767 matches
-
e bine deloc, Efraim, stau aici și vorbesc și vorbesc, precum directorul căilor noastre ferate, iar tu taci. Ca În istoria cu cantorul din insula pustie. Ți-o spun după aceea. Nu mă lăsa să uit. E vorba despre un cantor care se pomenește În Zilele Cumplite, ferește-ne, Doamne, de așa ceva, pe o insulă pustie - uite, iar pălăvrăgesc și tu taci. Vorbește, povestește-mi despre Yael și despre copilul melancolic. Dar amintește-mi să-ți spun istoria cantorului aceluia: la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
despre un cantor care se pomenește În Zilele Cumplite, ferește-ne, Doamne, de așa ceva, pe o insulă pustie - uite, iar pălăvrăgesc și tu taci. Vorbește, povestește-mi despre Yael și despre copilul melancolic. Dar amintește-mi să-ți spun istoria cantorului aceluia: la urma urmei, Într-un fel, fiecare din noi e ca un cantor pe o insulă pustie și, Într-un anumit sens, toate zilele sunt Zile Cumplite. Fima sesiză un fluierat ușor, slab, aproape ca al unui motan care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe o insulă pustie - uite, iar pălăvrăgesc și tu taci. Vorbește, povestește-mi despre Yael și despre copilul melancolic. Dar amintește-mi să-ți spun istoria cantorului aceluia: la urma urmei, Într-un fel, fiecare din noi e ca un cantor pe o insulă pustie și, Într-un anumit sens, toate zilele sunt Zile Cumplite. Fima sesiză un fluierat ușor, slab, aproape ca al unui motan care toarce, urcând din pieptul tatălui său la fiecare respirație. De parcă bătrânul ar fi pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Întrerupse tatăl cu un stigăt, apărând dreptatea Încălcată, bătu din picior și țipă ca un copil, că Iranul și India nu sunt țări arabe. —Ei și? Ce-i cu asta? Ce-ți pasă ție? Întrebă bătrânul, intonând cuvintele ca un cantor la rugăciune, cu un zâmbet șiret și blând, am găsit noi cumva un răspuns satisfăcător la Întrebarea tragică „cine e evreu“, ca să Începem să ne spargem capetele și cu Întrebarea cine e arab? Fima, disperat, sări de pe scaun și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
căilor ferate și distanța dintre șine, despre templele În ruine din nordul Greciei, despre pădurile din Sierra Leone din Africa, despre vânătoarea de balene din Alaska, despre Înmulțirea peștilor tropicali În bazinele din Valletta, capitala Maltei, despre Sfântul Augustin, despre bietul cantor care s-a trezit singur pe o insulă pustie, În Zilele Cumplite. La ora unu fără un sfert Ted și Yael s-au Întors de la Tel Aviv și l-au găsit pe Fima dormind Îmbrăcat, ghemuit În poziție fetală În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
e un polemist dur și subtil, iar tu Îl corectai, zicând că dacă e dur nu poate fi subtil. Și ieri, când a venit la tine, o dată sau de două ori și-a pierdut vocea, vocea lui plină, tenorală, de cantor, din cauză că respira greu. Adevărat, e un bătrân limbut, un dandy pisălog, un fustangiu, care pe lângă altele suferă de o orbire politică de dreapta cu totul enervantă, plină de autosuficiență. Și cu toate astea, În felul lui gălăgios, e un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
deja până peste cap de faimosul umanism european. Am simțit deja din plin pe pielea noastră gustul civilizației tale occidentale. Am gustat-o din plin, de la Chișinău 1 și până la Auschwitz. Am să-ți povestesc o istorioară edificatoare despre un cantor care a fost părăsit - Doamne ferește să ni se Întâmple și nouă așa ceva! - pe o insulă pustie, tocmai În Zilele Cumplite. Stătea bietul evreu În mijlocul pustietății lumii și a timpului și se Întreba... Stai o clipă, izbucni Fima, tu cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care a fost părăsit - Doamne ferește să ni se Întâmple și nouă așa ceva! - pe o insulă pustie, tocmai În Zilele Cumplite. Stătea bietul evreu În mijlocul pustietății lumii și a timpului și se Întreba... Stai o clipă, izbucni Fima, tu cu toți cantorii tăi care se Întrebau. Cam În felul În care India e țară arabă, tot așa civilizația europeană e Hmelnițki și Hitler. Ce idee ridicolă! Dacă n-ar fi fost civilizația occidentală, pentru informarea ta, stimate domn, n-ar fi rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că vina era de fapt numai și numai a lui: de câte ori refuzase să dea atenție avertismentelor printate pe care le găsise În cutia poștală referitoare la plata facturii. Până la urmă Îi tăiaseră telefonul. Îl izolaseră de lume. Ca pe un cantor pe o insulă pustie. Fima mai Încercă o dată să formeze numărul Încet-Încet, foarte lent și cu delicatețe, ca un hoț, ca un amant, nu reținea care era numărul urgențelor pentru asemenea situații: unu patru unu opt sau pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și el ridicol. Bătrânul, adică Baruch. Din unele puncte de vedere e chiar mai ridicol decât mine și decât Dimi. Încă un profet al Ierusalimului cu o formulă personală de mântuire În trei faze. Are el o povestioară despre un cantor care a fost părăsit pe o insulă pustie În Zilele Cumplite. N-are importanță. Apropo, În ultima vreme a Început să șuiere puțin. Respirația lui, vreau să spun. Sunt destul de Îngrijorat. Ce părere ai, Yael? Poate vorbești tu cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
loc cumpărat, nu la cimitirul Sanhedria, unde e Înmormântată mama ta, ci pe Muntele Măslinilor. Apropo, a cumpărat locul alăturat pentru tine. Ca să fii lângă el. A lăsat dispoziții testamentare precise referitoare la organizarea Înmormântării. A ales până și un cantor care să conducă ceremonia, unul din orașul lui. Printr-o minune am reușit să dau de el cu un minut și jumătate Înaintea intrării sâmbetei 1. Și a lăsat și un epitaf, compus chiar de el. Ceva cu rimă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Într-o ultimă fulgerare de luciditate, își zise că, iarăși, veniseră să-i țină de urât acele fantasme amorțite de sub răceala faldurilor de marmură din jur. Însă nu era așa, ci apăruse un cap cu pălărie de Hazan de la sinagogă (cantor), imagine pe care o mai văzuse în Dorneștii dalbei sale copilării. Capul cu pălărie i se arătă, șovăind precaut, de după volume de piatră înălbind, ca zahărul cubic, fiind, însă, nu al unui Hazan, ci al unui Șamaș (intendent de Templu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o expresie inedită a purității și a esențialului. Prestația excepțională a cvartetului Voces a impresionat prin calitatea sonoră, prin sobrietatea expresivă, prin claritatea exprimării, prin integrarea firească a detaliilor în cadrul secțiunilor ample. Interpretarea Artei fugii, a constituit un omagiu adus cantorului de la Leipzig, dar și un omagiu adus lui George Enescu, al cărui parcurs creator a fost profund marcat de modelul bachian. Colaborarea fructuoasă a membrilor cvartetului s-a realizat la nivelul viziunii artistice și în interpretarea muzicală propriu-zisă. În programul
Cvartetul Voces by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83433_a_84758]
-
sunet, conform versetelor biblice ce stau la baza formării sale în gest și în trăire. Pentru înțelegerea textului lucrării vom clarifica câteva date preliminare, după care vom atașa un fragment de partitura. Ansamblul de interpreți - pe care îi vom denumi cantori - se poate compune din cel puțin două, cel mult cinci grupe de voci, instrumente sau voci și instrumente. Instrumentele folosite vor fi capabile a enunța glissandi în toate registrele. Textul biblic va fi rostit concomitent în cel puțin două, cel
Logica lumilor posibile(XVII). Ideofonie(PHTORA IV) by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/83652_a_84977]
-
lui N. Georgescu-Roegen, aflat în Statele Unite, iar în 1981 de psihologia lui D. S. Ogodescu (Persoană și Lume, Ed. Albatros, București, 1981) și, în același an, de apariția capodoperei lui Noica, Devenirea întru ființă. La acestea, s-au adăugat transfinitul lui Cantor, filosofia eonului dogmatic a lui Blaga, pe fondul recuperării religiosului din perspectiva ortodoxiei patristice. Aici introduce Constantin Virgil Negoiță cea de a doua formă de postmodernism, care, prin întâietatea configurării, ar trebui să fie prima. Dar nu aceasta s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
postmodernismul l-ar avea. "Revelația" postmodernului e tocmai "finitul", concretul, din care izgonește sacrul, nemaisimțind nevoia de Centru-fuzzy, sub pretextul că a abandonat centralitatea de tip totalitar. Aparent, fiindcă el n-a reușit să întrevadă centrul trivalent al sacrului. Când Cantor, genialul contemporan al lui Eminescu, s-a întâlnit cu problema infinitului, el nu l-a numit postfinit, ci transfinit. Ce extraordinar simț al "rectificării denumirilor"! Or, cea mai bună atitudine în fața modernului și a postmodernului este cea transdisciplinară, dovedită de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
1844, p. 336, publică un „Atestat”, prin care patruzeci de boieri munteni Înfățișează elogios activitatea sa bisericească dusă timp de treizeci de ani, tocmai În intenția de a-l disculpa, În Transilvania, de atacuri În genul celui al lui Ürmösy. Cantor de Avis și Comers, 1840, pp. 254-255, Îi publicase o cuvântare adresată domnitorului cu ocazia Paștilor, În care face apologia Reformei. Fiul său se va afla În relații bune cu August Treboniu Laurian XE "Treboniu Laurian" , care i-l recomandă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
fost pusă pe note de compozitorul Constantin Șandru, profesor la Seminarul clerical din Cernăuți și de Al. I Zirra, director al Conservatorului din Iași, fiind o melodie pentru coruri mixte <footnote Ibidem. footnote>. De asemenea, când, în 1894, prin grija cantorului Neculai Lucanu și al unor intelectuali din Vama, s-au pus bazele Cabinetului de lectură, această instituție de trezire a conștiinței naționale s-a numit „Stâlpul lui Vodă” <footnote N.Lucanu, Carte de însemnări, mss.; fotocopie aflată în posesia prof.
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
ziar numit The Record, The Philadelphia Record. Lucram deja de doi ani cu Eddie când mi-au oferit o rubrică permanentă care ocupa jumătate din prima pagină. Știi, tatăl meu era un mare iubitor al muzicii liturgice, care o cântă cantorii și rabinii. Ori de câte ori avea ocazia, el mergea până la Academie când veneau cantori deosebit de talentați. În acea perioadă tot ce își putea permite el era un loc de 75 cenți sau de un dolar, la balcon. Îmi amintesc, cu o astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
cu Eddie când mi-au oferit o rubrică permanentă care ocupa jumătate din prima pagină. Știi, tatăl meu era un mare iubitor al muzicii liturgice, care o cântă cantorii și rabinii. Ori de câte ori avea ocazia, el mergea până la Academie când veneau cantori deosebit de talentați. În acea perioadă tot ce își putea permite el era un loc de 75 cenți sau de un dolar, la balcon. Îmi amintesc, cu o astfel de ocazie tata a venit acasă supărat. Îi spunea mamei: „Am așteptat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
astfel de ocazie tata a venit acasă supărat. Îi spunea mamei: „Am așteptat la rând timp de două ore și, când am ajuns la ghișeu, mi s-a spus, ca și altora, că s-au epuizate”. Chiar îmi amintesc numele cantorului, Rosenblatt; era foarte faimos în cercurile evreiești, pentru că vocea lui era ca o trâmbiță, lucru cel mai apropiat de Dumnezeu pe care-l puteau simți când acesta atingerea tonalități înalte. Iar tata voia foarte mult să-l audă, ca multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
aș putea face ceva?”. Și am mers până la Academie. La vremea aceea, eram destul de cunoscut. Am intrat, am mers la ghișeu și tipul din spatele gemulețului mă cunoștea. „Cu ce treburi pe-aici, Zink?” „Aș vrea pentru un bilet la spectacolul cantorului Rosenblatt.” „Tu?!” „Nu, tatăl meu.” Atunci el a spus: „Uite ce, toate biletele s-au vândut, dar avem și noi metodele noastre.” Și a luat o foiță de hârtie, și a scris câteva hieroglife pe ea. Spune: „Dă-i asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
pus-o în buzunar. În acea seară tata și cu mine stăteam unul în fața celuilalt la masă. În timp ce mâncam, ușa magazinului s-a deschis și tata s-a ridicat pentru a servi clientul. Îi spun: „Tată, o să îl auzi pe cantorul Rosenblatt”. El zice: „Ce ai spus, fiule?. Eu zic: „Îl vei auzi pe Rosenblatt”. „Ce vrei să spui?” „Că urmează să-l asculți.” „Ce vrei să spui? Am așteptat două ore la rând pentru un bilet. Vândute!” Am luat bucățica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
mama și i-am zis: „Uite, mamă, aceasta este o bucată de hârtie, nu este un bilet, dar îi va permite tatei să intre în clădirea Academiei. Mi s-a promis un scaun rabatabil pentru el, ca să-l vadă pe cantorul Rosenblatt”. „Ești sigur?” „Da, absolut sigur” Așa că, împreună, am mers din nou la tata. Nu a fost o sarcină ușoară să-l convingem să ia foiță de hârtie. A fost obișnuit cu bilete toată viața sa. În regulă, a plecat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
de suflat. Era un scaun rabatabil acolo și portarul mi-a spus « Acesta e locul dumneavoastră, domnule». Și continuă: „Eram atât de temător, atât de speriat. Nu mi-am scos nici haina și pălăria. Doar am stat acolo”. Zice: „Și cantorul Rosenblatt era la fel de aproape de mine cum sunt eu de voi. Era chiar aici. Crezi că el cânta pentru ei? Cânta pentru mine!”. Zice: „În timpul pauzei, mi-a fost frică să mă ridic. Credeam că cineva va lua scaunul. Așa că am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]