356 matches
-
ar fi încumetat să dea de-a berbeleacul pământul, așa cum se străduiește, în zilele noastre, știința. Pentru omul contemporan, televizorul a devenit indispensabil. Mai ceva ca săpunul. Dacă bucătăriile noastre vor fi lipsite de energie, vom deveni ori vegetarieni, ori canibali. Timpul și spațiul - acești sublimi piloni ai hăului. Pe omul mileniului trei îl așteaptă o palpitantă haiducie cosmică. Suntem foarte stresați pentru că încercăm să facem în cinci zile cea ce Dumnezeu nu a reușit nici în șase. Ne îngrijorează găurile negre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
obsesiile tale și disperările eterne. Horațiu i - a îndemnat pe poeți să desconsidere apa. Evident că o așa autoritate nu poate fi refuzată. La Gabriel Garcia Marquez și la Borges nu aș renunța chiar dacă s - ar dovedi că au fost canibali. Conjunctural, unii creatori de artă au îngurgitat fecale cu pumnul. Alții - cu lingurița de argint. Artiștii - acești sclavi ai sublimului. Se întâmplă uneori ca scriitorul să fie sublim în operă și stupid în biografie. Viceversa - e dezastru. Mulți dintre creatorii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Creația înseamnă o continua căutare a timpului. CUSURURI Adevărul general este un slogan. Fiecare crede doar în bucățica lui de adevăr. Medicamentele foarte tari nu pot fi suportate decât de oamenii sănătoși. Și dacă rebelul are totuși dreptate ? Au dispărut canibalii. Nu mai suntem deci interesanți nici sub aspect gastronomic. Viața este un concubinaj de amintiri, trăiri și iluzii. Lasă-l pe necăjit să vorbească. Este poate singurul lui pansament sufletesc. Fiecare om cu baricadele lui. Birjarul cu un limbaj de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a justiției are o oarecare toleranță. Nu știm de ce s - a supărat Dumnezeu pe noi, că doar postim de câteva secole. Unii au fără să fie, alții sunt fără să aibă. Tinerețea laicizează toate dorințele. În mod cert, nu suntem canibali. Ne hrănim doar cu cadavre. Ca orice comoară, femeia este foarte greu de păzit. Când fac ceva, unii își murdăresc mâinile, alții - sufletul. Și armonia universală a intrat se pare în criză de energie. Unele inimi păstrează amintiri, altele - amprente
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
talentul parcă nu e rotund. Impostorul are țâfnă, nu argumente. Când nu mai fac față altor vicii, unii se apucă de scris. Multe dintre marile spirite nu s - au întâlnit cu laude decât în propriile necroloage. Norocul fumătorilor : pe ei canibalii îi fac pastramă. Fustițele tinerelor secretare încep prea târziu și se termină prea devreme. Groaza bețivului începe când vede că i se termină gardul. Cei mai zgârciți sunt preoții. Ne dau la biserică vinul cu lingurița. Impostura transformă idealurile în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Groaza bețivului începe când vede că i se termină gardul. Cei mai zgârciți sunt preoții. Ne dau la biserică vinul cu lingurița. Impostura transformă idealurile în lozinci. Piedicile și îmbrâncelile intră în scenariul oricărui succes. Suntem gârboviți de suspiciuni. Omagiul canibalilor : „ vai ce om bun a fost ” ! La eschimoși, după ce îți cade prima măsea, semenii te duc pe banchiză și te abandonează urșilor. La noi, te ucid civilizat, în rate. Printre metamorfozele moralei, se află și transformarea impecabilă a binefacerii în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de vârstă dacă nu ne -am mânca reciproc zilele. EȘECURI In contextul multiplelor noastre preocupări, arta continuă să aibă același aer de câine bătut. Fără mistere, viața devine dietetică. Multe ambițioase proiecte umane mor de sete în preajma fântânii. Aștept până când canibalii vor deveni vegetarieni. Milioane de oameni mor pe planeta noastră de sete. Pentru că nu au după ce să bea apă. Cultura nu îl interesează deloc pe cel flămând. Și nici pe cel veșnic ghiftuit. Marile utopii au naufragiat în violență, sexualitate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se lasă greu descifrată. Civilizația este un conglomerat de pofte, mai mult sau mai puțin emancipate. Încruntă-te, dacă nu-ți convine! Dar nu da cep urii. Gardienii îi păzesc pe demnitari și pe infractori. In mod cert, nu suntem canibali; ne hrănim doar cu cadavre. Necazurile ne sunt date ca să ne putem proba generozitatea și iubirea față de semeni. Singura osteneală a celor mai mulți oameni e să existe. Mulți bărbații s-au domesticit: gătesc, spală, calcă și la nevoie latră prin curte
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
trăi fără suflet și se poate muri de prea multă inimă. Nu ștreangul m-ar speria, cât discursul care ar preceda execuția. Ce păcat că, în preajma morții, oamenii nu reușesc să devină lebede. Până la urmă, medicamentele ucid bolnavul, nu boala. Canibalii se bucură când sunt vizitați de misionari. Își mai diversifică și ei meniul. Ultimul meu cuvânt va fi : Pământ! Agonisește cât mai multe bunuri, dacă vrei ca urmașii să nu-ți cânte veșnica pomenire mormăind. Orice mormânt e un strigăt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
soluții: exorcizarea ori umanizarea lor. Cultura generală este centura de ozon a spiritului. Sunt prea mulți supărați pe mine. De ce aș mai face-o și eu? Și limbile moarte duc în spatele culturi vii. Adevărul general este un slogan.. Au dispărut canibalii. Nu mai suntem deci interesanți nici sub aspect gastronomic. Întâmplarea favorizează, nu semnează descoperiri. Dimineața tușesc mai ușor. Pentru că exersez toată noapte. Viața este un concubinaj de amintiri, trăiri și iluzii. Lasă-l pe necăjit să vorbească. Este poate singurul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu trenul unde vor și ..., pentru că nu au nimic din toate acestea, se răzbună și ei cum pot, aruncând cu pietre". Dar pe el, băiat deștept și citit, nouăzeci la sută agrarian, sub zece la sută carnivor, în nici un caz canibal: Ce motiv întemeiat l-a îndârjit în așa măsură și l-a îndemnat la asemenea fapte războinice? Ce aveau ei în plus și nu împărțeau cu el? Din fire nu era nici belicos, nici pătimaș, nici invidios și nici nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nimic în comun cu simplă dorința de a sublinia frumusețea unui corp. De unde provenea această bestie apocaliptica? De ce se strecura pe întuneric și încerca să-i ucidă pe cei care-i ieșeau în cale? Era oare unul dintre acei fioroși canibali care soseau din insule îndepărtate cu singurul scop de a-si umple camarile cu gustoasă carne de om? Băiatul nu putu să-și stăpânească un fior care-i străbătu șira spinării la gândul că, dacă soarta n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai la vest - își acoperă corpurile cu tatuaje oribile. Eu nu i-am văzut niciodată, recunoscu el, cu lăudabila sinceritate. Dar am umblat prin locuri în care oamenii se temeau de ei că de diavol. Se pare că sunt și canibali. Nu mai aveau ce să obțină de la insulari, în afară de apă, provizii și mângâierile celor mai focoase tinere, astfel că, două zile mai târziu, Miti Matái ordona să se ridice pânzele, odată cu căderea serii. Dacă rechinul încă se mai află prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ai luat și tu parte la petrecerea în care au mâncat-o pe Purúa. Ticăloaso! — Liniște! o puse la punct, autoritar, Roonuí-Roonuí. Cum îndrăznești să-i vorbești astfel reginei insulei Bora Bora? —Asta, regina insulei Bora Bora? repeta Ihona. Regina canibalilor, mai degrabă. Încă îmi mai răsună în urechi gemetele ei de plăcere, pe când se tăvălea cu porcul ăla, în timp ce biată mea sora agoniza. Dacă scroafa asta e regina insulei Bora Bora, prefer să nu mai pun niciodată piciorul pe insulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Plescăi din limba într-un gest care se voia fatalist. Așa că n-ar trebui să ne mire să-i vedem apărând în orice clipă! — Și o spui atât de calm... se îngrozi Vahíne Tipanié. E vorba de adevărați monștri! De canibali! Știu, recunoscu celălalt. Și penultimul lucru pe care mi l-aș putea dori ar fi să ne vedem obligați să-i înfruntăm. Făcu un gest semnificativ, indicând pereții catamaranului. Însă ultimul lucru pe care mi l-aș putea dori este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cauciucului și au început să-i vâneze ca să-i transforme în siringueiros. I-au înrobit, așa cum au înrobit și alte duzini de triburi. Într-o zi, s-au ridicat la arme și au fugit în aceste mlaștini... Sunt într-adevăr canibali? Preotul ridică din umeri: — Cine poate ști? De fiecare dată când îi vizitez, am senzația că n-o să mai rămână din mine decât basca... — Kano pare prietenos. Mi-a adus un fluture și mi-a oferit-o pe sora lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de patru etaje din cartierul Tache. Un japonez plictisit de la tejghea Îi cere garanția la axa planetară. Nea Pandele n-o are. Japonezul Îl trimite și el la plimbare, spunându-i: „Numai Dumnezeu te mai poate ajuta.“ 2 noiembrie. Un canibal din Papua se mănâncă singur. Pe secțiunea unui stejar retezat din Connecticut apare imaginea, extrem de clară, a lui Elvis cântând la ocarină. Nea Pandele pleacă Într-un amplu pelerinaj În jurul lumii, căutându-l pe Dumnezeu. În Grecia, nu reușește să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în oglinda chiuvetei. Păr blond și buclat, rărit, atârnând în șuvițe murdare. Fruntea înaltă, încă netedă, avansând prin calviție. Tăietura din copilărie se vedea tot mai puțin... Sprâncene stufoase, frânte într-un unghi. Urechea cuminte, păgână, ca un fetiș al canibalilor. Ochi obosiți, încă albaștri, cenușii, ca de fum, dar sticloși, pleoapele roșii, riduri sub pleoape. Nas mare, de delfin, cu nările oblice, retrase. Botul mic, mofluz. Început de gușă, sub bărbia cândva dreaptă. Înfățișare oarecare, simplu înveliș, una din ipotezele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ei aveau ca țel, bunăstarea materială a omului, condiții decente de locuit și un serviciu pe toată viața. Dar aceștia de acum, nu suportă termen de comparație cu nimeni și nimic. Lăcomia și perversitatea lor, au depășit orice închipuire. Vampiri, canibali, ar fi ușoare termene de comparație. Sunt oarece similitudini, pentru că tot cu sânge omenesc se hrănesc. „Bampir, asta care va să zică: suge sângele poporului" - spune în chip genial, nenea Iancu. Scenarii sinistre, sunt puse zilnic în scenă, de către conducători, iar omul de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fetish, interracial, threesome, hotmilfs, stockings. În cele din urmă se plictisi. Deschise yahoo messenger-ul: în față îi sări caseta cu știri din yahoo insider: în Afganistan talibanii decapitaseră un ostatic italian răpit în urmă cu două săptămâni. În Germania un canibal inculpat a recunoscut că, în urmă cu doi ani devorase un profesor, însă susținea că victima îl contactase de bună voie. Se întâlniseră la acuzat acasă, băuseră împreună un Porto vechi de zece ani. În băutură amestecase un anestezic puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o tigaie, cu mirodenii. Îl serviseră amândoi, pecetluindu-și prietenia. La cererea cadrului didactic, îl atârnase într-un cârlig și-l tranșase cu mare finețe. Victima vorbise tot timpul, până rămăsese fără sânge și trecuse într-o lume mai vegetariană. Canibalul pusese carnea la congelator și o pregătise cu diferite ocazii festive, timp de mai multe luni. Nimeni din cei care fuseseră invitați la el acasă în perioada aceea nu-și mai amintea ce gust avea friptura de profesor, pentru că li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
s-ar fi spus că erau umpluți cu iepure, ar fi declarat la proces că profesorul avusese gust de iepure. Așa, însă, grefiera a fost nevoită să treacă în dosar, în mod convențional, că avea gust de porc. Oricum, susținea canibalul, fusese o ingurgitare ritualică, făcută pe muzică tradițională africană, inclusă în compilațiile Buddha Bar. În josul articolului era trecut ca sursă Frankfurter Allgemeine Zeitung. L XXXVI Am primit un telefon scurt de la tanti Cucu. Cu aceeași voce pițigăiată dintotdeauna m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe poarta blindată, s-a aruncat în brațele mele, mi-a șoptit la ureche: noi doi, Piti! noi doi, nu-i așa? C XXXVI Scăpărând un chibrit, Cosmin se gândi dacă Leo nu ar fi putut contacta și el un canibal internautic, căruia să-i doneze întreaga sa energie vitală. Pe de altă parte, Leo însuși mărturisise de nenumărate ori persoanelor din anturajul său că se simțea impur, un om toxic care desființa tot ce atingea. Poate tocmai pentru că cerea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe care, uitat în mnemotecă, / Un semn de carte tace n piruetă... Dar, în fenomenologia poeziei, risipită de-a lungul volumului, Ontopoema este, în același timp, delirul subcuantic, declanșat prin intervenția transcendentului, remodelat la rându-i de imaginația poetului (Zeii canibali, îngeri măcelari), într-un univers dominat de toposuri străvechi, peste care guvernează etern femeia, prin postura ei de trofeu sau de fruct interzis. În privința procesului de creație, acesta presupune mereu cazna, suferința: În chinuri renaște murind epopeea - / Geme Memoria Lumii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lăcustei lui John Schlesinger, wrestling, demonul, demonul care răsare din iepure, din alcool, din nimic, ca În Millenium, cînd te sperie un nesfîrșit șir de criminali imitații tot mai palide prin multiplicarea la xerox mîna a doua a lui Hanibal Canibal, Puccini, moartea reporterului executat cu spatele la copac sub privirea propriei videocamere, În stil clasic, dar ca o veștedă replică a dramei celui care moare În teatrul absurd, nici pe el nu-l poate simpatiza cineva, vorbesc de rege sau de reporter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]