos" etc). Aceste trăsături, detestabile-n sine, mi-l apropie mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
într-un colț de redacție, să lovească"186. Depistăm, în proza publicistică argheziană, o dublă versiune a agresivității: pe de o parte, cea a unui lexic brutal, injurios, descalificant, aparținând unor registre-sursă inventariate minuțios de Ruxandra Cesereanu, și anume: infracțional (canalii, lichele, bandiți, găinari, profitori, samsari, pezevenghi, impostori etc.)., de tip bestiariu, aici zoomorfismul este privilegiat și extrem de variat, de la animalitatea domestică sau cea sălbatică, până la creaturi hidoase, insectar, teriomorfe (șerpi, năpârci, reptile), rozătoare, de asemenea, registrul septic care plasticizează imundul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
inventar aproape complet al perechilor de trăsături contradictorii atribuite personalității caragialiene: "În galeria epitetelor, pe lângă "marele" și "maestrul" Caragiale revin cu insistență două: "cinicul" și "lucidul", atunci când nu se reiterează "scepticul", "satiricul", "necruțătorul" și "ironistul lucid", ori de-a dreptul "canalia"[...]; Cel mai comunicativ dintre marii noștri scriitori", cum nota Vlahuță, apare succesiv în amintirile contemporanilor într-o varietate de ipostaze contradictorii, pur și simplu amețitoare: sarcastic și sentimental; sensibil și poltron; generos și avar, lesne de înduioșat (cu "naturelul simțitor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sine, ca să-mi arate cât e de cult. „E foarte bine că s-a Întâmplat așa, că, uite, dacă dumneata n-ai luat-o firesc de la poșta redacției, ai ajuns un poet-lăutar!“ M-a privit cu acea răutate măruntă a canaliei ajunse În funcții Înalte: „Dacă n-aș fi secretar U. T. C. al Uniunii Scriitorilor, te-aș bate!“. Îi surâd sumbru: „Dacă ești așa de viteaz, mergem Într-o sală goală, ne batem elegant și domnul profesor R. va decide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
întristează. Al nu știu câtelea travestiment. În dimineața aceasta este ziarista în voiaj, îmbrăcată comod și feminin. Și gesturile ei mă deranjează, este expeditivă, chiar puțin dură. A și intrat în rolul pe care va trebui să-l joace printre canaliile ei de colegi. Eu îmi trag pantalonii. I-am luat pe aceia care au deja curea, așa fac mai puțin efort. Acum îi spun. Da, acum poate, îi spun. În felul acesta pleacă, se gândește singură la asta și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că mă socoți destul de copt pentru balamuc. Dar dacă vei citi caietul postum, vei ajunge la aceiași părere. Piticul din lăuntrul său a mai avut puterea să strige pițigăiat și peltic: „Adio, Ramses”. La care, Ramses i-a răspuns: „Crapă, canalie”, înainte de a se prăbuși neînsuflețit pe mormanul de gunoi. Am comis prin urmare, un dublu asasinat, încheie Omul cu ciocul de aramă și ți-l destăinuiesc, încredințat că niciodată nu vei avea cutezanța să mă denunți, tocmai tu, care de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mucalită. Încerc din nou să-mi dezleg limba. „Nu te cunosc” vreau să repet. Și sufăr când înțeleg că Matilda a venit să mă compromită față de martori, povestind fără ocol, cum am chinuit-o cu disprețul și nepăsarea mea de canalie. - Mă duc să deschid prăvălia, zice Matilda tresărind și pleacă în tropot prin tapet în urma Hildei. Cele patru fete violate în prima tinerețe apar la ușă, una după alta, în ordine cronologică. - Nemernicule! Spune cea dintâi cu accent berlinez, ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
alles”, - spune ea, când simte că bat în retragere, după care ultimă încercare, pleacă singură și mută. Una dintre ele, îmbătată din două pahare cu vin, ne-a râs copilărește și ne-a cântat, timidă, o melodie spartă în lacrimi. Canalia de Ioșca a sărutat-o părintește pe frunte și pe ochi, uscându-i obrajii cu prosopul murdărit, în timp ce eu căutam prin cameră, o frânghie. „Ca să mă împușc cu ea mortal”, cum se pronunță undeva prietenul meu Erich Kästner, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]